Ultimul reprezentant al celei de a treia generații a familiei Babeș a fost Mircea Babeș (n. 27 martie 1896 – d.10 ianuarie 1968), unicul fiu al savantului Victor Babeș. A participat ca locotenent la luptele purtate de armata română în Primul Război Mondial și a fost decorat cu Ordinul Coroana României și cu Crucea comemorativă de război cu bareta Mărășești.
După obținerea licenței în drept la Universitatea din Iași, s-a căsătorit, la Varșovia, cu Sofia Kosowicz-Dinarowaka.
Mircea Babeș a parcurs, din dorința tatălui său, o vastă carieră diplomatică în străinătate (ca tânăr secretar de legație la Varșovia, consilier la Washington, însărcinat cu o misiune specială la Montreal și, în final, la Moscova în timpul guvernării Dr. Petru Groza).
Pentru a reda și păstra o imagine completă asupra celebrei figuri a doctorului Victor Babeș, fiul său – Mircea Babeș – a depus o intensă muncă editorială și redacțională, dedicându-se cu devotament și pasiune, cu talent și spirit organizatoric desăvârșit pentru punerea în valoare a covârșitoarei activități științifice, de prestigiu național și internațional a ilustrului său părinte. Alături de fostul academician Prof. Dr. Ștefan Nicolau, fondatorul și apoi directorul Institutului de Inframicrobiologie al Academiei Române, Mircea Babeș a publicat lucrarea „Opere Alese„ – prin care a contribuit la evidențierea rolului important jucat de medicina românească în lume, datorită descoperirilor geniale ale Prof. Dr. Victor Babeș.
Timp de mulți ani, Mircea Babeș și-a continuat activitatea de cercetare, reușind să demonstreze prin redactarea lucrărilor asupra operelor marelui medic Victor Babeș, prioritatea României la nivel mondial în trei domenii cruciale: „Babesiile”, „Corpusculii Babeș-Negri” și „Seroterapia“. Mircea Babeș a scris și biografia tatălui său, fiind considerat de multe personalități drept cel mai important istoric și biograf al lui Victor Babeș. A făcut o serie de donații în valoare de milioane de lei, în bani și efecte. A propus și instituit acordarea de burse „Victor Babeș”pentru studenți și cercetători din cadrul Asociației Studenților din București, Cluj și Iași și „Institutului de bacteriologie și patologie Victor Babeș” din București.
Actuala clădire a Muzeului Victor Babeș din București, situată pe strada Andrei Mureșanu nr. 14A, a fost construită de către Mircea Babeș și soția sa între anii 1928-1929, devenind încă din 1956 o casă-muzeu. La moartea Sofiei Babeș, în 1986, întreaga clădire a intrat în patrimoniul muzeal național, putând fi astăzi admirate fotografii, publicații, acte, corespondență cu medici renumiți ai epocii și obiecte care i-au aparținut savantului Victor Babeș, precum și picturi, sculpturi și alte piese de artă decorativă achiziționate de către Mircea și Sofia Babeș. Muzeul prezintă atât importanta donație a lui Mircea și Sofia Babeș în ceea ce privește valorile științifice și materiale expuse, rezultatul muncii vaste de culegere, sortare și organizare a materialului muzeal, cât și alte donații și achiziții ulterioare care au întregit valorosul patrimoniu al acestui muzeu.
Articol scris de Olga Popescu, conservator Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană, MMB
Surse:
– arhiva Muzeului Victor Babeș
Imi permit sa felicit „Cotidianul” pentru faptul ca paginile sale fac loc si articolelor de cultura .
cum unii reusesc sa fie dinstii adica sa aiba urmasi poate si pt ca inteleg ca trebuie sa le dainuie numele altii se lasa luati de val si nu fac un minim efort de a avea urmasi…de ce n-a a ramas un urmas? nu cumva un curetaj in tinerete ca sa aiba viata cat mai fericita ii fac pe unii sa nu mai aiba nimic in urma lor, asa cum azi sunt incurajati tinerii sa nu intemeieze o familie sa aiba copii ca suntem prea multi in schimb Ursula are 7 Musk vreo 6 multi in eprubeta, dar are, iar la noi este greu sa mai ai si unul pt ca nici statul nu se preocupa sa dezvolte ”eprubeta” nici tinerii nu-s incurajati sa aiba familie/copii, iar in alte zone ”inunda” de copii pt ca fie religia este autoritara, fie pt ca oamenii nu si-au pierdut instinctul de cap al familiei si de mandria de a avea o familie…