Mai săraci fără Doina Cornea (30 mai 1929 – 4 mai 2018)

România se desparte cu discreție de Doina Cornea. Duminică după-amiază și spre seară, aproape nici o televiziune nu i-a dedicat o emisiune.

Mai săraci fără Doina Cornea (30 mai 1929 – 4 mai 2018)

România se desparte cu discreție de Doina Cornea. Duminică după-amiază și spre seară, aproape nici o televiziune nu i-a dedicat o emisiune.

România se desparte cu discreție de Doina Cornea. Duminică după-amiază și spre seară, aproape nici o televiziune nu i-a dedicat o emisiune. Zic aproape pentru că în deschiderea principalului talk-show de seară, la Realitatea TV, Rareș Bogdan i-a consacrat minute bune de rememorare și omagiu. Și în acest caz, subiectul a apărut și din faptul că Rareș Bogdan vine de la Cluj. Antonie Popescu și Doru Mărieș au lansat pe net o petiție pentru organizarea de funeralii naționale. Luni la prînz, semnaseră aproape 4.000 de compatrioți. Apelul inițiat de Antonie Popescu și Doru Mărieș și susținut de Fundația Corneliu Coposu, de Asociația 21 Decembrie și de Seniorii Ligii Studenților nu a mișcat prea multă lume, deși solicitarea era modestă și de bun-simț. Nici de la Cotroceni, nici de la Guvern, nici de la SRI, nici de la Academia Română n-au venit nici o comandă și nici o propunere.

La trecerea în Eternitate a excepționalei Doina Cornea, se cuvine ca, în semn de omagiu și recunoaștere a meritelor pe care le-au avut de-a lungul anilor aceia care în anii negri ai comunismului, prin jertfa lor, au ținut România pe harta lumii, să fie organizate, potrivit Legii nr. 75/1994, funeralii naționale și măcar o zi de doliu național, luni, 7 mai a.c., când are loc înmormântarea la Cluj-Napoca.“

O zi de doliu și funeralii naționale pentru mîna de om care ne-a redat curajul și ne-a ajutat la recuperarea obrazului șifonat de cumințenia din comunism nici nu este o pretenție prea mare. Doina Cornea, pentru puterea sa de a reda unui dezamăgit de comunism un sentiment de mîndrie și demnitate, merita și merită mult mai mult. Nu mă refer la decorații și ordine. Președinția lui Emil Constantinescu i-a acordat aproape toate onorurile. Este vorba despre reașezat în universități, în instituții culturale, în dezbateri publice la un loc de cinste. Un asemenea lucru pare nespus de greu, dacă nu imposibil. Să ne aducem aminte cum, în primii ani de după căderea lui Ceaușescu, România era îndrăgostită de Ion Iliescu și îi lua la pietre și înjurături pe toți cei care țineau cu Rațiu, Coposu și Doina Cornea. Nici guvernarea Convenției Democratice n-a mai putut repara mare lucru din ce s-a stricat atunci.

Ca un făcut, duminică seară televiziunile au pus un accent mai important pe umor sau pe pensii și scandaluri mondene. Nu cred că avem de-a face doar cu o anume incultură a producătorilor de emisiuni sau a personalităților politice. Sau cu o lipsă de patriotism ori de  sentimente de pietate. Experiența „profesională“ a politicienilor și producătorilor de televiziune și de radio a dictat un adevăr usturător. Cu personalitatea Doinei Cornea nu se face audiență decît în lumea restrînsă a unei categorii de intelectuali. Și nici în asta, pentru că șefii uniunilor de creație, ai Academiei și ai cluburilor de elită se cred mai importanți și mai cu operă decît Doina Cornea. Poate că asta explică într-un fel tăcerea din jurul personalității Doinei Cornea. Dacă pilda sa morală ar impresiona și ar fi cultivată de lumea culturală și de prim rang, cu siguranță că și reporterii de televiziune, producătorii și publicul larg ar reacționa altfel față de bogăția morală a vieții Doinei Cornea.

Discreția cu care ne părăsește Doina Cornea este un adevăr dureros, cumplit, chiar descalificant pentru noi toți. Este ca și cum am spune că Nicolae Bălcescu sau Avram Iancu, Vincențiu Babeș sau Gheorghe Ursu nu mai fac audiență. Că marea noastră aniversare, Centenarul, nu face audiență. Și nu face pentru că poporul nu aude mare lucru pe  aceste subiecte de la cei care îl conduc. Ei au alte priorități, alte subiecte și se închină la alte valori.

Luni dimineață chiar am auzit la un post de radio cum redactorii și ascultătorii se îndoiau de faptul că o primă de 40.000 euro din partea Guvernului ar convinge pe cineva să se repatrieze. Unii ziceau că pentru 40.000 euro nu merită să te întorci, alții că oricum suma nu va fi decît la dispoziția firmelor și acoliților puterii. Deci, vax albina! Ce spune asta? Că puține subiecte mai atrag atenția, că nu ne mai mișcă valorile morale și nici cele sociale sau politice, chiar dacă implică ceva mai mulți bani.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de marţi, versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

 

Distribuie articolul pe:

23 comentarii

  1. Si care a fost aportul marei anticomuniste (a Europei Libere) la propasirea Romaniei dupa 89? NICI UNUL PS Jale mare printre securoi de ieri si azi- toti anticomunisti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

@2025 Cotidianul.ro. Toate drepturile rezervate