Legea care permite mutilarea ariilor protejate trece de CCR

CCR a decis: statul poate tăia, devia, betona și inunda zone protejate și totul este perfect în regulă.

Legea a ajuns la CCR în urma sesizării Președintelui României, dar și a presiunii masive din partea societății civil Oamenii au avertizat că legea deschide calea către mutilarea a 27 de parcuri naționale, parcuri naturale și situri Natura 2000. Cu toate acestea, Curtea a respins obiecția ca neîntemeiată și a validat legea în ansamblul ei.

Actul normativ discutat la CCR are ca obiect de reglementare modificarea și completarea art. 56¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 în sensul instituirii posibilității ca, la solicitarea de către beneficiar, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, apelor și pădurilor să poată dispune modificarea limitelor ariilor naturale protejate prin scoaterea unor suprafețe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafețele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului sau decrete de stat, obiective de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, obiectivele fiind în curs de execuție sau demarate anterior acestei date, în temeiul legislației în vigoare.

Ce spune CCR – pe scurt și fără ambiguități

Curtea a stabilit că legea respectă prevederile constituționale privind:

legalitatea,
neretroactivitatea,
protecția mediului,
rolul Parlamentului,
regimul ariilor protejate,
competențele CSAT.

CCR a respins toate criticile legate de:

Diferențele dintre forma Senatului și cea a Camerei Deputaților precizând că bicameralismul nu este încărcat.
Procedura legislativă a fost respectată, inclusiv avizul Consiliului Legislativ.

La criticile intrinseci, Curtea a mers pe aceeași linie:

-Art.I vizează doar ariile protejate de interes național, nu siturile Natura 2000.

-Art.II, care permite ca proiectele strategice să fie desemnate prin hotărâri CSAT, ar asigura „echilibrul” între protecția mediului și securitatea națională.

Legea este clară, previzibilă și aplicabilă doar pentru viitor.

Decizia este definitivă și obligatorie. Urmează publicarea în Monitorul Oficial.

Reacția societății civile: „Uciderea naturii, declarată constituțională”

ONG‑urile de mediu au reacționat dur și rapid. La scurt timp după decizia CCR, ele au transmis un comunicat de presă în care acuză că verdictul CCR nu este o simplă decizie tehnică, ci o sentință împotriva naturii.

Proiectul legislativ – PL‑x 14/2023 – este considerat de activiști drept „ecocidar”, o încercare de a resuscita proiecte hidroenergetice ceaușiste, cu un aport energetic sub 1% la nivel național. Multe dintre aceste proiecte au deja acordurile de mediu suspendate sau anulate în instanță.

Viviana Stoica, Bankwatch România:

„Uciderea naturii a fost declarată constituțională astăzi. Seceta și defrișările care vor urma au fost aprobate în numele ‘siguranței naționale’. Vom continua să luptăm.”

Roxana Pencea Brădățan, Declic:

„Dacă instituțiile din România aleg să mutileze 27 de parcuri naționale, noi vom căuta dreptatea mai departe. Ne vom adresa Comisiei Europene.”

ONG‑urile amintesc și că legea a primit avize negative de la aproape toate comisiile relevante, inclusiv de la Guvern, în forma inițială – mult mai puțin agresivă decât cea adoptată în 2025.

Organizațiile de mediu subliniază că există soluții reale pentru creșterea producției hidroenergetice:

retehnologizarea centralelor existente (creștere de până la 7%),
investiții în solare, eoliene și stocare,
modernizarea infrastructurii, nu distrugerea ecosistemelor.

Hidroelectrica însăși a investit în 2025 în stocare de 256 MWh la Porțile de Fier II, cu fonduri PNRR – dovadă că există alternative.

Pe de altă parte, senatorul PSD Daniel Zamfir, inițiatorul legii, a reacționat imediat pe Facebook:

„AM REUȘIT!!! Legea care permite continuarea construcției hidrocentralelor în arii protejate a trecut de CCR!!! M-am lovit de opoziția feroce a useriștilor și ONG-urilor care blochează dezvoltarea țării! V-am zis că nu mă las!”

Mesajul este însoțit de hashtaguri politice și ironii la adresa criticilor.