La moartea lui Dumitru Fărcaș

Tristețe în lumea folclorului românesc și nu numai. Maestrul Dumitru Fărcaș, nea Mitru, cum îi spuneau apropiații, s-a stins luni noapte la un spital din Cluj-Napoca. În vârstă de 80 de ani, taragotistul a fost internat în urma unui infarct.

A fost un noroc pentru muzica românească și, de fapt, pentru toată România că Dumitru Fărcaș s-a născut între aceste granițe. Mai precis, la Groși, județul Maramureș. Artistul provenea dintr-o familie în care bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier. Deja obișnuit cu acest instrument, dar și cu folclorul, Dumitru se înscrie la Liceul de Muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi.

Taragotist din întâmplare

După absolvirea Academiei clujene, a fost nevoit să învețe ca autodidact taragotul, pentru a putea fi angajat la Ansamblul Popular din Baia Mare. Postul de oboist era ocupat, așa că artistul și-a însușit tainele taragotului, de voie, dar mai ales de nevoie. Cum însă studiul oboiului nu-i era străin, a  împrumutat cântului la taragot tehnici specifice oboiului.

Artistul și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului Maramureșul din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul Mărțișorul al Casei de Cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale.

Despre începuturile carierei sale, maestrul a vorbit într-un interviu acordat http://www.traditiiclujene.ro/ în martie 2014 lui Sorin Grecu. Materialul a fost realizat chiar în timp ce maestrul Fărcaș și maestrul Gheorghe Zamfir înregistrau un material împreună. „Eu, fiind la începutul carierei mele muzicale oboist, în momentul când am ajuns taragotist şi membru fondator al Ansamblului Transilvania din Baia Mare, am încercat să ridic nivelul taragotului, care până la mine era propriu pentru Banat şi puţin pentru Ţara Moţilor. Eu l-am adus la prestigiul instrumentelor din orchestra simfonică, împrumutând tehnicile instrumentului lui Mozart, oboiul  – arătând că se pot cânta cu el canţonete, arii, muzică clasică şi aparţinând oricărui alt gen. Deci dintr-un instrument de nedei în aer liber şi de pastorale am demonstrat că taragotul poate fi ridicat la nivel de frac sau papion, arătând că oricând poate sta alături de instrumentele specifice unei orchestre. Şi acelaşi lucru l-a făcut şi Zamfir, care a ajuns să cânte la instrumentul său muzică populară, simfonică şi chiar jazz…“

Datorită muncii sale, maestrul taragotului a ajuns în lumea întreagă. A dus muzica sa peste tot. Din Europa, în America de Nord și Asia. În ciuda acestui fapt, sau a faptului că a trăit ani buni în regimul comunist, artistul nu a luat niciodată în calcul să se stabilească peste hotare. Cel puțin așa mărturisea într-un interviu acordat ziarului Făclia, în 2011.

„ – N-a existat niciodată ispita rămânerii «dincolo»?

– Niciodată! Sunt, cred, printre puţinii români care au făcut întregirea familiei aducând din America, nu ducând în America. Eu mi-am luat nevastă care a stat 13 ani în Statele Unite ale Americii, cetăţean american de origine română. I-am spus: «Domnişoară, America mea este pe strada Pavlov 35, acolo, lîngă Chios, şi este şi un lac acolo. Acolo e America. Te rog foarte mult, fă bine şi vino şi vezi-o, iar dacă o să-ţi placă, rămâi». Şi aşa s-a întâmplat. A venit, i-a plăcut şi a rămas aici.

Am admirat ţări frumoase, ca Elveţia, Germania; mi-au plăcut, dar ca să trăiesc acolo… nu. Lumea aceea nu-i lumea noastră, nu-i lumea mea. Ştiu că oriunde mă duc, aici e al meu tot. Ori în ce grădină intru, ori în ce biserică intru, tot e al meu. Aici e fiinţa mea, aici e neamul meu, aici mă simt acasă. Dacă eşti într-o altă lume, unde nimic nu e al tău, atunci nici tu nu mai eşti al tău!“

Cetățean de Onoare al capitalei nord-coreene

Dumitru Fărcaș a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Phenian (Coreea de Nord) și al orașelor Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare. De asemenea, în 2002, președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Crucea Națională Serviciul Credincios, clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere semnificative pentru civilizația românească și universală“.  Iar în 2004 i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului“, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului“.

Pe 7 martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca.

Tristețe printre artiști

Aurel Tămaş consideră că decesul lui Dumitru Fărcaş este „o pierdere imensă“ pentru folclorul românesc, acesta fiind cel care a înnobilat taragotul cu care a slujit neamul românesc.

Aurel Tămaş a declarat marţi, corespondentului Mediafax, că Dumitru Fărcaş a fost un bun creştin, un bun ardelean, un bun român. „E greu să vorbeşti despre faptul că a plecat dintre noi Mitru Fărcaş, părea veşnic. A înnobilat un instrument cu care a slujit neamul românesc de când se ştie. Sunetul taragotului va rămâne veşnic în conştiinţa acestui neam. Mitru a fost un bun creştin, un bun ardelean, un bun român, un om de nădejde, este o imensă pierdere pentru folclorul românesc“, a spus Tămaş.

Acesta a precizat că, împreună un grup de folclorişti din care făcea parte şi Dumitru Fărcaş, pregătea un program dedicat Centenarului, care să includă spectacole atât în ţară, cât şi în străinătate.

Ministrul Apărării a reacționat și el la vestea tristă. „Maestrul Dumitru Fărcaş, nea Mitru, ne-a părăsit astăzi, la 80 de ani, lăsând folclorul românesc mult mai sărac. Un maramureşean cumsecade, cu suflet blând, care şi-a iubit până la patimă Ţara şi Neamul, Dumitru Fărcaş şi-a adus o contribuţie majoră la dezvoltarea muzicii populare autentice româneşti, în calitate de interpret, dar şi de lider al unor ansambluri artistice, îndrumând, cu migală şi pasiune, generaţii de instrumentişti şi interpreţi de mare valoare. Melodiile sale, interpretate într-un stil inconfundabil şi irepetabil la taragot, l-au făcut cunoscut pe Dumitru Fărcaş în toată ţara, dar şi mult peste hotarele sale. Din păcate, taragotul cu care ne-a fermecat vreme de aproape şase decenii nu va mai răsuna, de astăzi, decât în amintirile noastre şi în înregistrările de aur pe care ni le-a lăsat moştenire“, a scris Mihai Fifor pe Facebook.

Despre Dumitru Fărcaș, un simbol a ceea ce înseamnă Transilvania, românism şi România, a vorbit și Ioan Bocșa. „Mitru nu a fost un interpret de folclor, a fost şi rămâne un simbol a ceea ce înseamnă Transilvania, românism şi România. A fost unul dintre cei mai mari ambasadori culturali ai noştri, iar pentru mine, personal, a fost în ultimii 10 ani cel mai apropiat colaborator. Am participat împreună la principalele evenimente, printre care şi ceremonia în care a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca şi unde eu i-am făcut Laudatio, dar şi la aniversarea din 12 mai 2018 în care a împlinit 80 de ani. Am pierdut o parte din mine“, a spus Bocşa.