Irlanda de Nord, românii în iadul grupărilor paramilitare

Violențele recente din Belfast nu pot fi înțelese doar ca o explozie spontană împotriva imigranților. Ele fac parte dintr-o istorie lungă a Irlandei de Nord, unde cartierele, identitățile religioase și loialitățile politice au fost timp de decenii păzite, controlate și inspirate de grupări paramilitare.

În timpul conflictului cunoscut drept The Troubles (n.r.-Tulburările), societatea nord-irlandeză a fost sfâșiată între loialiștii protestanți, atașați de Regatul Unit, și republicanii/nationaliștii romano-catolici, favorabili unirii cu Republica Irlanda.

De o parte au acționat grupări protestante precum Forța Voluntarilor din Ulster (UVF), Asociația pentru Apărarea Ulsterului (UDA), Luptătorii pentru Libertatea Ulsterului (UFF),  Comandoul Mâna Roșie, Forța Voluntarilor Loialiști (LVF), Apărătorii Mâinii Roșii, iar de cealaltă, IRA (Armata Republicană Irlandeză) și, ulterior, facțiuni republicane disidente.

Principalele grupări loialiste și republicane au fost active, sub diferite forme, încă din anii ’60, continuând să exercite o influență semnificativă la nivel local și după Acordul din Vinerea Mare din 1998.

CITEȘTE ȘI:

Kremlin: Tomac nu este Șoșoacă

Formal, războiul s-a încheiat. În realitate, în multe zone sărace din Belfast și din alte localități, cultura grupărilor paramilitare de cartier nu a dispărut complet. Paramilitarii nu mai apar neapărat ca armate clandestine, ci ca rețele locale cu influență socială, economică și criminală.

În zone loialiste, mai ales, aceste grupuri au fost asociate cu intimidarea comunităților considerate străine, precum migranți, solicitanți de azil sau mici comercianți veniți din afara Irlandei de Nord.

The Guardian a menționat clar că violențele din iunie 2026 au avut loc în zone unde grupările loialiste au încă influență, deși poliția a precizat că nu are dovezi că acestea au orchestrat direct revoltele.

Desigur, nu toți protestanții, catolicii, loialiștii sau republicanii susțin violența, iar atacurile anti-imigranți nu pot fi atribuite automat unei întregi comunități.

Dar vechea tradiție paramilitară a creat un precedent periculos, și anume faptul că strada este împărțită între noi și ei, iar frica devine instrument de control.

Românii, țintă convenabilă

În ultimele zile, acest tipar iese iar la suprafață. După un atac cu cuțitul în Belfast, pentru care un bărbat sudanez a fost pus sub acuzare, grupuri mascate au atacat case și afaceri despre care credeau că aparțin imigranților. Mass-media a relatat că membri ai minorităților etnice se temeau să mai iasă din case, iar unele familii au fost evacuate de teama unor noi atacuri.

Pentru românii din Irlanda de Nord, pericolul nu este teoretic. Locuințele a trei familii de cetățeni români au fost vandalizate în timpul tulburărilor din Belfast. Familiile erau în siguranță, dar și-au exprimat intenția de a reveni cât mai repede în România.

Nu este prima dată când cetățenii românii ajung ținte ale violenței rasiste în Belfast. Datele poliției nord-irlandeze arată că problema s-a agravat. Între aprilie 2025 și martie 2026 au fost înregistrate 2.367 de incidente rasiste și 1.507 infracțiuni rasiste, cele mai mari niveluri din seria de date începută în 2004/2005.

Pentru românii din Belfast, riscul real vine din combinația dintre zvonuri, mobilizare online, furie socială și memoria vie a violenței de cartier. Într-o societate care încă nu a depășit complet logica vechilor frontiere sectare, imigranții pot deveni rapid noul dușman asupra căruia se descarcă frustrarea.