„Ne plîngem de politicieni, dar la Uniunea Scriitorilor e altfel?”

Jurnaliștii de la Observatorul Cultural au pus sub lupă alegerile de la Uniunea Scriitorilor, remarcând că Nicolae Manolescu a candidat pentru al patrulea mandat, „cumva împotriva uzanţelor democratice, politice, administrative, instituţionale, care limitează mandatele la două”. Potrivit publicației, campania pentru alegerea preşedintelui Uniunii Scriitorilor s-a desfăşurat meschin şi lamentabil”.

„Se încheie, pe 30 aprilie, alegerile la Uniunea Scriitorilor. Pe 5 mai, după numărarea voturilor din filiale, se va anunţa cîştigătorul, vom şti numele noului preşedinte. Au participat cinci candidaţi: Nicolae Manolescu, Dan Lungu, Simona Vasilache, Ştefan Mitroi, Narcis Zărnescu. Nicolae Manolescu a candidat pentru al patrulea mandat, cumva împotriva uzanţelor democratice, politice, administrative, instituţionale, care limitează mandatele la două. Asta într-o lume democratică, conştientă că multitudinea de mandate, înveşnicirea în funcţie deschide calea unor excese şi derapaje.

A fost, din păcate, o campanie apoasă, nisipoasă, în care s-au spus prea puţine despre rostul scriitorului în România, despre relaţia cu cititorii, despre cum Uniunea Scriitorilor acţionează în interesul scriitorilor, despre cum o instituţie cu valoare reală şi simbolică, parte a societăţii civile, intervine în chestiunile spinoase ale României. Pe candidaţii la preşedinţia Uniunii Scriitorilor mi-ar fi plăcut să-i văd într-o dezbatere televizată. Ştiu că Realitatea TV s-a oferit să găzduiască o asemenea dezbatere, pe care actuala conducere a Uniunii Scriitorilor a declinat-o.

Campania pentru alegerea preşedintelui Uniunii Scriitorilor s-a desfăşurat meschin şi lamentabil. S-a insinuat, de la nivelul actualei conduceri reprezentate de Nicolae Manolescu, că Dan Lungu, un contracandidat cu şanse, vrea să taie indemnizaţia la pensie a membrilor Uniunii. Un zvon care, probabil, a prins, deşi acesta rămîne la nivel de fake news: nimeni nu poate să taie indemnizaţia la pensie – doar dacă ar acţiona ilegal –, e un drept votat printr-o lege, iar banii vin de la bugetul de stat.

La fel de trist s-a comportat actualul preşedinte, Nicolae Manolescu, şi cu Herta Müller, adusă în prim-plan în contra bunului-simţ. Laureata Nobel pentru Literatură, Herta Müller a fost prinsă într-un scandal pe care nu l-a provocat şi pentru care nu este răspunzătoare. Că este membră a Uniunii Scriitorilor, că nu este membră, că şi-a plătit cotizaţia, că nu şi-a plătit-o, toate acestea par secvenţe dintr-o piesă de teatru al absurdului. În definitiv, Herta Müller poate fi membră de onoare a Uniunii Scriitorilor, se poate găsi o cale de dialog cu autoarea Leagănului respiraţiei, care, recent, la Tîrgul de Carte de la Leipzig, a fost foarte apropiată de scriitorii români, realizînd, împreună cu Ada Milea, o seară magică de poezie, proză, cîntece, mărturisiri despre exil, plecări, întoarceri, iubiri şi patrii părăsite şi regăsite. Herta Müller a răspuns culturii române şi României, ţară invitată de onoare la Leipzig, oferind un moment apreciat de întreaga presă germană şi de publicul participant, sala evenimentului fiind arhiplină.

De fapt, problema Uniunii Scriitorilor şi a preşedintelui Nicolae Manolescu este că nu a cultivat dialogul. Orice scriitor care a avut o opinie contrară a fost pus în discuţia sinistrei Comisii de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. S-a dat cu barda, contestatarii au fost etichetaţi, de-a lungul timpul, drept frustraţi, netalentaţi, lipsiţi de caracter. Pentru Uniunea Scriitorilor n‑au mai existat nici Octavian Soviany, nici Radu Aldulescu, nici Daniel Vighi, nici Bogdan Suceavă, nici Radu Vancu, nici Claudiu Komartin, nici Vasile Baghiu, nici Cristian Teodorescu, nici Florin Iaru (ultimii doi, împreună cu Dan Mircea Cipariu, încercînd o alternativă la actuala conducere, după ce au solicitat acte care să dovedească că Uniunea Scriitorilor este în legalitate, că s-a constituit legal, că are toate rapoartele financiare în regulă). Critici literari (Ştefan Baghiu, Bogdan Creţu, Paul Cernat, Alex Goldiş, Andrei Terian, Dragoş Varga, Şerban Axinte) şi-au dat demisia din Uniunea Scriitorilor, în semn de solidaritate cu cei excluşi. Cei excluşi, cei care au demisionat au fost trataţi drept duşmani ai Uniunii Scriitorilor. Terfeliţi în paginile României literare – de cele mai multe ori, textele împotriva lor au fost anonime, semnate Cronicar –, cei amintiţi au ajuns într-un moment în care au considerat conducerea Uniunii Scriitorilor drept o castă, în care deciziile se iau abuziv şi neprincipial.

Ne plîngem de politicieni, că acţionează samavolnic, că nu sînt deschişi dialogului, că nu participă la dezbateri, că nu acceptă puncte de vedere contrare. Dar şi conducerea Uniunii Scriitorilor, reprezentată de Nicolae Manolescu, s-a comportat asemenea politicienilor, deşi de la scriitori aveam alte pretenţii, speram în dialog, civilitate şi spirit critic şi autocritic. Informaţii de la alegerile din filiale ni-l arată pe Nicolae Manolescu în postura unui mic activist de partid comunist, care taie discuţiile, care bruftuluieşte, care împiedică orice bruion de dezbatere.

Candidatul Manolescu a luat chipul oamenilor politici retrograzi, pe care, deseori, i-a criticat. Campania şi votarea de la Uniunea Scriitorilor ne-a arătat, clar şi convingător, de ce scriitori tineri nu vor să se înscrie în Uniunea Scriitorilor: nu se simt reprezentaţi, nu găsesc în Uniunea Scriitorilor un partener de dialog, nu sînt implicaţi în proiecte (naţionale şi internaţionale) care să le pună în valoare talentul, nu simt respect. Răfuiala a luat locul dialogului, excluderile, ameninţările şi punerile la index sînt valoarea moralădupă care operează Uniunea Scriitorilor.

Trist este cazul – emblematic – al scriitorului Valeriu Mircea Popa, intervievat de Observator cultural, care şi-a pierdut indemnizaţia la pensie şi a fost pus să plătească retroactiv, fiind sancţionat pentru opinii. „În hîrtia pe care-am primit‑o, scria că am adus grave prejudicii Uniunii Scriitorilor. Am fost alături de cei care au sus­ținut că nu este în ordine ceea ce se întîmplă în Uniunea Scriitorilor condusă de Nicolae Manolescu. […] Ca urmare a unei adrese făcute Casei de Pensii de conducerea USR (Manolescu), mi s-a tăiat jumătate din pensie. Povestea continuă prin faptul că de-acum mi se opresc bani timp de 10 luni, pentru a recupera prejudiciul presupus. Mi-e și milă de Manolescu, pe care l-am respectat atîta vreme, l-am și votat. Acum mi-e milă de mine. În momentul de față sînt derutat. Nu știu cum va fi posibil să depășesc aceste luni de iarnă cu venitul rămas. Despre asta e vorba. Toți spun că nu se poate să se-ajungă aici. Uite că se poate! Dacă lucrurile au ajuns pînă aici, înseamnă că ieșim din sfera civilizației. (Observator cultural, nr. 899, 24 noiembrie 2017). Valeriu Mircea Popa a rezistat cu greu acestei ierni. Aici ne aflăm, aşa s-a comportat Uniunea Scriitorilor, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. Indiferent cine va fi ales preşedinte, Uniunea Scriitorilor are nevoie de o reformă, una care să încea­pă de la „Bună ziua! Sînteţi bine‑veniţi în Uniunea Scriitorilor!“, scrie Ovidiu Șimonca în publicația citată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.