Provincialismul politic este atunci când… Evident că acest „atunci când” nu duce la o definiție. Dar la o descriere poate duce. Așadar provincialismul politic este atunci când urmărim evenimentele ca să vedem cine are dreptate. O aiureală: dreptatea apare în exercițiile juridice, nu în cele politice.
Ce ar trebui să urmărim în cele politice? Jocul intereselor legitime. Din interiorul politicii, urmărim satisfacerea lor. Din exterior, în poziția observatorului, ori a comentatorului ar trebui să fim capabili să înțelegem care sunt interesele legitime ale actorilor politici și care nu sunt.
E legitim interesul care va fi supus votului la referendumul din 6 și 7 octombrie?
Răspunsul la această întrebare a fost considerat de fiecare tabără de la sine înțeles în numele faptului că, simțeau taberele, dreptatea e de partea lor: fie ea o dreptate tradiționalistă, fie ea una progresistă.
Dar nu despre dreptate va fi votul acela, ci despre constituționalizare. Ar fi oare normal să constituționalizăm ceva despre practicile religioase? Tot ce putem constituționaliza este un principiu: libertatea credințelor. Atunci de ce ni se pare normal ca un alt fel de libertate (aceea de asociere în vederea vieții de cuplu familial) să fie limitată constituțional în practica ei?
Nu admir cuplurile homosexuale. Dar țin la acuratețea constituționalizării pe care vrem să o exersăm. Dacă, mai întâi, am fi avut o largă dezbatere publică despre parteneriatele civile și despre drepturile ce vrem să decurgă din aceste parteneriate (drepturi, desigur, limitate în raport cu cele ce decurg din căsătorie), am fi procedat normal. Normal, zic. Nu zic democratic, fiindcă și modificările la Constituție au căi democratice. Normal ar fi să ne întrebăm mai întâi pe noi înșine cât de largă ne poate fi toleranța și abia apoi să ne întrebăm cât de strâmtă o vrem. Abia dacă am fi constatat că lărgirea toleranței noastre poate amenința ceva fundamental din viitorul familiei tradiționale, abia atunci am fi fost îndreptățiți să cerem limitări constituționalizate ale cuplurilor familiale. Și probabil că, la capătul unei dezbateri serioase, am fi putut refuza partenerilor civili dreptul de a înfia copii, astfel că teama care ne-a condus la acest referendum ar fi dispărut pentru o vreme. Altădată, în viitor, poate că am fi căzut de acord ca partenerii civili să primească dreptul de a înfia copii. Atunci ar fi fost îndreptățită o referandare a acelui drept. Cine suntem noi, această generație, să inventăm principii constituționale de limitare fără să trecem prin jocurile normale ale legiferării care limitează sau delimitează ceva?
Geniul lui Caragiale se arată, din nou, a fi profetic: da, pot exista și constituționalizări murdare. Curat murdare.
@Neica Nimeni (II): Ïn ce ma priveste, am cunoscut (fiindca s-a pensionat) un proprietar de curatatorie chimica homosexual declarat, dar împotriva casatoriei gay. Tipul e de-o ordine si de-o curatenie exemplare, îi place sa spele si sa calce, sa stearga de praf, în curatatoria lui e un pahar, tipul se simte femeie. Si ma duceam cu bucurie la curatatoria lui, fiindca stiam ca n-am nici o sansa sa m-agatze, ori sa-mi vorbeasca urât. Ma simteam în siguranta. E drept ca nici tipul nu s-ar fi pretat la travesti-uri. Fiecare cu viata lui (dar fara copii, pentru cuplurile de barbati, desi … desi, la sate, mai ales, diferenta între un barbat si-o femeie era si-a si ramas mai mica, ele, „barbatoase” si la aceleasi munci grele cu barbatii.Plus diferentele faciale, foarte mici. Iar bunicii îsi cresc nepotii în aproape aceeasi proportie cu bunicele. Si copilul, si tot dupa Freud, Pater Noster, e bântuit de principiul placerii. La fel animalelor. Care, culmea, dar si ele au instincte homosexuale…Asa ca-i vorba de ordinea fireasca a lucrurilor). Procreatia pentru altul, din partea unei femei, e, totusi, sclavie: tipa nu exista decât drept corp, obiect, capul nu-i conteaza, si de parca la Renastere ori în tarile musulmane, cu 10 copii. Ce-am spus privind homosexualitate („mod de viata îmbâcsit si comunitar” + autoproclamarea barbatilor ca fiindu-le superiori femeilor), mentin. Cu atât mai mult cu cât homosexuali (in afara de barbatii „normali”, dar cu „experiente”), sunt, în marea majoritate a cazurilor, barbatii timizi, care n-ajung la performante cu femeile, carora le e frica de femeie, de privirea si de judecata ei de valoare-n ce-i priveste. Si-am dreptate ca homosexualitatea e comunitara, fiindca-n unele tari (în Canada, de pilda), e vorba de cartiere-ntregi de gay, cum e vorba si de cartierele etnice. Tipii sed „în cercul lor strâmt”.
@Ileana Rollason [1] Mda. Densitate informationala destul de mare in postarea facuta. Necesita un pic de reflectie. Pacalicioasa in acelasi timp pentru ca te momeste sa contempli subiectul si sa „uiti” cauza dezbaterii. Am cunoscut si eu homosexuali. Privindu-i detasat(atat cat sunt in stare si, marturisesc, marja tolerantei mele este destul de mica, fara a cadea insa in latura extrema) i-am vazut ca oameni aparent normali. Totusi …. un anume „ceva” mi-a stat intotdeauna in gat si comunicarea cu acestia s-a derulat putin fortat, detasarea fiind trei sferturi simulata. Chiar daca nu am nimic impotriva lor atata vreme cat nu imi „baga degetele in ochi” cu privire la „calitatea” lor sexuala, consider ca raman o problema sociala care trebuie sa ramana in atentie. Extinderea „fenomenului” poate avea repercusiuni demografice si poate constitui un nedorit (din punctul meu de vedere) vector de schimbare culturala. Ma gandeam insa la motivarea d-voastra si anume cea cu superioritatea barbatului fata de femeie, mie facandu-mi impresia ca o astfel de atitudine nu justifica homosexualitatea, ci mai curand latura de dominanta a sado-masochismului. Dar poate ca ma insel. In fine. Raman convins ca institutia casatoriei trebuie totusi protejata. Monosexualii pot forma cupluri care, nefiind interzise expres de lege, pot fiinta fara nici o problema.
@Ileana Rollanson [2] La fel trebuie protejata institutia adoptiei minorilor. Nu neg ca printre homosexuali exista si vor exista oameni de mare valoare profesionala, culturala, artistica. de asemenea, nu neg ca acestia nu ar fi capabili sa creasca, sa formeze, sa educe corespunzator un copil.Totusi, copilul ar creste intr-un mediu, in opinia mea, viciat care, volens nolens, il va influenta in mai mare sau mai mica masura. Stiu. Suna a povestea cu drobul de sare, dar sunt adeptul principiului paza buna trece de primejdia grea. In ce priveste combinatia „normal dar cu experiente”, dati-mi voie sa fiu reticent, ba chiar in dezacord. Esti sa nu esti homosexual. Cale de mijloc nu vad. Bisexualismul este un alt tip de devianta care imi pare chiar mai degenerat decat homosexualismul, pentru ca homosexualul este un om care se naste cu un „defect” si asta e. Nu le amesteca. Dar asa-zisul bisexual este un agent de coruptie sexuala mult mai pervers si, simultan, mult mai nociv. Iar de astia nu prea ai cum sa te feresti, pentru ca, de obicei, afli prea tarziu cu cine ai de-a face. Chestia cu sorgintea comunitara a homosexualitatii este si ea apta pentru dezbateri, pentru ca eu consider ca aici avem o forma de materializare a proverbului „Cine se aseamana se aduna”. Dar, daca „tipii sed ‘in cercul lor stramt'” n-au decat. Nu ma deranjeaza si nu intentionez sa le tulbur recluziunea.
@Neica Nimeni : o sinteza, fie si infima, a situatiei, în câteva rânduri, e imposibil de facut : încep prin a spune ca personaje celebre – de la Richard Inima de Leu si Filip August, care erau iubiti, la notoriul Henry al III lea al Frantei cu „minionii” lui, la Oscar Wilde sau Conchita Würtz, Rock Hudson („Gigantul”), madam de Maintenon, sotia lui Ludovic al XIV lea, cu apucaturi („experiente”), si ea, au avut cel putin episoade de homosexualitate. Se pedepsea cu închisoarea si chiar cu moartea, si-n Europa, si-i pedepsita cu moartea-n Arabia Saudita, prietena americanilor, si, în general, în tarile musulmane, adica-n Asia si Africa. Freud, nimeni altcineva decât Freud, celebrul Sigmund, o considera o „devianta”, de luat în seama psihiatric, varianta a complexului lui Oedip (si-asta-i extrem de grav, complexul lui Oedip fiind pervers, mortuar). Si-abia de câtiva ani e considerata o stare „normala”. Aflu, însa, ca si astazi, si chiar si-n tarile-n care trec de oameni obisnuiti, homosexualii (care, fie vorba-ntre noi, se gasesc în baruri de noapte si pe la colt de strada, celebrii „travestiti”), daca sunt angajati (fiindca sufera de discriminare la angajare) sunt platiti mai putin decât „oamenii normali”. Asa-zisa „procreare pentru altul” e-o oroare, o, într-adevar, sclavie umana. Ïn Franta, unde casatoria homo s-a legalizat, imensa majoritate a cuplurilor de homosexuali nu s-au casatorit. Vreo câteva sute de casatorii, la o populatie de sute de mii.
@Ileana Rollanson [2] Dar, cu anumite rezerve, sunt dispus sa accept si opinia d-voastra care nu altereaza fondul discutiei, pentru ca acum avem in dezbatere nu fenomenul ca atare, ci solicitarea de legitimare a acestui comportament aberant, respectiv consecintele lui in plan social si efectele lui nocive pentru viitor asupra familiei ca celula de baza a societatii. Nu doresc sub nici o forma sa va contrazic cu privire la un eventual viitor de tip sclavagist al femeii, desi personal nu cred intr-o atare evolutie, ci consider ca este afectat grav cuplul heterosexual care va fi constrans (o forma de scavie mascata, daca vreti) sa procreeze si pentru a fertiliza „familiile” monosexuale. Si numai tolerata homosexualitatea submineaza grav societatea in sanul careia exista, dar mite sa fie declarata ca „un alt fel de normalitate”. Asa cum bine ati remarcat existenta homosexualitatii se cam intinde pe toata durata istoriei omenirii. A existat si a fost tolerata mai mult sau mai putin deschis. Intrebarea care se pune este de ce in ultima vreme a devenit agresiva in solicitarea de a cere recunoastere oficiala? Daca atat amar de ani au putut sa-si practice, hai sa zic ca d-voastra, viciul, ceilalti tolerandul si facandu-se ca nu-i iau in seama, de ce tocmai acum i-a apucat amocul si vor sa devina „legali”? De la raspunsul la acest gen de indrebari va permite si proiectarea unei/unor posibile evolutii si a implicatiilor in plan social si, inevitabil, individual. Cred ca aceasta si eventuale opinii despre ce s-ar putea face in viitor constituie adevarata tema de dezbatere.
@Ileana Rollason [1] Doamna, va urmaresc postarile de ceva vreme deoarece va consider unul dintre spiritele lucide care abordeaza o problematica diversa pe acest forum de pe pozitii logice si nu generate si impulsionate de un partizanat excesiv si, de foarte multe ori, de proasta calitate. Sunteti un om citit, bine documentat si, ceea ce mie mi se pare foarte important, curios si deschis la nou. Ca si d-voastra si eu incerc sa ma mentin deschis catre informatii ori opinii diferite de ale mele, cu conditia sa fie argumentate logic si sustinute cu un limbaj si o atitudine decente. Marturisesc insa ca in clipa de fata sunt usor confuz. Tot ce am parcurs eu in materie de psihologie atesta ca homosexualitatea este o DEVIANTA. Desigur, ea este influentata de mediul in care ne nastem si traim si de educatia pe care o primim, astfel incat, in anumite imprejurari, manifestarea homosexuala se poate manifesta fatis, declarat sau poate ramane latenta, fara manifestari exterioare. Este o modalitate de abordare ce vine din partea unei stiinte empirice, e drept, dar avand totusi un statut bine definit si o reputatie pozitiva de anvergura. Acum, sa vii si sa spui ca nu-i o devianta (orice abatere de la o norma acceptata general ca normala este o deviere de la normalitate), ci rezultatul unui mod de viata „imbacsit si comunitar” sau ca o consecinta a autodeclararii barbatilor ca fiind superiori femeilor (misoginism, daca nu gresesc prea mult) mi se pare oarecum perplexant (cel putin in ce ma priveste).
cine sunt cei din ue si din lume, care vor sa ne impuna, cu orice pret, legiferarea unor practici injositoare, nefiresti, inumane, in ultima instanta? Cine sunt cei care vor sa ne impuna, cu orice pret, domnia minoritatii, o minoritate murdara la propriu si la figurat, in detrimentul principiului de baza al democratiei, care spune clar ca majoritatea decide. Oare faptul ca altii, putini si stricati pana-n maduva oaselor, gandesc si hotarasc in locul majoritatii ca iesirea e de fapt intrarea, nu este cea mai mare discriminare si reintoarcerea la cea mai crunta dictatura? In mod firesc, va urma interzicerea religiei crestine si legiferarea satanismului, ca de fapt, asta abia asteapta necuratul . Vrem nu vrem, tot acolo ajungem, la religie, pentru ca nu a existat si nu va exista un alt manual al bunelor practici, pentru ca marea majoritate a legilor de astazi isi au originea in Cele 10 Porunci…
@Neica Nimeni : homosexualitatea nu-i o „devianta”. E rezultatul unei vieti îmbâcsite, comunitare. În momentul în care barbatii s-au declarat superiori femeilor s-a institutionalizat si homosexualitatea. Grecii antici, ba chiar nume mari, n-o refuzau. Plus ca-i moneda curenta în armata, biserica catolica, manastiri, actori, actrite, creatori de moda, si-ntre timoratii de propria înfatisare. Grav e, însa, când devine dictatoriala, „fii homosexual”, si-asta, din cauze materiale: multi din mass-media au avut si au cel putin „experiente” homosexuale. Patroni. Oameni cu bani. Enorm de multi. Ori, stii cum e cu vocea banului … nu ma intereseaza ce fac tipii-n viata personala, e-a lor, nu-i a mea. Când, însa, încep sa iasa la TV cu ea ori sa se casatoreasca si recurge la procreatia pentru altul (când,adica, fameia-i transformata-n sclava, nu face, toata viata, decât sa poarte sarcinile altora, pentru subzistenta), si la adoptia de catre cupluri homo, lucrurile devin grave. Si exemplele nefaste sunt multe: Monsieur, de pilda, fratele lui Ludovic al XIV lea al Frantei a fost crescut de catre maica-sa, Ana de Austria, de consens cu Mazarin, sa devina homosexual, fiindca DEVII homosexual, nu te prea nasti asa, ca sa nu se mai repete razboaiele pentru putere dintre un Ludovic al XIII lea, de pilda, si frate-sau, Gaston d’Orleans.
Bunul simt, respectul fata de traditii si vointa populara sunt cele care determina decizii de constitutionalizare. Vox populi, domn’Buduca. Si o rugaminte. Nu s-ar putea, cumva, sa nu mai asociem curlangeala si limbismul sexual cu termeni precum progres, progresism, drepturi si libertati ale omului? Nu de alta, dar devianta sexuala este o deraiere de la normalitate, totusi, nu un drept sau o libertate. Devianta sexuala poate fi tolerata intr-o societate normala d.p.d.v. sexual, atat vreme cat nu se vine cu pretentia de a i se da statut de normalitate. Pentru ca NU este o normalitate. Indiferent daca Noua Ordine Mondiala incearca sa implementeze aceasta aberatie considerand-o o solutie pentru problema suprapopularii. Pentru ca acesta este motivul promovarii agresive a acestei deviante.
Buduca draga, murdarul de care vorbesti (à la Caragiale) nu-i numai constitutional, si nu-i numai în România. Am avut surpriza de-a citi un articol wikipedia Franta despre un oportunist, Denis Buican. Ca sa … aflu, nu-i asa, ca la 6 martie 1945, în România ar fi avut loc … o lovitura de stat. Plus alte ineptii. Ca familia Buican ar fi fost „marginalizata” în România de dupa razboi fiindca i-ar fi apartinut boierimii … filantrope. Nu c-ar fi avut legaturi cu ezitantul Maniu, incapabil sa nu împinga România-n fanastismul legionarilor. Asa ca, si tot à la Ghita, „curat murdar, dar umflati-i! muzica, muzica!” Plus c-articolul asta a mai si devenit sursa de inspiratie pentru o ziarista, cel putin, si-nca de la o publicatie-n România.
Cred ca e primul articol colcaind de ineptii si contorsionari ale Limbii Romane de cand citesc publicatia, ba chiar pot afirma ca autorul s-a intrecut pe sine, analizele sale din trecut fiind…retrograde!? Noroc cu „progresismul dosnic” care o sa conduca ferm specia umana la limanul fagaduintei!!! Il intreb pe Autor: Din ce pepiniere se vor asigura infierile? Cumva prin clonari? Si inca ceva, partenerii provin din eprubete sau din famili traditionale? Autorul a amintit de limitari,dar fara sa le aplice acolo unde se impune!Adica limitarea unor pretentii absurde,consecinta a unei tolerante exagerata deja!Nu e vorba de nicio discriminare sau de persecutii si nu exista niciun argument rezonabil de sustinere a pretentiilor acestora! S-a spus chiar ca ei nu poarta absolut nicio vina pentru inclinatiile respective, cumva cum se justifica barbatii sau femeile cu un apetit sexual exacerbat,unii au sustinut ca e vorba de o boala, in fapt toti cei care practica homosexualitatea/lesbianismul fiind „RECRUTATI” la o varsta mai mica sau in adolescenta/maturitate in urma unor abuzuri/violuri. Titlul articolului exprima in schimb o realitate: murdar…
Iata cum se intalnesc spiritele gemene, marxista superbolsevizata „Ileana Rollason” si nimeni alcineva decat marxistul deplin conspirat „Neica nimeni”!!! Gratularile desantate ale ultimului sunt mai mult decat jenante, adica dizgratioase. Sunt legati ombilical la mamica Securitatea externa!!! Daca nu erau marxisti ar fi dat exemple din miscarea careia i se inchina(ei sunt
atei si antimonarhisti, sa nu ne facem griji), miscare care a folosit si instrumentul homosexualitatii pentru a-si controla adversarii, pe unii transformandu-i cu forta in homosexuali!!! Una este decadenta unor societati la nivel de elite in care
unii reprezentanti de marca isi exersau puterile discretionare in toate planurile, dar si simtzurile tocite in excesele sexuale naturale si alta caracterul de masa actual, incitat de aceeasi miscare bolsevica interesata prin „deviant”(sexual, prin droguri) sa loveasca societatile capitaliste in nucleul lor de baza, FAMILIA. Bolsevica sinistra „Rollason” care-l venereaza pe Marx nu realizeaza ca fiind pentru familia traditionala se dezice inconstient de propriul Idol, care o dorea DISTRUSA…
atei