Invitaţie în lumea magică şi poetică a teatrului

Hoţi revine în arenă pe scena Teatrului Naţional

Radu Afrim inventează lumea scrisă de Dea Loher pe scena Sălii Studio, transformată în Arenă. Un cerc închis din care niciun personaj nu mai scapă. Nicio viaţă nu mai poate fi trăită. O lume afectată de sensibilitate, a oamenilor fragili care se strecoară prin propria lor viaţă, temători şi prevăzători, ca şi cum nu le-ar aparţine. Ca nişte hoţi… până la Sfârşit!

Claudiu Bleonţ în Hoţi

Dea Loher ţese la un loc episoade disparate. Personajele se ciocnesc pe neobservate şi se reîntâlnesc în împrejurări neaşteptate. Publicului i se înfăţişează o panoramă sumbră, dar nu lipsită de umor, al unor oameni de lângă noi. Mereu pe marginea prăpastiei şi, totuşi, plini de speranţă. Finn, un agent de asigurări, deschide ochii şi ştie că n-ar vrea să se mai trezească niciodată. Sora lui, Linda, a văzut un lup… iar centrul termal la care lucrează e ameninţat de faliment. Ea speră totuşi că acesta va fi înglobat într-un viitor parc natural. Elke, mama celor doi, trăieşte într-un azil de bătrâni şi îşi doreşte să poarte o conversaţie normală, despre vreme sau despre stele… Şi îşi aşteaptă fiul mort. Monicăi, vânzătoare la supermarket, patronul i-a promis o avansare… probabil, conducerea unui mare magazin din Olanda. Soţul ei, Thomas, poliţist, ar urma s-o însoţească. Domnul şi doamna Schmidt se simt permanent urmăriţi. Cine îi urmăreşte? Un animal? Un om? Trecutul? Mira, însărcinată, nu vrea să-şi aducă pe lume copilul. Tatăl, Josef, un gropar mai în vârstă, îl vrea neapărat şi este dispus la orice sacrificiu. Ira îşi aşteaptă soţul 29 de ani… cântând la Ancora ruginită… Como la cigarra…

Marius Manole în Hoţi

În distribuţie: Marius Manole, Medeea Marinescu, Mihai Călin, Aida Avieriţei, Cornel Scripcaru, Claudiu Bleonţ, Ana Ciontea, Irina Antonie, Natalia Călin, Liliana Ghiţă, Diana Dumbravă ş.a.

Scenografie: Andreea Săndulescu. Coregrafie: Andrea Gavriliu.

„Spectacolul este o panoramă a umanităţii la marginea societăţii, într-o pustietate deprimantă, vâscoasă, perfidă ca nisipurile mişcătoare, însă în care dramele sunt urbane, la fel ca depresiile (un univers pentru care muzica lui Vlaicu Golcea este ca un cocon, îl închide în sonorităţile ei alienante). (…) Afrim expune personajele în arenă (spaţiul este folosit aşa pentru prima dată de la renovarea Sălii Studio, fosta Operetă), ca pe o masă de disecţie. (…) Hoţi e un spectacol afrimian prin excelenţă, în care comicul disimulează o dezarmantă lipsă de speranţă. „Lupii” stau la pândă”, scria Oana Stoica.

Spectacolul poate fi vizionat în 13 martie (Sala Studio), la ora 19.00.

Trei spectacole marca Radu Afrim, în premieră la Sibiu

Bizoni, în regia lui Radu Afrim

Principalul eveniment al lunii martie la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu se va desfăşura în perioada 14-16 martie, când vor avea loc cele trei spectacole montate de Radu Afrim în această stagiune la Sibiu, sub genericul FOCUS TNRS – RADU AFRIM, prezentat de BRD Groupe Société Générale.

Cele două spectacole din seria Fabulelor urbane, Girafe şi Bizoni după Pau Miró, vor avea premiera oficială sâmbătă, 14 martie, respectiv duminică, 15 martie, ora 19.00. Luni, 16 martie, ora 19.00 va avea loc spectacolul Secţiei Germane Tattoo, interpretat în limba germană, cu supratitrare în limba română.

Scenă din Girafe

Parte din Trilogia fabulelor urbane scrisă de autorul catalan Pau Miró, Girafe reflectă dorinţa puternică a unei femei obişnuite de a fi neconvenţională şi liberă. Acţiunea piesei se petrece în România anului 1968 şi are în centru acest obiect aparent banal, dar care a revoluţionat viaţa femeii în secolul trecut: maşina de spălat. Girafe este o piesă de familie ce explorează tema cuplului fără copii şi subiecte precum feminismul, valorile tradiţionale, liberul arbitru şi dragostea. Cu o scenografie sugestivă semnată de Dragoş Buhagiar, punerea în scenă tragi-comică a lui Radu Afrim arată sălbăticia ascunsă şi poeticul ce se ascund în sufletul femeii şi în acelaşi timp fragilitatea sistemului de dominaţie masculin.

Bizoni este povestea unei familii care dispare încet. Cu o distribuţie formată din tineri actori, Radu Afrim creează un spectacol emoţionant despre moarte şi supravieţuire. Acţiunea se petrece într-o spălătorie, o afacere de familie, în care păcatele şi secretele se spală prin violenţă şi izolare. Un copil moare, o mamă dispare, un tată îşi pierde minţile şi patru copii-bizoni supravieţuiesc acestor întâmplări. Estetica suferinţei este reflectată într-o punere în scenă modernă, cu efecte vizuale şi sonore inedite. Radu Afrim aduce pe scenă imaginaţia poetică şi violentă a copilului teribil din orice fiinţă umană.

Tattoo, în premieră la Teatrul Radu Stanca

Tattoo este un joc priceput între adevăr şi ficţiune, dar şi o piesă ce pune sub semnul întrebării idealurile şi valorile fiecăruia dintre noi. Un om moare şi îşi lasă moştenire corpul prietenilor săi. Ce vor face aceştia cu el? Cât valorează prietenia? Ce rămâne din idealurile incoruptibile şi opiniile artistice înalte când în joc este o sumă frumuşică de bani? Toate aceste întrebări care au legătură şi cu condiţia ideală în artă şi în lumea artistică sunt transpuse în cotidian şi analizate într-o situaţie aparent normală. Tattoo este un spectacol cu un tempo acid, ce va conduce spectatorii printr-un carusel emoţional, în care răsturnările de situaţie vor dezvălui o lume cu o multitudine de poveşti, o lume în care totul este posibil.

Derapaje cu Radu Iacoban, într-o formă nouă – la Teatrul Mignon

Radu Iacoban în Derapaje

Derapaje de Neil LaBute este un one-man love-story sau un thriller teatral într-un singur personaj. Textul este cel mai controversat dintre toate operele celebrului dramaturg, fiind o poveste de dragoste cu final neaşteptat, despre limitele iubirii. Spectatorii sunt invitaţi la un priveghi de un tânăr văduv care împărtăşeşte cu ei cele mai intime emoţii referitoare la moartea soţiei, secretul cel mai şocant dezvăluindu-se în final, ca într-o intrigă poliţistă. Dar în cazul de faţă este vorba despre o investigaţie a sufletului, stranie şi emoţionantă în acelaşi timp. Aşa cum spune, în final, autorul textului: „Dragostea este o creatură foarte specială. Nu se ştie niciodată ce formă ia”.

Spectacolul a avut premiera vara trecută la Godot Café Teatru, dar revine la Mignon într-o formă nouă, intimă, iar spectatorii sunt invitaţi la un priveghi emoţionant, parcă organizat de Alfred Hitchcock, unde trebuie să participe cu minţile şi, mai ales, cu sufletele deschise.

Radu Iacoban a absolvit UNATC în 2005, secţia Arta actorului. Angajat la Teatrul Mic, este o prezenţă constantă atât în teatrul de stat, cât şi în producţii underground. În film, Radu a colaborat, printre alţii, cu Sharon Stone şi Andy Garcia în What about love, a jucat în Zero Theorem al lui Terry Gilliam şi a avut unul dintre rolurile principale în Amintiri din epoca de aur, în regia lui Cristian Mungiu. Pe Radu Iacoban îl puteţi vedea de asemenea în spectacolul Cucuie în frunte, alături de Tudor Istodor, la Godot Cafe-Teatru.

Iris Spiridon este regizoare de teatru şi este cunoscută publicului din Bucureşti prin spectacolele: Cremă de zahăr ars. Astăzi îi spunem dragoste cu Andreea Bibiri şi Marius Manole (de la Godot Café Teatru), Le salon des enfants terribles şi Trust me if u can, de la Green Hours şi Piesă pentru frate şi soră de la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde textul lui Tennessee Williams a fost montat în premieră naţională. A scris, de asemenea, scenarii de film câştigătoare la concursul CNC şi a jucat în Autoportretul unei fete cuminţi, film artistic în regia Anei Lungu, care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Rotterdam, în 2015.

Teatrul Mignon vă invită joi, 19 martie, spectacolul Derapaje cu Radu Iacoban, în regia lui Iris Spiridon.

Orfani, cu accente de thriller psihologic şi dramă

Orfani, un spectacol incitant. Foto Bogdan Bobocescu

Cât de departe poţi merge pentru a-i proteja pe cei dragi?

Thrillerul psihologic Orfani, de Dennis Kelly, în regia Elenei Morar, revine în această primăvară la Godot Cafe-Teatru. Vineri 20 martie, la ora 19.00, publicul este aşteptat la un spectacol care explorează modul în care traumele copilăriei şi violenţa în mediul urban pot influenţa viaţa liniştită a unei familii. Distribuţia este formată din Simona Cuciurianu, Ionuţ Grama şi Laurenţiu Bănescu.

Spectacolul urmează structura unui sitcom cu accente de thriller psihologic şi dramă care promite să ţină publicul cu sufletul la gură, ridicând simultan probleme morale şi sociale relevante – loialitatea faţă de familie, responsabilitatea morală faţă de comunitate, răspunderea în faţa legii, discriminarea şi violenţa în mediul urban. Helen (Simona Cuciurianu) şi Danny (Ionuţ Grama) iau cina în apartamentul confortabil situat într-un cartier rău famat dintr-un oraş britanic. Dar seara le este dată peste cap de Liam (Laurenţiu Bănescu), fratele lui Helen, care apare brusc la uşă într-o ipostază surprinzătoare, însoţită de explicaţii pe măsură. Urmează o noapte de dezvăluiri şi decizii care ameninţă să destrame, încetul cu încetul, lumea liniştită a cuplului.

Regia este semnată de Elena Morar, iar scenografia îi aparţine lui Tudor Prodan.

„O distribuţie pliată perfect pe roluri, […] o expunere regizorală clară, cu logică, suspans şi umor. O întrebare îţi stă pe buze, plecând de la spectacolul Elenei Morar: oare cel mai rău lucru pe lumea asta sunt oamenii?”, scria Anca Mocanu.

#cântecdelebăbă – un altfel de discurs despre îmbătrânire

Premieră cu cântecdelebădă la Teatrul Maghiar din Cluj

Teatrul Maghiar de Stat Cluj vă invită sâmbătă, 14 martie, la ora 20.00, la premiera spectacolului #cântecdelebădă, în regia lui Ferenc Sinkó. La conferinţa de presă organizată cu ocazia acestui eveniment, András Visky, directorul artistic al Teatrului, a precizat că numărul premierelor din luna martie face dovada muncii intense desfăşurate în teatru. Fiecare spectacol are un stil aparte, tocmai în ideea unei diversităţi estetice.

La conferinţa de presă a fost prezentă echipa spectacolului #cântecdelebădă: regizorul Ferenc Sinkó, Noémi Vajna dramaturg şi asistent de regie, scenografa Carmencita Brojboiu şi Gyopár Bocskai realizatoarea costumelor, Kata Bodoki-Halmen compozitoarea muziicii şi a efectelor sonore, Tihamér Török realizatorul efectelor vizuale şi actorii: Sándor Keresztes, Csilla Albert, Enikő Györgyjakab, Kinga Ötvös.

András Visky a subliniat faptul că prezenţa lui Ferenc Sinkó la Teatrul Maghiar de Stat, în calitate de regizor, reprezintă „un debut remarcabil”, deoarece prin creaţia lui are loc un dialog între teatrul mainstream şi teatrul-dans alternativ.

Ca regizor, Ferenc Sinkó a lucrat în special cu artişti tineri şi dorea să îşi îmbogăţească procesul de lucru având în distribuţie şi un actor mai în vârstă, mai experimentat. Punctul de plecare a fost propunerea pe care i-a făcut-o directorul general al Teatrului, Gábor Tompa, de a regiza un spectacol. La început, opera lui Cehov a fost doar un pretext. O mare parte din repetiţii au lucrat fără să se folosească de text. Spre finalul procesului, au realizat că lucrurile la care au ajuns de-a lungul activităţii creative semănau cu cele propuse de Cehov. Aşa au început să apeleze la textul original şi la alte partituri care au devenit parte integrantă a spectacolului.

„A fost un proces excepţional” – a afirmat actorul Sándor Keresztes, chiar dacă pentru el a fost o experienţă nouă, provocatoare în sensul că a trebuit să înveţe un alt limbaj scenic, şi anume limbajul mişcării. ”E ca şi cum aş cunoaşte numeroase limbi romanice ca spaniola, franceza sau româna şi ar trebui să învăţ portugheza. Limbi înrudite, dar totuşi diferite” – a spus Sándor Keresztes.

Super-comedia Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare

Cum ar fi ca 3 actori să interpreteze toate personajele din toate piesele lui William Shakespeare într-o oră şi 20 de minute? Cel mai aşteptat spectacol al primăverii, super-comedia Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare, după Adam Long, Jess Winfield şi Daniel Singer, revine, din 15 martie. Spectacolul se joacă duminică, la ora 19.00, la sala Muse a Teatrului de pe Lipscani.

„Spectacolul nostru conţine doar 14.205 cuvinte, în timp ce Operele Complete editate la Oxford însumează peste 1.258.437 de vorbe. Aceste piese, interpretate într-o manieră tradiţională, durează, fără aplauze, 127 de ore şi 58 de minute. Noi vi le vom prezenta, cu aplauze cu tot, în numai 75 de minute! Iar la sfârşit veţi pleca de aici complet culţi!”

Regia: Eugen Gyemant

Scenografia: Tudor Prodan

Cu: Dan Rădulescu, Andrei Seuşan, Daniel Haralambie / Ionuţ Grama

Eugen Gyemant este unul dintre cei mai de succes tineri regizori de teatru din România. A absolvit Regie de teatru la UNATC în anul 2008, iar de atunci a montat peste 10 spectacole în teatre şi spaţii independente din Bucureşti, dar şi din alte oraşe. 7 spectacole regizate de Eugen Gyemant se joacă în prezent în teatre din Bucureşti: Cum am învăţat să conduc la Teatrul de Comedie, Viţelul de aur la ArCuB, Bullets over Lipscani, Jurnalul lui Adam şi al Evei şi Bartender Blues – toate 3 la Godot Cafe Teatru, Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare şi Julius Caesar – ambele la Teatrul de pe Lipscani.

Alte două spectacole în regia lui Eugen Gyemant se joacă la teatre din ţară: „Îndoiala” la Teatrul Maria Filotti din Brăila şi „Yom Kippur” la Teatrul de Nord din Satu Mare.

Un show provocator, în care trei actori execută într-o oră şi douăzeci de minute toate piesele şi sonetele lui William Shakespeare. Un spectacol care să-l facă pe Willie să danseze dub-step în mormânt.

Toată poezia, pasiunea, energia şi delicateţea operelor lui Shakespeare sunt prezentate într-un număr de virtuozitate care amestecă opera, circul, tragedia cea mai sublimă, happening-ul şi spectacolul horror într-un ghiveci gustos şi hrănitor.

Recital extraordinar din Poezia de dragoste a lumii, cu Emil Boroghină

Emil Boroghină

Vineri, 13 martie 2015, ora 17.00, la sala Ion D Sîrbu a Naţionalului craiovean va avea loc recitalul Mai tare decât moartea e iubirea, susţinut de actorul Emil Boroghină, Societar de Onoare al Teatrului Naţional Craiova. Recitalul reprezintă un florilegiu alcătuit din câteva din cele mai frumoase pagini din poezia de dragoste a lumii, cuprinzând marele poem biblic Cântarea cântărilor, precum şi tulburătoare sonete aparţinând unor mari poeţi: Dante Alighieri, Francesco Petrarca, Michelangelo Buonaroti, Pierre de Ronsard, William Shakespeare şi Mihai Eminescu.

Este un spectacol în care realizatorii lui speră ca spectatorii care îl vor viziona, mai ales cei cu o anumită experienţă existenţială, să se recunoască, să se descopere sau redescopere, un recital în care viaţa şi valorile morale, iubirea, moartea şi credinţa sunt suprinse în versuri esenţiale ale umanităţii. Poemele selecţionate redau forţa înălţătoare şi purificatoare a dragostei ce poate elimina orice barieră care i se aşează în cale şi spun „povestea” omului care poate primi, cu teamă, dar şi cu seninătate, acea „ultimă sentinţă” care ne trimite spre pragul unei lumi necunoscute.

Ca şi alte câteva recitaluri susţinute de Emil Boroghină, şi acesta este realizat cu implicarea Baroului de avocaţi Dolj şi va fi transmis în direct de Studioul TVR Craiova, partener oficial al evenimentului.

Mai tare decât moartea e iubirea face parte dintr-un Proiect mai amplu al actorului Emil Boroghină şi se doreşte a fi încă un argument în susţinerea necesităţii fondării la Craiova a unui Teatru de Poezie, capabil să reaşeze în minţile şi sufletele oamenilor speranţa şi credinţa în frumuseţea vieţii şi statornicia valorilor profunde, într-o perioadă bântuită parcă prea mult de zgomot şi furie, un timp ce pare a-şi ieşi uneori din ţâţâni, asemenea vremurilor lui Shakespeare şi Hamlet.

Regia artistică este semnată de regizoarea Alina Rece.

Doi pe o bancă, obsesia singurătăţii

Doi pe o bancă la Metropolis

O poveste emoţionantă, de Aleksandr Ghelman, în care adevărurile se dezvăluie greu, dureros, cu intensitate.

Regizorul Emanuel Pârvu propune publicului de la Metropolis un alt spectacol – aceeaşi piesă, acelaşi decor, într-o distribuţie remarcabilă, doi mari actori ai scenei româneşti, Tania Filip şi Florin Zamfirescu.

După succesul din anii trecuţi în care doi tineri şi foarte talentaţi actori, Adela Popescu şi Mihai Bendeac, au umplut sălile Teatrului Metropolis, propunându-ne o poveste ce a creionat universul emoţional al unei vârste la început de viaţă, Teatrul Metropolis vă invită să imaginăm impreună un arc peste timp de această dată fiind martorii unui scenariu ce sintetizează, în aproximativ două ore, toată gama de emoţii pe care o traversează un cuplu ce face cunoştintă într-un parc.

Povestea capătă alte dimensiuni, personajele au altă vârstă, iar întâlnirea şi trăirea lor e expresia experienţei unui cuplu care a traversat deja o bună parte din viaţă.

Într-un mod subtil şi discret mulţi dintre noi s-ar putea recunoaşte cel puţin într-una dintre situaţiile asemănătoare din viaţă. Căci Doi pe-o bancă e fărâma de adevăr al fiecăruia sau măcar rodul unui sensibil monolog interior pe care l-am imaginat cândva.

”Pe banca de lemn – care arată lipită ridicol în acel „peisaj” butaforic, cu luminiţe sclipicioase – se petrece o mică dramă. Una dintre miile de drame din lumea asta. O femeie şi-un bărbat se vânează o oră şi jumătate. Fiecare vrea de la celălalt ceva care să-i facă lui bine. Omul de lângă el e doar un instrument… Numai că în acest răstimp reuşesc prea rar să se întâlnească, deşi fiecare dintre ei oferă o lecţie de actorie. Tania Filip îşi joacă personajul simplu şi fără artificii. E femeia care vrea să atragă bărbatul în cursa căsniciei, când foarte nesigură pe ea, când extrem de hotărâtă, e şi tandră, şi rea, şi misterioasă, şi (prea)deschisă, însă în fiecare moment simţi că-i o demonstraţie…

Spectacolul de la Metropolis ar putea fi o reţetă sigură pentru succes la public, are toate datele, tristeţea-i însă că îţi lasă un gust atât de pronunţat de remake şi de neautentic”.

Scenografia: Bogdan Spătaru. Costume: Cassandra Bodron.

Vineri, 13 martie, ora 19.00.

Casanova, în premieră, în regia lui Dragoş Galgoţiu

Casanova (1725 – 1798) este cunoscut prin legendara sa imagine de seducător şi este considerat cel mai cunoscut amant al tuturor timpurilor. Dar pe contemporani îi impresiona cu inteligenţa, cu erudiţia şi cu farmecul lui de povestitor al cuceririlor şi călătoriilor sale. A fost preot, poet, dramaturg, actor, muzician, militar în armata veneţiană, aventurier, escroc, spion, dar şi prieten al regilor, al scriitorilor şi al filosofilor epocii sale.

S-a născut într-o familie de actori, iar teatrul a fost pasiunea sa.

Memoriile sale, care cuprind mii de pagini, au fost de mai multe ori cenzurate. Au deranjat atât curajul descrierii aventurilor amoroase, cât şi imaginea excentrică a unui secol extrem de frivol în toată Europa, cu personaje ilustre, cu gloria şi cu decadenţa sa.

Regizorul Dragoş Galgoţiu aduce pe scena Teatrului Odeon lumea barocă şi fermecătoare a lui Casanova şi a epocii sale, după Memoriile lui J. Casanova de Seingalt, scrise de el însuşi.

Teatralitatea delirantă şi decadentă a ultimului secol aristocratic este prezentă prin spectaculozitatea costumelor semnate de Doina Levintza şi prin energia burlescă a echipei de actori.

Scenariul, regia, decorul, coloana sonoră: Dragoş Galgoţiu

Coregrafia: Răzvan Mazilu

Din distribuţie: Marius Stănescu, Dorina Lazăr, Marian Ghenea, Mircea Constantinescu, Laurenţiu Lazăr, Mugur Arvunescu, Paula Niculiţă, Ana Maria Moldovan, Virginia Rogin, Istvan Teglas, Ionuţ Kivu, Marian Lepădatu, Silvian Vâlcu, Sabrina Iaşchevici, Ruxandra Maniu, Ioana Mărcoiu, Anca Dumitra, Alexandra Poiană, Anca Florescu, Simona Dabija

Spectacolul poate fi vizionat vineri, 13 martie, la ora 19.00.

Spiritul de familie, pus în scenă de Radu Beligan

Lamia Beligan şi Marius Florea Vizante în Spiritul de familie. Foto Mihai Zgondoiu

”Radu Beligan a ştiut cum şi pe cine să seducă. Ctitoria lui a avut miză. Aşa cum au avut şi cele ale lui Liviu Ciulei, ale lui Radu Penciulescu sau Tompa Miklós, de pildă. Şi în perioadele mai întunecate ale Teatrului de Comedie, ale Teatrului „Bulandra”, ale Teatrului Mic sau ale Teatrului din Târgu-Mureş, răul nu a înghiţit totul şi pentru că, ab initio, construcţia a absorbit parte din spiritele personalităţilor amintite. Uneori mă întreb cum de s-a putut. Realitatea anilor din urmă îmi îndreptăţeşte interogaţia. Aproape nimic nu se mai leagă, performanţele sunt rarisime, ici, colo, nu îşi mai succed una alteia în coerenţa şi în evoluţia unui teatru sau altul, programele nu mai au anvergură, complexitate, nivel, nu se nasc firesc unele din altele, ci, atunci când se petrece ceva semnificativ, pare mai degrabă hazard. În schimb, destulă infatuare, impostură, grandomanie. În Bucureşti, doar, în anii şaizeci, şaptezeci, optzeci au fost spectacole de avangardă. Au fost, cu alte cuvinte, mari spectacole, mari performanţe care au marcat teatrul european. Spectacolul pus în scenă de Radu Beligan în 2012 la Teatrul de Comedie este cu mult mai mult decît o regie. După mai bine de cincizeci de ani de la începuturi, această întoarcere este o altă pagină de istorie. Este un gest major. O radiografie a unui spirit călător prin universuri fascinante, departe de lumea aceasta atât de dezlănţuită în rău, urât şi derizoriu. Nu este doar o sumă de indicaţii regizorale, de descifrări de sensuri pentru un personaj sau altul. Este o privire melancolică spre trecut şi încă o şansă pentru prezent. O lecţie de dincolo de textul ales”, scria criticul Marina Constantinescu.

În livingul unei case de ţară, mobilat minimal, dar cu o tentă de bunăstare, prin a cărei fereastră se ghiceşte o grădină luxuriantă, îşi fac pe rând apariţia personajele. Este vorba despre inaugurarea noii locuinţe a lui Francky şi a soţiei sale, Nicole, la care sunt invitaţi fraţii acestuia cu soţiile lor: Yvan şi Mathilde, David şi Christelle. Prin imprudenţa lui Nicole, apare însă şi un invitat surpriză, Talia, fermecătoarea secretară a lui Francky, care trezeşte neliniştea bărbaţilor şi suspiciunea femeilor.

Comedie psihologică inteligentă, „Spirit de familie” este remarcabilă prin calitatea replicilor şi veridicitatea personajelor, prin construcţia bine articulată, cu elemente de suspiciune şi chiar uşor suspans. Spectatorul ghiceşte că unul sau altul dintre cei trei bărbaţi a avut o aventură cu Talia, dar trebuie aşteptat sfârşitul spectacolului pentru ca soţul sau soţii infideli să fie descoperiţi.

Dorina Chiriac, Mirela Zeţa, Delia Seceleanu, Lamia Beligan în Spiritul de familie

”Spiritul de familie este un spectacol desenat în peniţă, cu accente de acuarelă, după Eric Assous. Susţinut scenografic de Puiu Antemir – decorul – şi Lia Manţoc – costumele. O casă pe care o ghicim mare, dar primitoare, un interior aproape familiar pentru oricine ar intra, pe jumătate mobilat, pe jumătate improvizat. Un decor rafinat şi într-atât de optimist, încât ne induce convingerea că furtuna stârnită de Talia-Mirela Zeţa se va potoli în zori, când fetele-cumnatele vor avea revelaţia că oricât de bine ar fi la mama acasă, tot nu-i ca în vilă sau la conac. Că doar asta-i şi ideea: statut, standard, puzderie de idoli ai lumii de azi. Sigur, cu aparenta excepţie a soţiei lui Yvan-Marius Florea Vizante, acruţ-amăruţa Mathilde-Lamia Beligan. La toate cele spuse până acum se adaugă tuşa inconfundabilă a simplităţii elegante cu care Lia Manţoc ştie să îmbrace personajele, definindu-le în contextul propus de regizor”.

Din distribuţie: Marius Florea Vizante, Lamia Beligan, Marius Drogeanu, Dorina Chiriac, Sandu Pop, Delia Seceleanu, Mirela Zeţa.

Moartea unui comis-voiajor, întâlnire cu doi giganţi ai scenei, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc

Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ în Moartea unui comis-voiajor

Este un spectacol emoţionant ce prilejuieşte întâlnirea cu două valori ale teatrului nostru, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, cu virtuozitatea acestor personalităţi de excepţie.

”Cu spiritul său de fin analist al psihologiei personajelor, în stilul realist pe care îl practică în mod consecvent, regizorul Felix Alexa propune o versiune scenică a piesei ce i-a adus faima dramaturgului american Arthur Miller, Moartea unui comis-voiajor, folosind o traducere abilă în intenţia trimiterii în imediata actualitate a scriiturii, datorată Ioanei Ieronim. Viziunea regizorală reuşeşte să scoată în evidenţă tragedia omului de condiţie modestă care luptă disperat să depăşească ratarea constatată, sacrificându-se în final, pentru binele familiei. Dacă Arthur Miller, cu cinism, atacă „visul american” în piesa scrisă în 1949, regizorul dezvoltă tema, o transferă în zilele noastre, unde „visul” înseamnă doar bani, maşină şi o casă. „Visul american” presupunea însă, pe vremea lui Miller, şi „libertate”. Acum, „libertatea” are un gust amar şi Felix Alexa subliniază aceasta prin replica esenţiala din final a Lindei: „Suntem liberi, am plătit tot”, din banii asigurării proveniţi prin sinuciderea comis-voiajorului Willy. Regizorul Felix Alexa a urmărit consecvent destrămarea „visului american” ce poate duce chiar la sacrificiul suprem solicitat de realitatea pragmatică a zilelor noastre, ca şi evidenţierea veşnicului conflict dintre generaţii. Ca de obicei, Felix Alexa se manifestă ca regizorul ce acordă prioritate evidenţierii actorilor, considerându-i pilonii viziunii regizorale, prin ei dorind să transmită mesajul emotional al scrierii. Cuvintele sunt seci pentru argumentarea creaţiilor oferite de Mariana Mihuţ în Linda, soţia comis-voiajorului şi Victor Rebengiuc în Willy Loman. Filigranat construieşte cu trăire interioară personajul Linda, Mariana Mihuţ, şi stabileşte relatia de înţelegere a ratării lui Willy, cât şi relaţia de mamă a doi fii ameninţaţi de ratare. Linda vrea să păstreze stabilitatea echilibrului căminului şi ascunde durerea ce-i macină sufletul chinuit de eşecurile celor dragi. Personajul interpretat strălucit de Mariana Mihuţ impresionează şi în tăcerile prin care actriţa reuşeşte să transmită tensiunea dramatică, să le comenteze prin expresie, fără cuvinte. Forţa spectacolului este însă Victor Rebengiuc, care compune excelent evoluţia lui Willy, comis-voiajorul victimă a unei societăţi de consum febrile ce anihilează relaţiile interumane. Cu măiestrie, actorul sugerează că ratarea îl afectează psihic pe Willy prin stresul instaurat pe care încearcă să-l depăşească, dar nu mai are putere. Victor Rebengiuc îşi plasează cu rafinament personajul pe muchia de cuţit dintre tragic şi comic, în exploziile de revoltă ale lui Willy. Prin interpretarea sa bogată în nuanţe revolta lui Willy faţă de o lume ce îl marginalizează, sporeşte de la o scenă la alta. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc reuşesc să impună o aura emoţională spectacolului. Aceste două valori ale teatrului nostru demonstrează, din nou, că actorul rămâne cheia succesului unui spectacol”.

Victor Rebengiuc şi Dana Dogaru

În anii ’60, la Teatrul Bulandra, în „Moartea unui comis-voiajor”, Victor Rebengiuc îl interpreta pe Biff, fiul cel mare al lui Willy. Acum, rolul revine lui Şerban Pavlu, tânăr actor stimat pentru alte roluri […]. Fratele cel mic, Happy, este interpretat de Marius Chivu […]. Regizorul rezolvă cu fineţe relaţia dificilă dintre Willy şi fratele dispărut Ben, un rol definit sugestitv de Claudiu Stănescu. Personaje de plan secund sunt cu perfecţiune conturate de Dana Dogaru, femeia uşoară, întâlnită cândva de Willy, şi de Dan Aştilean, Howard, individul pragmatic, produs al societăţii de consum […].

Regizorul a apelat la efecte teatrale moderne, la proiecţiile video concepute de Mihai Păcurar şi Mihai Sibianu (Wonderboy) infiltrate pe mai multe planuri. Sugestive rămân cele din deschidere – o reclamă specifică societăţii de consum sau desenul sufocant al betoanelor ce localizează biroul lui Howard. Proiecţiile ar vrea sa completeze decorul lui Mihai Păcurar […]. Mansarda din casa lui Willy se foloseşte doar într-o singură scenă, la începutul reprezentaţiei, iar spaţiul vast din preajma casei se transformă în diverse „locaţii” prin intervenţia în scenă a maşiniştilor […]. Costumele Doinei Levintza merg pe linia sugerării caracterelor personajelor.

Din distribuţie, alături de Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ: Şerban Pavlu, Marius Chivu, Dana Dogaru, Claudiu Stănescu, Dan Aştilean, Valentin Popescu

Regia şi ilustraţia muzicală: Felix Alexa

Decor: Mihai Păcurar. Costume: Doina Levintza

Spectacolul poate fi vizionat vineri 13 şi sâmbătă 14, la ora 19.00, la Sala Liviu Ciulei.