Muncitori din India, filmați în fabrici pentru antrenarea roboților: „Cine ne va plăti când vom fi înlocuiți?”

O muncitoare de 32 de ani dintr-o fabrică de haine de la periferia orașului Delhni spune că a râs prima dată când supraveghetorii i-au dat o cameră video care trebuia montată pe cap. Femeia lucra de aproape un an în fabrică atunci când li s-a cerut muncitorilor de pe linia ei sp poarte camere înainte de începerea turei. Nimeni nu le-a explicat de ce trebuie să facă acest lucru.

În timp ce femeia cosea hainele, camera înregistra fiecare mișcare. Erau monitorizate viteza, felul în care era aliniată croiala, dar și discuțiile dintre colegi.

Atmosfera din fabrică s-a schimbat repede. Muncitorii au început să creadă că le este monitorizată productivitatea. Au devenit tot mai atenți la fiecare mișcare, iar discuțiile dintre liniile de cusut s-au redus. Niciunul dintre angajații fabricii nu aveau idee că imaginile făceau parte dintr-un proces mai larg.

Companiile colectează date direct din fabrici, pentru a antrena roboți capabili să reproducă munca umană.

India, centru pentru datele folosite în robotică

Roboții au nevoie de imagini reale cu activități fizice. Spre deosebire de modelele de limbaj, care sunt antrenate pe texte, roboții trebuie să învețe mișcări. Companiile spun că, în viitor, ar putea fi nevoie de sute de milioane sau chiar miliarde de ore de filmări din fabrici, depozite, magazine și locuințe.

EgoLab, compania indiană care colecta date din fabrica din Delhi, are Tesla printre clienți. Elon Musk a spus, potrivit The Guardian, că o mare parte din valoarea viitoare a Tesla va veni din roboți umanoizi, nu din mașini electrice.

India a devenit un punct important în această industrie. Mai multe companii, printre care Humyn AI, FPV Labs, Micro 1, Egodata, Neocambriam, XP Robotisc, Objectways, Scale AI și CunLr, colectează date pentru firmă de robotică.

„Asia de Sud rămâne atelierul lumii pentru multe industrii bazate pe muncă intensivă. Dacă încerci să înveți un robot cum muncesc oamenii, sunt puține locuri care oferă aceeași combinație de scară, diversitate și densitate a muncii umane ca India. În orice zi, milioane de muncitori cos haine, asamblează produse, sortează bunuri și fac activități pe care companiile de robotică vor ca mașinile să le învețe”, spune Puneet Jindal, fondatorul Labellerr AI.

După filmare, imaginile sunt curățate și adnotate. Companiile se asigură că mâinile sunt vizibile, mișcările sunt urmărite corect, iar acțiunile sunt separate de fundal.

Costurile mici sunt un motiv important pentru care firmele aleg India. Un fondator de companie tech, care a cerut să rămână anonim, spune că munca făcută în SUA cu 30 de dolari pe oră poate fi făcută în India la mai puțin de o șesime din cost.

„În multe cazuri, firmele pot pur și simplu să încheie acorduri cu fabricile pentru a colecta imagini la scară largă, fără să compenseze direct muncitorii individuali”, spune acesta.

Muncitorii nu primesc bani pentru datele generate

The Guardian a analizat practicile de colectare a datelor în șase fabrici din cinci state. Muncitorii purtau ochelari inteligenți Meta sau camere montate pe cap, însă mulți nu primeau bani pentru imaginile generate. Acestea ajungeau apoi la companii de tehnologie.

„Uneori ne dau o băutură răcoritoare”, spune o muncitoare, care câștigă aproximativ 200 de dolari pe lună. „Încă nu sunt sigură dacă este pentru că strângem imagini sau pentru că este insuportabil de cald în Delhi.”

Companiile susțin că fabricile sunt deja plătite pentru accesul la muncitori. Criticii spun însă că lucrătorii sunt cei care produc, de fapt, datele. În unele fabrici, imaginile sunt folosite și pentru rapoarte de productivitate. Acestea pot arăta cât timp lucrează activ angajații, cât timp stau degeaba sau cât vorbesc cu alți colegi.

Geeta Thatra, cercetătoare la Work Fair and Free Foundation din Bengaluru, spune că apar și probleme de intimitate.

„Am auzit relatări despre femei care lucrează în fabrici de haine și care mergeau la toaletă uitând că poartă camere montate pe cap”, spune Thatra. „Ce se întâmplă cu problemele de siguranță și intimitate în astfel de situații? Nu avem încă răspunsuri.”

Ea spune că acordul muncitorilor nu este mereu liber.

„Un muncitor poate părea că acceptă să poarte o cameră, dar poate refuza în mod realist fără să se teamă de consecințe pentru locul de muncă?”

Colectarea de date s-a extins și în afara fabricilor. Companiile recrutează zidari, curieri și vânzători stradali pentru a-și filma activitatea zilnică. Un zidar din Bengaluru spune că primește între 30 și 40 de dolari pe săptămână pentru astfel de filmări.

„Telefonul este greu și incomod de purtat”, spune el. „Dar abia am început. Poate mă voi obișnui cu timpul.”

Bărbatul spune că nu știe ce se întâmplă cu imaginile după ce sunt colectate.

„Știu doar că îmi aduce un venit suplimentar”, spune el. „Ce fac ei cu datele după aceea, nu am idee.”

Madhumita Dutta, cercetătoare la Ohio State University, spune că lucrătorii nu vând doar muncă fizică, ci generează și un activ digital valoros. Dacă nu știu cum sunt folosite datele, au puține șanse să ceară bani sau să se opună folosirii lor.

Întrebată dacă muncitorii ar trebui să primească o parte din valoarea creată prin aceste date, muncitoarea râde.