Într-o videoclip filmat noaptea pe o stradă părăsită și postat vineri pe Facebook, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut Moscovei să se angajeze „fără întârziere” în noi discuţii pentru pace, dând de înţeles că e de acord chiar să se întâlnească cu Vladimir Putin.
Motivația pentru care Zelenski sugerează că ar putea să participe el însuși la aceste negocieri nu constă, cum s-ar putea bănui, în oarece dificultăți militare ale țării sale. Dimpotrivă, Zelenski face oferta unor negocieri ca o șansă dată Rusiei, având în vedere dificultățile acesteia și daunele pe care le-a suferit din cauza greșelilor comise cu acest război.
„Negocieri legate de pacea şi securitatea pentru Ucraina sunt singura şansă a Rusiei de a minimiza daunele cauzate de propriile greşeli”, a spus președintele Ucrainei.
„Este timpul să ne întâlnim. E timpul să discutăm. Este timpul să restabilim integritatea teritorială şi dreptatea pentru Ucraina”, consideră Zelenski. „În caz contrar, pierderile Rusiei vor fi de aşa natură încât veţi avea nevoie de mai multe generaţii pentru a vă recupera”, s-a adresat el nu prea se știe cui – liderilor de la Kremlin sau rușilor de rând.
Am citit și recitit de mai multe ori aceste fraze, le-am regăsit cam în aceeași formă pe mai multe surse de presă. Dar oricât am citit și am socotit, de fiecare dată mi-a dat cu virgulă. Adică să fi devenit președintele Ucrainei îngrijorat de viitorul Rusiei și vrea să-i dea acesteia o șansă? Se gândește el la binele marelui dușman? La cum poate Rusia să-și „minimizeze daunele cauzate de propriile greșeli”? La afectarea multor generații de ruși dacă Moscova nu încetează războiul și nu vine la negocieri? La costurile reconstrucției economiei rusești?
Analizând mai atent lucrurile, rezultă că povețele lui Zelenski către dușmanii săi ruși nu sunt deloc de tipul luați-i de pe mine că-i omor. Dimpotrivă, Zelenski este convins că armata ucrainiană se află acum în situația de a-i provoca Rusiei pagube adânci și, prin urmare, dă dovadă de cavalerism prevenindu-i pe ruși asupra pericolelor care-i așteaptă. Ca urmare, spre binele lor, îi cheamă la niște negocieri care „să restabilească integritatea teritorială şi dreptatea pentru Ucraina”.
Optimismul dlui Zelenski se bazează nu doar pe firea sa eroică și pe rezistența epopeică a poporului său, ci și pe ajutorul în echipamente militare de vârf, în valoare de 800 milioane dolari, aprobat de președintele Biden cu numai două zile înainte ca dl Zelenski să-și înregistreze acest videoclip avântat. Cu această sumă, ajutorul acordat Ucrainei de către SUA de la începutul administrației Biden a ajuns la 2 miliarde de dolari.
„Vom oferi Ucrainei armele necesare pentru a lupta și a se apăra în toate zilele dificile care urmează”, a spunea președintele Biden pe 16 martie în Briefing room-ul de la Casa Albă, înainte de a pune mâna pe stiloul semnăturilor sale istorice.
Dar să vedem care este ajutorul militar care oxigenează energia de luptător a bravului președinte Zelenski.
Asistența militară, se arată într-un comunicat postat pe site-ul Casei Albe, va lua forma unor „transferuri directe de echipamente de la Departamentul de Apărare către armata ucraineană”, fiind prezentată chiar lista acestor echipamente – și anume:
-
2.000 de sisteme anti-tanc Javelin, 1.000 de arme ușoare anti-tanc și 6.000 de sisteme anti-tanc AT-4;
-
100 de sisteme aeriene tactice fără pilot;
-
100 de lansatoare de grenade, 5.000 de puști, 1.000 de pistoale, 400 de mitraliere
-
peste 20 de milioane de cartușe pentru arme de calibru mic și muniție pentru lansator de grenade;
-
25.000 de veste antiglonț; și
-
25.000 de căști.
Pe lângă armele enumerate mai sus, asistența militară anterioară a Statelor Unite acordată Ucrainei a inclus:
-
peste 600 de sisteme antiaeriene Stinger;
-
aproximativ 2.600 de sisteme anti-tanc Javelin;
-
5 elicoptere Mi-17;
-
3 bărci de patrulare;
-
4 radare de urmărire a sistemelor aeriene de contra-artilerie și fără pilot;
-
4 sisteme radar;
-
200 lansatoare de grenade și muniție;
-
200 de puști și 200 de mitraliere;
-
aproape 40 de milioane de cartușe pentru arme de calibru mic și peste 1 milion de grenade, muniție pentru artilerie;
-
70 de vehicule multifuncționale cu roți de mare mobilitate (HMMWV) și alte vehicule;
-
comunicații securizate, sisteme de detectare a războiului electronic, veste, căști și alte echipamente tactice;
-
echipament medical militar pentru sprijinirea tratamentului și evacuarea din luptă;
-
echipamente pentru eliminarea munițiilor explozive și deminare; și
-
capacitate de analiză și imagini din satelit.
Nu mă pricep la militărie și de aceea nu mă pot pronunța dacă acest potpuriu de armament este mult sau puțin, performant sau mai puțin performant etc.
Pe același site se precizează că, „pe lângă sistemele de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune produse de SUA pe care ucrainenii le-au folosit cu mare efect, Statele Unite au identificat și îi ajută pe ucraineni să achiziționeze sisteme suplimentare, cu rază mai lungă de acțiune, pe care forțele ucrainene sunt deja antrenate, precum și muniție suplimentară pentru acele sisteme.
Statele Unite continuă să accelereze autorizarea și facilitarea asistenței suplimentare pentru Ucraina din partea aliaților. Cel puțin 30 de țări au oferit asistență de securitate Ucrainei de la începutul invaziei ruse.
În 2022, Departamentul de Stat a autorizat transferurile terților de echipamente defensive din mai mult de 14 țări, un număr care continuă să crească pe măsură ce Aliații și Partenerii sporesc sprijinul pentru Ucraina”, anunță sursa citată.
Nu Ucraina este în NATO, ci invers
Punând cap la cap toate aceste informații, principala concluzie ar fi că, dacă Ucraina nu este în NATO, în schimb NATO este în Ucraina – prin armele, informațiile, consultanța ș.c.l. pe care le americanii, Aliații și Partenerii le furnizează ucrainienilor.
Altfel spus, NATO participă la război (cu armele sale), dar nu ia parte (cu soldații săi).
Totodată, solemnitatea organizată la Casa Albă pentru semnarea decretului acestui ajutor de 800 mil. dolari mai arată câteva lucruri, și anume:
-
prin ajutorul militar consistent primit de la SUA direct în echipamente de război, Ucraina a căpătat nu doar o forță militară considerabilă, ci și o capacitate de negociere mult mai puternică în fața rușilor; așa se explică nonșalanța cu care Zelenski îi cheamă pe ruși la negocieri „fără întârzâiere”, prilej pentru a le spune că s-a schimbat calimera în privința balanței cu armament;
-
odată făcută lista armelor ce vor fi trimise Ucrainei, pentru americani rămâne problema mijlocului și a traseului prin care aceste arme vor ajunge acolo; Uniunea Europeană (în sens generic) a anunţat că va facilita transferul de armament spre Ucraina;
-
situația din teren arată că livrarea armamentului pe mare ar fi imposibilă, întrucât navele militare rusești sunt deja de gardă în zona maritimă de sud a Ucrainei; pe calea aerului, transportul ar fi și mai dificil, deoarece din informațiile publice, rezultă că aeroporturile ucrainiene sunt fie distruse, fie supuse distrugerii în cazul în care s-ar semnala vreun trafic suspect. Rămâne varianta terestră; pe unde va trece ea, știu doar cîțiva oameni;
-
România are cca 650 km de graniță cu Ucraina, dintre care 273 km este frontieră terestră, 345 km frontieră fluvială și vreo 32 km frontieră maritimă. Rămâne de văzut – dacă vom afla vreodată – dacă pe undeva, pe-aici, vor fi ajuns la ucrainieni armele americanilor;
-
transportl armamentului american este anunțat de ruși ca fiind țintă legitimă de război;ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avertizat din nou, vineri, că armata rusă va considera „ţinte legitime” transporturile de arme aduse în Ucraina din străinătate; „noi am transmis clar că orice transport care va pătrunde pe teritoriul Ucrainei, pe care îl vom considera ca fiind armament, va deveni o ţintă legitimă”, a declarat Lavrov. Deci, nota bene, rușii vor trage în orice transport care va fi doar considerat, nu și constatat ca fiind de armament.
-
conform comunicatului Casei Albe citat mai sus, Departamentul de Stat este cel care autorizează transferurile de armament de la diferiți terți către Ucraina (până în prezent astfel de livrări provenind de la „mai mult de 14 țări”);
-
rușii au atras atenția că sistemele de armament de fabricaţie sovietică, existente în unele state membre NATO, nu pot fi transferate în mod legal în naţiuni-terţe.
În toate cazurile, oricum ne-am suci și răsuci, logica militară și istoria conflictelor arată că pe fronturile unde a fost implicat armament mai mult, a existat și război mai mult. Adică și victime mai multe, nu mai puține.
” … atâta timp cât nu Ucraina a început războiul.”
Oare ce face Ukraina din 2014 incoace ?