Întregul București va fi înghițit de valurile oceanului sideral

Se auzi răpăit de tobe pe Calea Victoriei! Ah, nebunul, neghiobul, tristul București! Bubui un tun de mucava de pe puntea unui crucişător de mucava şi staniol. Ce mai canonadă navală asurzitoare şi devastatoare! Torpile sâsâitoare se înfipseră fără milă în corpul ficţiunii generalizate şi generalizante. Mine antisubmarine se lăfăiau acum, pântecoasele, în corpul unduitor al valurilor înspumate. Lătrau mitralierele și tunurile de carton.

Fiinţele fabuloase se înviorară, Circul din București bubuia de artificii. Un val de urlete turbate umplu întregul circ de ape de la un capăt la altul. Apoi o grămadă de şoapte speriate. C-o fi, c-o păţi. Că ce mai brambureală era!

Era să fie vis?! Era să fie crunta realitate?! Chestii dintr-astea, siropele, oare? Bombăneli răutăcioase. Câte-un oftat suspect. Râgâituri bolnave. Horcăieli canceroase.

Plescăituri puturoase. Hăhăleli neruşinate. Tuse tabagică. Sâsâituri ameninţătoare. Şi dă-i ceartă, babardeală.

Controversă furibundă, înjurături de mamă. Huiduieli. Bă! Frate!

Câte-un discurs fulminant. Răsuflări întretăiate, gâfâială pe sponci. Sughiţ nostalgic, vai, vai. Țocăieli zgomotoase şi neruşinate. Şi tot felul de zvonuri ticăloase!

Mândrul nostru București era pe jeratec! Zvonurile pluteau de nebune prin câmpul gramatical. Că era programată dinainte supraexcitarea câmpurilor informaţionale remanente ale tuturor fiinţelor fabuloase. Că-i o genă specială care comanda chestia asta. C-ar fi străină de codul genetic primar. Că toate-s nişte tâmpenii. Că periferiile arestaseră centrul şi că atotcuprinzătorul fusese îngurgitat de marele nimic, hulpavul. Că de fapt o vrăjitoare din Burgula şi-a băgat coada de la mătură şi-a încurcat borcanele rău de tot. Că-s cu toatele satanizate şi că nu s-ar fi putut altfel de vreme ce trebuiau să plătească toate păcatele universului plin de universuri. Toate. Dar de ce, domnule, tocmai ele?! Era jocul hazardului, jocul văluririi! Era jocul ploii informaţionale venită de dincolo de orizontul vizibil să bulverseze noua ordine mondială!

– Noua Ordine Mondială a intrat în moarte clinică! Simpaticul domn Z.B. s-a păcălit un pic în scenariile sale geostrategie, domnul Truman a construit o eroare respectabilă, colonelul Sharun, necunoscut publicului larg, a dat-o-n bară, generalul Barâşkin, necunoscut publicului larg, a făcut un calcul marin greşit, ocultele de serviciu din Alexandria, Bran, Sulina, Athena, Moscova, Torino, Islamabad, Thule, Sofia, Casablanca, Detroit, Lyon, Marsilia Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro şi Watanga au deraiat în ridicol. Serviciile secrete se acoperă de ridicol şi nu mai reuşesc să-şi regăsească identitatea. Generalii fioroși au ieşit la pensie, armatele rătăcesc în bumbăceli sângeroase, fără de noimă. Catastrofele Naturale Nasoale care stau pe după colţ vor împinge populaţiunile să se reorganizeze pe Naţiuni şi să lase dreak parteneriatele simandicoase şi arogante, piramidele cu ochi ochioşi, intrigile de cancelarie, holiudienele răzbeluri imagologice, bla, bla, bla. Kaplan ne trage de mânecă despre China, jobeniştii burselor trag lichiditatea-n garaj ca să se perpelească poporanu mondial, să moară de sete imobiliară, automobilistică sau perversatil-orgasmic, după caz, așa să știți. Guvernele, partidele, academiile sunt desuete, toate, afirmă totalitarienii din Maona Lao plini de arogană, zău așa. Ce aiuriți, domnule dragă!

– Și socialismul e mort și îngropaaaaat! strigă pasionații de filozoficale din Marsai.

– Și capitalismu’ e kapuuuut! strigă entuziasmați cercetașii din Kutombe scobindu-se în nas, nemernicii, obraznicii, nebunii de ei.

Uite-așa se prostește lumea, vorbind parascovenii, dând ochișorii peste cap, cocoșindu-se, crezându-se, închipuindu-se.

Văluririle, multiplicantele mele, au anunţat ploaia spre seară, cu sunete viguroase, prelungi şi ademenitoare, schimbându-şi culorile cu repeziciune.

Rechinii au ieşit din valuri în nopţile cu lună plină vrând să fie ei cei care vor zări primele picături de ploaie. Marea balenă albastră din Bankusai s-a iţit şi ea speriată printre talazuri întrebând ce şi cum. Scoicile au cântat un ragtime îndrăcit chemându-l pe cel mai mare trombonist al tuturor timpurilor să li se alăture. Trombonistul avea o barbă cât toate zilele şi punea pe jeratic o mulţime de şmecheri care se vânturau prin barurile nordicelor şi occidentalelor în căutarea ultimului sens. Își făceau mendrele și prin cafenelele socialiste din București. Prizau tabac, vorbeau în gura mare şi se scalâmbaiau pe ringul de dans în toate felurile. Dansatorii de house îi fluierau pe ruptelea şi-l împroşcau pe disck jockey cu şampanie şi bere din belşug.

Aşa e lumea, n-ai ce să-i faci!