Iubirile lui Nicu Ceauşescu

În ultima vreme, Antena 3 face rating mare relatând despre iubirile lui Nicu Ceauşescu. Un prilej pentru a trece dincolo de urâciunile legendelor despre acest personaj. O grămadă. Care de care mai resentimentară.

Mihaela Moraru Ceauşescu, o verişoară a lui Nicu care este specializată în literatura rusă, sugerează că vărul său nu a trăit, după 1990, o tragedie politică, ci o dramă sentimentală.

Fondul cel mai adânc al „Prinţişorului”, ni se sugerează, nu ţinea de pofta de putere, ci de nevoia de a fi împlinit într-o relaţie de dragoste. Spera să fie o astfel de relaţie aceea cu Daniela Vlădescu, lângă care se vedea refăcându-şi destinul, dar cântăreaţa a refuzat să mai facă parte din relaţia aceasta, fie pentru că nu l-a iubit, fie pentru că a întors un oportunism care putea semăna cu îndrăgostirea în contrariul său laş. Nicu a încercat să-i înţeleagă temerile prin presiunea politică a momentului, dar în cele din urmă a fost copleşit de sentimentul trădării care developa faptul că mai degrabă a fost folosit decât iubit. Acest sentiment s-a instalat după multe luni în care niciun semn din partea Danielei nu mai venea.

Mihaela nu îndrăzneşte să empatizeze cu suferinţa vărului său trădat de iubită, dar are convingerea că Nicu ar mai fi trăit dacă Daniela nu s-ar fi lepădat de el. Nu este sugerat niciun indiciu al unei posibile sinucideri, eventual asistate clandestin de un doctor, dar tot „protocolul” amintirilor Mihaelei bate cu discreţie în sensul acesta. Se îngrăşase un pic, ceea ce nu era semn de boală finală, apoi, în puşcărie, a slăbit brusc – zice Mihaela. Care era deja supărată că Daniela nu l-a vizitat pe Nicu la puşcărie şi, acum, refuza să fie curiera scrisorilor pe care i le scria vărul său, încă puternic agăţat de speranţa că Daniela ar putea să fie neschimbată şi că şi-ar putea construi un viitor împreună cu ea. Mihaela a încercat să-l facă un pic mai lucid, rupând acele scrisori chiar sub privirile lui.

Când va fi venit luciditatea, va fi venit şi disperarea că viitorul său nu mai are niciun sens. Politic, era clar de ce. În plan sentimental, nu era clar decât că nu mai are cui să-şi dea inima. Le-a lăsat prietenilor un fel de mesaj de adio, care era în fapt un poem transcris dintr-o carte a lui Nichita Stănescu.

Parabola din poezie era următoarea: inima mea e un măr, dacă vă este sete, luaţi şi mâncaţi…

Starea interioară din gestul acestui mesaj către prieteni (care nu era şi către Daniela)? La Nichita era o trimitere către Cina din Joia Mare şi elabora imaginea unui dar sacrificial către zeul prieteniei pe altarul căruia geniul poetului şi ficatul omului au purtat un război pentru glorie. În cazul lui Nicu – ceea ce legendele urâciunii nu ne lăsau a înţelege –, avem imaginea unei delicateţi umane care pare să fi fost ignorată până acum chiar şi de către cei mai apropiaţi prieteni.