Marea sărbătoare a teatrului de la Timişoara a lăsat cortina

Ediţia 2012 a FEST-FDR (Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti) s-a încheiat. Cele nouă zile pline de spectacol, de evenimente, de emoţii vor rămâne în memoria organizatorilor, artiştilor şi publicului deopotrivă ca un maraton artistic de înaltă calitate.

Ediţia din acest an a avut loc între 5 şi 13 mai. FEST-FDR este un festival anual ce reia într-o formă contemporană, proaspătă, o tradiţie de trei decenii şi vizează plasarea fenomenului dramatic românesc în mişcarea teatrală europeană ca parte integrată a ei, în spiritul unităţii în diversitate. Structura FEST-FDR include două componente paralele: o dimensiune românească şi o dimensiune internaţională, bine reprezentate în programul festivalului. Prima are ambiţia de a inventaria cele mai bune texte româneşti de teatru ca parte integrantă a culturii europene, încă prea puţin cunoscută. Practic, FEST-FDR este singura platformă dedicată teatrului românesc contemporan (text şi spectacol), plasat în context global prin prezenţa unui juriu internaţional a cărui misiune este aceea de a decide şi de a acorda premiul pentru cel mai bun spectacol. Pornind de la premisa că teatrul şi societatea sunt indisolubil legate, Festivalul aduce pe scenele Teatrului Naţional spectacole care pun reflectorul pe cele mai arzătoare subiecte ale secolului XXI (de exemplu, în 2011, spectacolul „Roşia Montană”, care spune povestea unui paradis natural aflat în pragul dezastrului ecologic deghizat în progres, a câştigat premiul FEST-FDR2011). Ediţia 2012 şi-a propus să cerceteze teatrul în relaţie directă cu subiecte de strictă actualitate, cum ar fi multiculturalismul, diversitatea etnică, îmbătrânirea activă şi solidaritatea intergeneraţională, nu doar prin spectacole, ci şi prin intermediul atelierelor transnaţionale, al dezbaterilor, lansărilor de carte etc. FEST-FDR2012 a fost o mare sărbătoare a teatrului. Într-o comunitate multiculturală cum este cea a Timişoarei, toate artele spectacolului şi-au găsit spaţiul de exprimare. Încă o dată s-a dovedit că teatrul are puterea de a crea coeziune în interiorul comunităţii.

X milimetri din Y kilometri

Publicul a aplaudat spectacolul Liei Bugnar “Fata din curcubeu”, cu actriţa Tania Popa şi pianistul Marian Hâncu. O voce. O fată. O poveste. O viaţă. Un cinematograf. Curcubeu. Ultimul rând. Locul 13. Filme celebre. Spectatori de duzină. Îndrăgostiţi şi clienţi, tineri, vârstnici, generoşi, cruzi… Plus un poliţist, o pisică neagră, o mamă, un tată, o soră geamănă… O poveste…. Dar şi Compania de Teatru “Aradi Kamaraszinház” şi Compania “Hetek Csoportja”, Szeged a prezentat “Decalogul după Hess”, de Alina Nelega, care încearcă să pătrundă în mintea lui Rudolf Hess, umbra lui Hitler.

Cu entuziasm a fost primit şi spectacolul “O Furtună”, după Shakespeare”, adaptarea şi regia artistică: Silviu Purcărete. O insulă e locaţia ideală pentru dezlănţuirea bizarului. Insula lui Prospero devine, în viziunea lui Silviu Purcărete, ceva asemănător visului lucid al unui bătrân, al unui om obosit, dar disperat să-şi rezolve conflictele cu viaţa, dacă nu în ceea ce numim realitate, cel puţin în această lume auto-construită, lirică, sumbră. Nimic nu e ceea ce pare în universul grotesc, dar fascinant, unde monştrii se transformă în fecioare şi nobilii cad la mila spiritelor năstruşnice, o uşă îşi schimbă locul, iar un dulap obişnuit se transformă într-o poartă către lumea de dincolo. Este o călătorie irezistibilă, hipnotică, prin imaginaţia lui Prospero şi a marelui său creator.

Macbeth vs Macbett

Născut dintr-un exerciţiu la clasă, spectacolul “Macbeth vs Macbett”, după W. Shakespeare şi E. Ionesco, a proiectat în manieră tragi-comică deşertăciunea şi absurditatea războiului pe fondul regimurilor totalitare, al despotismului dictatorial din toate vremurile. Dacă vrei să conduci trebuie să ucizi. Dacă îţi elimini oponenţii prin crimă rişti să dai reţeta şi altora care râvnesc la acelaşi statut. În acest sens, frica continuă de a fi eliminat transformă conducătorul într-un Sisif al Crimei. “Macbeth versus Macbett” sau Shakespeare versus Ionesco nu reprezintă altceva decât o tragedie a obsesiilor absurde. În regia artistică: Petru-Silviu Văcărescu.

O furtună

Pentru a doua oară la Timişoara, după spectacolul eveniment al ediţiei trecute de festival, “Time of Mothers”, polonezii de la Osmego Dnia au revenit în Piaţa Victoriei cu un nou regal teatral, spectacolul “Arca”. Creaţie colectivă a artiştilor care au scris istoria din perspectiva disidenţei anticomuniste prin teatru în Polonia, “Arca” ne aminteşte că era marilor călătorii nu a apus. Refugiaţi politic, nomazi sau pelerini neobosiţi în căutarea tărâmului făgăduinţei, rătăcitorii acestui nou secol nu încetează niciodată să viseze la căldura unui cămin, real sau spiritual, spaţiu în care amintirile prind viaţă, templu şi loc al sărbătorii, dansului şi bucuriei. Regia artistică: Teatr Osmego Dnia.

Compania “Senza Tempo” din Spania a încântat publicul cu “A+ lucruri pe care nu ţi le-am spus niciodată”. Folosind limbajul contemporan al teatrului-dans, combinând elemente de circ şi artă video şi reunind o echipă multidisciplinară provenind din contexte culturale şi lingvistice diferite (artişti din Spania, Germania, Brazilia, Franţa), “A+ lucruri pe care nu ţi le-am spus niciodată” a vorbit despre libertatea utopică a drumului, despre acel „no man’s land” dintre desprinderea de rădăcini şi incertitudinea viitorului.

Arca, spectacol al Teatr Osmego Dnia din Polonia

„Vrem să vorbim despre iluzia libertăţii, despre cei ce pornesc mereu pe alte cărări în căutarea diversităţii sau doar încercând să fugă de propriul trecut; despre lumile ascunse în interiorul sufletului uman, lucruri despre care fiecare se fereşte să vorbească: despre paradisul, purgatoriul şi infernul dinăuntru”, mărturisea regizoarea spectacolului.

Juriul internaţional, format din Bonnie Marranca, preşedinte (SUA), Ingrid de Ketelaere (Belgia) şi Andreas Beck (Austria), a decernat premiile.

Juriul a acordat Premiul pentru cea mai bună reprezentaţie pe un text românesc contemporan spectacolului “ROGVAIV” de Bogdan Georgescu, o producţie a “Teatrului Spălătorie” din Chişinău. Dacă în 1864, prin Codul Penal introdus şi în Constituţie, relaţiile între persoane de acelaşi sex nu erau în nici un fel incriminate, în 1995 Moldova elimină din Codul Penal un articol introdus în 1937, după modelul Germaniei naziste, la iniţiativa lui Carol al II-lea….

Juriul a argumentat acordarea acestui premiu prin relevanţa socială a temei, prin interesul faţă de teatru ca rezultat al unui efort colectiv – o tendinţă semnificativă în teatrul european actual, prin relevanţa în descoperirea de noi limbaje dramatice şi a unei noi abordări în arta actorului, ca şi prin stilul minimal şi lejer al spectacolului, în deplin acord cu întregul concept din spatele acestuia.

A+ lucruri pe care nu ţi le-am spus nicioadată, Spania

Premiul „Ioan Strugari” pentru cea mai bună interpretare a revenit în mod colectiv distribuţiei spectacolului “X milimetri din Y kilometri”, de Gianina Cărbunariu, o producţie a Companiei “Colectiv A” din Cluj, premiu justificat de complexitatea şi efortul de colaborare care caracterizează interpretarea, după cum afirmă membrii juriului în declaraţia comună.

“X milimetri din Y kilometri” este stenogramă din dosarul lui Dorin Tudoran, din Arhivele CNSAS. Spectacolul a apărut din dorinţa de a înţelege în ce măsură istoria recentă s-a întâmplat…

De asemenea, a fost anunţat rezultatul final al Concursului Naţional de Dramaturgie. În urma analizării celor 31 de texte intrate în concurs, juriul format din Nicolae Mandea (UNATC), teatrologii Oana Borş şi Dan-Marius Zarafescu, scriitorul Ioan Cocora şi Codruţa Popov, secretar literar al Teatrului Naţional, a selectat un singur text – “Jerry nu câştigă întotdeauna” de Cristian Todică. În a doua etapă a concursului, textul a fost analizat scenic şi prezentat în lectură publică în cadrul FEST-FDR, iar decizia finală a juriului a fost neacordarea premiului pentru Cea mai bună piesă a anului în această ediţie a CND, dată fiind lipsa de relevanţă scenică a propunerilor dramatice.

Fabrica de decoruri

Teatrul Naţional din Timişoara a inaugurat sâmbătă, 12 mai, prima Fabrică de Decoruri din România. Construită pe principii de eficientizare după modelul marilor teatre europene (Teatrul “Odeon” din Paris, Teatrul Naţional din Budapesta, “Piccolo Teatro” din Milano etc.), Fabrica de Decoruri este o linie profesională de producţie şi asamblare a decorurilor de teatru, proiectată astfel încât să răspundă atât necesităţilor interne, cât şi solicitărilor altor instituţii de artele spectacolului din România şi din spaţiul transfrontalier. Fabrica de Decoruri reprezintă o idee revoluţionară şi, de asemenea, o premieră naţională absolută.

Ea reprezintă punctul de pornire al unei noi industrii în România – industria de teatru. Astfel, Timişoara are toate premisele să devină un centru important pentru industria de teatru din euroregiunea DKMT în Serbia şi Ungaria.