Jacques Attali: De ce n-a devenit România o inimă?

De-ar ști omul ce ar păți dinainte s-ar păzi. Este un proverb românesc des rostit, mai ales, în caz de necazuri. Iar România parcă nu mai iese din zodia necazurilor și a problemelor.

Poate că ne-ar fi fost mai ușor să stăm departe de situații neplăcute dacă am fi fost atenți fie la unele semne fie dacă am fi fost capabili să punem în practică sfaturile date de oameni cu minte și munți de cunoștințe. Unul dintre aceștia, Jacques Attali, fost consilier al lui Francois Mitterrand, fondator și presedinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, atrăgea atenția încă din 2007, că România nu a devenit niciodată o «inimă» pentru că nu a știut, în nici un moment al existenței sale, să subscrie la legile istoriei viitorului.

Ce mai spunea reputatul futurolog ?

„România a privilegiat întotdeauna agricultura, industriile alimentare, renta funciară și interesele birocratice legate de acestea, în detrimentul industriei, al profitului, al mobilității, al inovației și al tehnologiilor dezvoltării.”

„România a trăit mereu în nostalgia unui trecut preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârșit.”

„România a neglijat mereu să-și creeze o forță navală, o marină militară și comercială suficient de puternică. Nu a știut să dea prioritate dezvoltării unui port, deși bazinul agricol și industrial adiacent ar fi putut să o facă să devină „inima” Mării Negre.”

„Țară agricolă, România nu s-a pregătit îndeajuns pentru întoarcerea la nomadism.”

„…(România) nu a reușit să formeze, să suscite și nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă: nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianți și industriași; nu a atras niciodată destui savanți, bancheri și creatori de întreprinderi, ci doar teoreticieni și artiști plătiți de putere, precum și administratori însărcinați să sintetizeze și să administreze, dar niciodată să-și asume riscuri.”

„România nu a devenit niciodată o „inimă” pentru că nu a știut, în nici un moment al existenței sale, să subscrie la legile istoriei viitorului.”

„Viitorul României va depinde de acum înainte de felul în care va ști să se adapteze acestor legi, de modul în care va pricepe să urmeze regulile succesului: să-și creeze un ambient relațional, să suscite dorința unui sistem comun, să favorizeze libertatea creației, să se doteze cu un mare port și cu o mare piață financiară, să formeze in mod echitabil cetățeni pentru noile orizonturi științifice, să stăpânească tehnologiile viitorului, să elaboreze o geopolitică și să pună bazele alianțelor necesare.”

Iar toate aceste ziceri nu au circulat nici pe sub mână și nici nu au fost păstrate bine într-un seif. Ele au fost publicate în volumul „Scurtă istorie a viitorului”, Polirom, 2007.

De ce în niciun proiect nu s-au găsit idei sugerate în documentul de mai jos! 

Poate clasa politică ar putea răspunde.