Sunt lucruri care nu pot fi puse în lumina alternativei, pentru a nu fi periclitată ordinea de drept, așa cum alte lucruri nu pot funcționa decât prin alternativă, exact din aceleași motive. Unii dintre cei care exercită în România cariere publice,administrative,politice sau asimilabile acestora, par intru-totul străini de acest aspect sau fac tot posibilul ca lucrurile să stea exact pe dos.
Statul piramidal, de evidentă esență mafiotă, nu s-a constituit prin ideologie și arhitectură specifică, asemenea celui comunist, ci prin modalitatea în care s-a preluat puterea în 1989, care nu a mai fost abandonată, născând o solidarizare fără fisuri.
Starea de urgență este gestionată tocmai de cei care au confiscat statul român și care acum nu au mijoace terapeutic-sociale, dar nici nu sunt în stare să le imagineze. Ajutați de sistemul legislativ pe care l-au constituit, să se comporte ca iresponsabili arhetipali, guvernanții de acum stau pe o platformă a nelegitimității așa cum PSD pe una a și aceeași abuzului istoric.
Jocul de-a statul și starea de urgență din aceste zile se face cu o lejeritate pe care regimul comunist o presupunea însă nu și-o permitea. Între statul comunist și cel din aceste zile nu este nici o diferență. Atâția mediocri la butoane ca acum, nesecondați de specialiști, nu cred să mai fi avut România decât în parte din anii ‘50. Consecința unei asemenea situații nu poate fi trecătoare, cum pare la prima vedere.
Astăzi încălcarea Constituției a paralizat statul cetățenilor raportat la drepturi și perspectiva revenirii la normalitate, profund distruse în starea lor și așa mai mult decât precară.
Ieșirea din criză a României nu se poate face decât prin propriile puteri europenizate, globalizate. Așteptarea unor ajutoare nu poate fi prioritară întrucât acestea nu pot fi implementate decât pe o infrastructură și de către o populație care să simtă o minimă și constantă empatie.
Ieșirea din criză a României nu se poate face decât prin propriile puteri europenizate, globalizate. Așteptarea unor ajutoare nu poate fi prioritară întrucât acestea nu pot fi implementate decât pe o infrastructură și de către o populație care să simtă o minimă și constantă empatie.
