Ungurii sunt siguri că ministru mai competent ca Cseke Atilla n-a avut lumea de la descoperirea penicilinei încoace. Grecii ştiu că Elena Udrea este un ministru al Dezvoltării şi al Turismului foarte bun. Foarte bun pentru România, şi nu pentru Grecia. Lipovenii sunt convinşi că Gheorghe Ialomiţianu este născut pentru a conduce Ministerul Finanţelor Publice. Tătarii pot afirma cu mâna pe inimă că dacă Gabriel Oprea nu ar fi existat, acesta ar fi trebuit inventat pentru a conduce Ministerul Apărării Naţionale. Macedonenii ar putea băga mâna în foc că un ministru al Administraţiei şi Internelor mai bun ca Traian Igaş nu s-ar găsi nici printre absolvenţii Academiei de Poliţie din Los Angeles. Armenii pot spune că, în sfârşit, au cunoscut un ministru al Educaţiei competent. Turcii apreciază la maxim activitatea ministrului Muncii, Ioan Botiş. În ceea ce-l priveşte pe Emil Boc, evreii, ucrainenii, rutenii, croaţii, sârbii, bulgarii şi cehii au o părere excelentă despre acesta.
Totuşi, nu se poate spune că Guvernul de la Bucureşti se bucură de recunoaştere naţională şi internaţională. În primul rând, lipsesc nemţii, francezii, elveţienii, englezii, olandezii, suedezii şi norvegienii, pentru simplul motiv că în România nu avem astfel de minorităţi. Apoi, nu toţi membrii minorităţilor de la noi apreciază actul guvernării, ci numai pe reprezentanţii acestora în Parlament. Adică, vorbim despre minoritatea minorităţilor din România.
Minoritate care ajută o altă minoritate din ţară, cea a şefilor PDL, să fie majoritate şi să guverneze. Majoritate care este hotărâtă să meargă mai departe cu tăierile de locuri de muncă, salarii şi pensii. Astfel, românii vor fi din ce în ce mai puţini şi vor deveni şi ei o minoritate. Doar aşa vor avea şi ei un reprezentant în Parlament. Şi, foarte important, se vor bucura de atenţie din partea autorităţilor, care trebuie să arate Uniunii Europene că, în România, minorităţile sunt respectate.
