La împlinirea unui deceniu de la dispariţia celebrei dansatoare şi coregrafe, care a schimbat faţa dansului modern, Martha Graham, Compania de Dans care-i poartă numele ajunge, evoluează, între 9 şi 13 noiembrie, la Teatrul „Smeraldo” din Milano, cu un program de trei piese.
„Snow on the Mesa” (cu aproximaţie, Zăpada pe stânci), piesa de rezistenţă a spectacolului, a avut prima reprezentaţie în 1995, la „The John F. Kennedy Center for the Performing Arts”, din Washington, la patru ani după dispariţia Marthei Graham. Intitulat iniţial „Portrait of Martha”, este singura creaţie a renumitului regizor american Robert Wilson pentru o companie de dans şi, probabil, primul omagiu adus artistei după dispariţia ei. Primită cu entuziasm la premieră, opera evocă drumul creator al uneia dintre cele mai mari dansatoare şi coregrafe a secolului al XX-lea. Recent, Robert Wilson afirma: „«Snow on the Mesa» este un portret personal al Marthei Graham. Reflectă multe aspecte ale personalităţii sale, interesul ei pentru istoria Americii şi pentru Shakers, dragostea ei pentru natură şi pentru Vestul Mijlociu, atenţia acordată lui Colin McPhee şi dansului balinez, miturilor occidentale şi culturii asiatice. Graham era o pionieră şi o vizionară”.
Spectacolul este compus pe aranjamente muzicale ale unor piese ca „Sonata pentru vioară şi pian” de George Antheil, „Cântec în memoria lui Carlos Chavez” şi „Serenadă pentru Betty Freeman şi Franco Assetto”, de Lou Harrison, „Concerto in Slendro”, de Lou Harrison, „Tabuh-Tabuhan” de Colin McPee.
Corpul devine vehiculul sentimentelor
Paul Schimdt, care a semnat scenografia, scria în programul de sală din 1995: „Numai după moartea unui artist reuşim să-i înţelegem măreţia. Numai atunci putem vedea parabola completă a unei vieţi trăite pentru artă: energia şi exuberanţa tinereţii, măiestria şi forţa maturităţii, furia şi teama incluse în înţelepciunea bătrâneţii. «Snow on the Mesa» este omagiul adus de noi memoriei Marthei, un spectacol de teatru-dans împărţit în 12 secvenţe. Folosind forme abstracte şi mişcări pentru a rechema imagini americane care dădeau sens muncii Marthei şi vieţii sale”.
Costumele spectacolului sunt create de Dona Karan.
„Snow on the Mesa” va fi prezentat pentru prima dată în Italia. Este prima revizitare importantă a acestei creaţii din 1995 încoace.
Prima dansatoare care a evoluat la Casa Albă
Bazată pe viziunea inovatoarea a coregrafei Martha Graham, compania dă viaţă unui stil specific american, care a influenţat generaţii de artişti şi continuă să fascineze publicul. Graham a îmbogăţit vocabularul dansului contemporan şi a schimbat pentru totdeauna amploarea acestei forme de artă, radicalizând-o, în contexte sociale, politice, psihologice şi senzuale, mărindu-i impactul şi rezonanţa. Aici s-au format importanţi balerini şi coregrafi ai secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, ca Merce Cunningham, Erick Hawkins, Pearl Lang, Pascal Rioult. Au colaborat la programele ei balerini şi performeri ca Mikhail Baryshnikov, Claire Bloom, Margot Fonteyn, Liza Minnelli, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya şi Kathleen Turner.
Tehnica inovatoare şi stilul inconfundabil au stârnit aplauzele publicului în peste 50 de ţări din cele două Americi, din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu.
Snow on the Mesa
Astăzi, Compania continuă să promoveze stilul Marthei Graham, adaptându-l într-o nouă viziune care etalează capodoporele coregrafei, ale contemporanilor ei şi ale succesorilor lor, alături de opere comandate recent artiştilor contemporani, inspirate însă de moştenirea Graham.
Repertoriul Companiei de Dans Martha Graham include, printre altele, „Appalachian Spring”, „Lamentation”, „Cave of the Heart”, „Death and Entrances”, „Chronicle”, care a însemnat începutul unei noi ere în dansul modern, dar şi „American Document” (2010) şi „Lamentation Variations” (2007), comandate unor coregrafi contemporani, ce mărturisesc căutarea unor noi perspective ale dansului clasic.
Experimentările Marthei Graham privind mişcările elementare au focalizat atenţia asupra emoţiei pe care o degajă corpul prins în dans, iar gesturile precise, geometrice au stat la baza stilului predominant al timpului. Compania de Dans Martha Graham este lider al dezvoltării dansului contemporan încă de la fondarea ei, în 1926.
Timp de o oră, creaţia lui Robert Wilson desfăşoară pe scenă gesturi devenite emblematice.
În afara piesei „Snow on the Mesa”, Compania propune la Teatrul „Smeraldo” şi „Diversion of Angels” şi „Lamentation Variations”.
Diversion of Angels
Primul, în coregrafia Marthei Graham, pe muzica lui Norma Dello Joio, a avut premiera în 1948 la „Palmer Auditorium”, din Connecticut, cu titlul „Wilderness Stair”, preluat de la o culegere de poeme de Ben Belitt. Titlul şi scenografia semnată de Isamu Noguchi evocau o regiune deşertică. Apoi, coregrafia a fost refăcută ca un balet fără poveste, care se referă totuşi la infinitele aspecte ale dragostei. Perechea în Roşu personifică dragostea romantică, Perechea în Alb încarnează dragostea matură, Perechea în Galben este protagonista dragostei adolescentine. Martha Graham s-a inspirat în această piesă dintr-o operă a lui Vassily Kandinski văzută într-o expoziţie, încercând să transpună în limbajul dansului impactul cromatic al picturii.
„Lamentation Variations”, în coregrafia concepută de Larry Keigwin, Richard Move şi Bulareyaung Pagarlava, pe muzică de Frederic Chopin, DJ Savage, şi Gustav Mahler, a avut premiera în 2007, la Joyce Theatre din New York. Iniţial a fost concepută pentru a comemora evenimentele de la 11 septembrie. Lucrarea debutează cu un film din anii ’30 care o prezintă pe Martha Graham dansând compoziţia sa „Lamentation”, devenită legendară.
Infinitele reflexii asupra dragostei în Diversion of Angels
Fiecare dintre cei trei coregrafi a realizat o improvizaţie pe baza acestor imagini filmate, urmând câteva reguli precise, printre care alt fond muzical decât cel original, costume şi regie luministică simple. Piesa ar fi trebuit să fie programată numai cu acea ocazie, dar succesul de public a fost atât de mare încât ea a intrat în repertoriul companiei.
Influenţa Marthei Graham asupra dansului a fost comparată cu cea a lui Picasso asupra artelor vizuale, a lui Stravinsky în muzică şi a lui Frank Lloyd Wright în arhitectură.
Cu o carieră de peste 70 de ani, Martha Graham a fost prima dansatoare care a evoluat la Casa Albă, care a fost numită ambasador cultural al Statelor Unite şi a primit „Presidential Medal of Freedom” (Medalia Prezidenţială pentru Libertate). Francezii i-au oferit „Cheia oraşului Paris”, iar japonezii, „Imperial Order of the Precious Crown”.
