Ideile revoluţiei franceze receptate de paşoptiştii români nu au fost puse în aplicare nici de ei şi nici de urmaşii lor. O cultură a intoleranţei faţă de diversitate a luat adesea locul orientării deschise, integratoare. Exemplele de acest fel oferite de gîndirea politică românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în secolul al XX-lea sînt numeroase. Aşa se explică neglijenţa faţă de individ, respectiv împiedicarea formării conştiinţei persoanei, singura în măsură să împlinească dezideratele comunității naționale. Cum să înţelegem conservarea vestigiilor medievale ale satului şi promovarea obsesivă a reperelor acestuia contribuind la constrângerea individului în jurul unor valori care nu îl mai reprezintă în viaţa citadină? Activismul cultural a fost prezent la cărturari aparţinând mai multor generaţii și el reprezintă doar o verigă – e drept, modelatoare de conştiinţe şi cu ecou peste timp -, dintr-un multiplicator funcţionând în acord cu regimurile şi partidele politice aflate la putere.
Din punctul de vedere al formării conștiinței identitare, școlile regimului comunist nu au fost cu mult diferite de acelea interbelice. Ele au reluat şi au promovat pe toate căile valorile culturii rurale, rezultatul fiind «dezmăţul folclorizant» din anii regimului Ceauşescu, unul dintre acele elemente care îşi arată astăzi consecinţele prin refuzul unor întinse segmente sociale de a adopta comportamentul urban, cultura dialogală sau respectul față de celălalt. Încercarea regăsirii spiritualităţii pure în lumea arhaică a satului – e drept că în unele zone ale ţării mai sunt localităţi ce conservă obiceiuri şi un mod de trai parţial asemănător comunităţilor medievale – a fost scopul declarat al multor intelectuali. Înţelegerea problemei identităţii nu a avut ca scop “legitimarea uitării diferenţei” dintre vechea societate şi versiunea naţională modernă, ci demonstrarea unicităţii Volk-ului (a neamului) şi a culturii sale antice. Este vorba despre o mitologie, dar care nu cred că era programatică, ci mai degrabă una subsumată modului sentimental-romantic de a privi cadrul de devenire al naţiunii şi naţiunea propriu-zisă.
Teoriile ce atestă, exclusiv, continuităţi de gânduri, tradiţii, forme de organizare a vieţii şi coduri de comunicare pe care unii au dorit ca timpul să nu le fi atins şi, deci, să nu le fi modificat, aparţin viziunii romantice și neoromantice. Ele blochează adesea analiza critică a istoriei colectivităţilor, refuzînd să admită ori să promoveze ruptura sau necesitatea rupturii (discontinuității) în raport cu trecutul recent sau mai îndepărtat. Decizia politică, preluînd mesajul cultural sau influenţând cultura, s-a interpus. Statul modern european a promovat şi a conştientizat discontinuitatea faţă de sistemul relaţiilor sociale medievale, faţă de vechea organizare administrativă patronată de nobilime şi cler. El a acceptat schimbările politice rezultate din revoluția glorioasă engleză şi din marea revoluţie franceză. O asemenea ruptură între timpurile istorico-politice nu s-a petrecut în Europa centrală, de est şi de sud-est. Prin urmare, teoriile şi practicile identitare diferă.
Chiar dacă persistă un consens în privinţa acestor teorii, repunerea în discuţie a ideii de naţiune şi de stat-naţional în fosta Europă comunistă îmi pare mai mult decât necesară. Replica minorităţilor cu aspiraţii autonomiste sau separatiste ameninţate de etnonaţionalismul majorităţii a renăscut după dispariţia regimurilor dictatorial-comuniste. Neajunsurile şi contradicţiile celor două expresii identitare definite prin etnonațiune – a majorităţii şi a minorităţilor – indică o criză a conceptului de stat naţional. Istoricul E.J. Hobsbawm sesizase exact problema: aşa cum a fost el gândit în secolul al XIX-lea, conceptul de stat-etnonaţional – aidoma oricărui concept identitar ce proclamă omogenitatea pe criterii etnice – pare astăzi nu doar depăşit, dar şi autodistrugător (E. J. Hobsbawm, Naţiuni şi naţionalism din 1780 pînă în prezent. Program, mit, realitate, traducere de Radu Săndulescu, Chişinău, 1997, p. 181). Studiile dedicate acestei teme evidențiază relația dintre “cultul sufletului colectiv » și rasism (Volksgeist-ul lui Herder și Fichte de secol al XIX-lea), respectiv între biologism și culturalismul de astăzi (Alain Finkelkraut, Înfrângerea gândirii, traducere de Sofia Oprescu, București, 2015, p. 93; a se vedea și Victor Neumann, Neam, Popor sau Națiune?, București, 2015, pp.152-170).
Tocmai de aceea, cred că extinzând noţiunea de român la accepţiunea sa asociativă, la recunoaşterea teritoriului comun de locuire și la asumarea relaţiilor social-profesionale comune, a drepturilor şi a obligaţiilor ce decurg din acelaşi sistem administrativ-politic și juridic, vom admite că minoritarii de limbă maghiară şi de limbă germană sau aceia de religie greco-catolică şi de religie mozaică aparțin – dincolo de propriile lor particularități cultural-confesionale -, aceleeași Românii. Cu alte cuvinte, înțelesul ideii de naţiune nu este unul opus diversității practicilor lingvistice, culturale, religioase. Națiunea – în accepțiune democratică – trimite la statalitate și nu la etnicitate, la instituții administrative și juridice și nu la ierarhii între cetăţeni în funcție de număr și de origini (a se vedea stupida înregistare ori interogare privind limba maternă, neamul, naționalitatea și religia).
Dincolo de descrieri (plăcute ori neplăcute), părerile și tehnicile de rezolvare a trecutului prin manipularea statisticilor au subminat evaluarea critic-rațională a istoriei, a limbajelor și a orientărilor ideologice. O nouă înțelegere a identității României va include culturile multilingve şi credinţele religioase multiple într-unul și același concept de națiune. Recunoaşterea națiunii cetăţenești (putem s-o definim și multiculturală, deîndată ce sistemul instituțional și nu cultura e reperul principal) are o strînsă legătură cu acordarea de şanse egale fiecărei persoane. Într-o astfel de perspectivă integratoare, tensiunile interetnice vor dispărea. O astfel de perspectivă devine fecundă pentru organizarea administrativă şi stimulatoare pentru creativitatea individuală. O naţiune construită în temeiul asocierii și nu al sublinierii diferențelor în funcție de origini, limbă, biserică și nume de familie va refuza segregările de orice fel și va lucra întru binele de obște. În pofida contestărilor etnonaționaliste (neotribaliste cum le numea filozoful Karl Popper, considerând că acesta e principalul pericol al Europei postcomuniste), cetățenia (declarată ori subânțeleasă ca fiind multiculturală) e conceptul fundamemtal care poate da viață statului european contemporan.
Pentru început, este de dorit să fim de acord că amalgamarea cultural-istorică și civlizațională a României este rezultatul propriei geografii și al propriei istorii: pe de-o parte central-europeană, pe de alta, sud-est europeană. Adică, o entitate cu moșteniri diverse și care, în temeiul coabitării, definește o statalitate comună tuturor locuitorilor și contributorilor săi.
„SUS PATRIA”, cavalcada comentariilor tale e apreciabila inclusiv prin faptul ca ai sesizat diferenta despre nationalitate si cetatenie, pe langa alte cateva aspecte notabile, dar din pacate anticapitalismul desantat iti anuleaza in mare parte valoarea sustinerilor, cel putin din punctul meu de vedere! Nu capitalismul, care iti vand un secret, a fost globalist din fasa, si-a propus ca scop disparitia statelor!? Capitalismul are nevoie de statele care-l sustin,asa cum acuzi in privinta Romaniei! O singura ideologie, nu un concept difuz „capitalismul”, si-a propus disparitia statelor, ideologia marxista pe care cu marsavie o scoti din ecuatie si o faci pentru a rastalmaci cu si mai multa marsavie realitatea ca Cominternul are
acest scop, disparitia nu numai a statelor, ci si a Natiunilor, scop pe care vrea sa-l atinga treptat, Colhozul Bolsevic european-Colhozul Bolsevic mondial folosinduse de ILEGALII legendati in fruntea statelor si de MILIARDARII BOLSEVICI…
VIII : Joseph de Maistre: „Aşa ceva precum omul în general nu există. În viaţa mea am văzut francezi, italieni, ruşi etc., (adică oameni cu o identitate națională,nn)…însă, în ceea ce priveşte omul, declar că nu l-am întâlnit; dacă ar fi să existe, atunci numai fără ştirea mea”.
Nu port să nu amintesc de zicerea ,, europeniștilor,, cum că ,,viitorul e Europa,, recte UE și concluzia implicită și explicită cum că națiunea ar fi depășită, anacronică, împiedică progresul și alte aiureli. Or, nimeni nu va fi niciodată ..european,, ca naționalitate ci doar român, francez, german, italian, spaniol etc.ca parte din națiunile respective.Viitorul nostru e România și de ea trebuie să ne îngrijim într-o Europă (continent) în care națiunile să se afle într-o relație de cooperare reciprocă și suveran egală într-o formula adecvată și NU într-un raport de subordonare supranațională în interesul ,,liberei circulații a capitalului,,.
Domnule Nistorescu, Cred că e bine să apară și un răspuns de sine stătător și nu doar ca simple păreri și apreciei la rubrica forumiștilor. M-aș angaja la așa ceva, poate și altcineva, pentru că problema raportului între națiune și ceea ce ar putea fi unitatea europeană (colaborare nu integrare supranațională) este de interes real și pentru națiune existential. Mă tem că rubrica forumistă nu are aceeași vizibilitate. Desigur și o selecție a acestora ar fi ceva demn de prima pagină. Și experimentul cu monarhia mi s-a părut reușit. Trăiască nația (salutul lui Eminescu) .
VII. Deci, Dle Neumann nu ați înțeles că naţiunea este un fenomen şi concept antropologic obiectiv şi indestructibil, matricea în care a fost şi este mereu așezată umanitatea, reperul central ordonator şi director al acţiunii omului, raţiunea şi finalitatea existenţei sale,suportul libertății individuale. Adevărata libertate, spunea profetic S. Bărnuțiu la 1848, este libertatea națională!Humboldt și Herder susțineau că națiunile sunt sacrosancte, produse divine ale naturii, conferindu-le un caracter ,,supratemporal,,. Apărute în vremuri imemoriale, națiunile au creat mari culturi și civilizații, identități cu care s-au afirmat de-a lungul timpului și au oferit totodată suportul ideii de Europa. De aceea, nu pot fi dizolvate sau nivelate într-o construcție opacă față de realitățile validate de istorie, adică UE.
Cei mai mulți de la noi și de aiurea ar trebuie să-și ia mai mult timp să studieze serios ce înseamnă națiunea, în general. Ea dă tuturor indivizilor care o constituie identitatea națională fără de care nu pot exista! Cetățenia este repet un raport juridic identic la toate nanțiunile, el nu definește cea este specific și esential omului: identitatea sa, ci ceva general, generic, abstract. Or, omul generic, ca specie e o abstracție, nu e real!
VI. Apropo de romanticii germani, se vede clar că habar n-aveți de câștigurile imense aduse de aceștia la înțelegerea națiunii. Iată esența : valoarea egală, de însuşi Dumnezeu voită, a naţiunilor ca forme diversificate de manifestare a ideii creaţiei infinite – umanitatea. Pentru Fichte, în supratemporalitatea naţiunii se află „asigurarea veşniciei pământeşti”; da, aici ar fi şi ceva „mult dincolo de stat în sensul obişnuit al cuvântului. Numai de dragul veşniciei naţiunii oamenii şi-au dat viaţa în lupte şi numai pe aceasta au putut s-o iubească într-atâta încât să merite jertfa supremă”.
Să vedem ce mai zice recent și Fukuyama : ,, Majoritatea stângiștilor de azi sunt convinși că națiunile nu sunt importante sau chiar că ele sunt dăunătoare.În acest fel sunt alienați mulți alegători care cred în identitatea lor națională și se simt protejați de apartenența la o națiune. Națiunile sunt necesare. Nu te poți dezvolta fără națiune. Instituțiile internaționale nu au pârghii pentru a dezvolta lumea,,.
V. Apoi, ce ar zice israelienii dacă matale le-ai sugera să renunțe la identitate lor națională și să fie doar cetățeni ca să poată conviețui cu arabii/musulmanii care ar avea și ei cetățenia israeliană ? Știi ce, las-o baltă ! Dle Neumann, românii au luptat ca niște lei la Mărășești nu pentru cetățenia română ci pentru existența lor și a familiilor lor ca români, ca aparținători ai națiunii române, pentru ca națiunea lor să se împlinească , pentru ceea ce a devenit Marea Unire!! Cetățenia e o chestie juridică, apartenența la o națiune este o chestie de destin, implică integral și puternic afectiv întreaga persoană și viața individului. Ar trebui să știți ce înseamnă destin ! Desigur , asta e prea greu pentru matale ! Nu am înțeles de ce n-ai citit măcat Sociologia națiunii de D. Gusti, Poporul, de Simion Mehedinți ; Staat, Nation, Europa. Studien zur Staatslehre, de Ernst-Wolfgang Böckenförde ; Kritik der wissenschaftlicen Vernunft, Die Wahrheit des Mythos, Das Naționale, de Kurt Hubner; Națiunea și provocările postmodernității, de Dan Dungaciu etc. Ați fi înțeles că pentru a te aventura în astfel de analize ai nevoie de de o teorie științifică și un aparat categorial filosofic de beton, nu tot felul de participări pe la simpozioane soroșiste prin străinătățuri.
IV. Așa că, dragi colegi ai Senatului UVT, vă rog să nu dați curs unei solicitări mincinoase și manipulatoare: profesorul Neumann NU a cerut sprijinul UVT pentru opera sa de istoric, ci l-a cerut pentru activitatea sa de critic de artă. Acceptând o asemenea cerere, veți vota intrarea în Academie a unui impostor care nu a scris mai mult de 100 de pagini despre artă. Pagini dintre care multe au fost scrise de alții…,,
Nu pot să nu-mi exprim bucuria că imensa majoritate a comentatorilor celor două compuneri si-au dat sema unde bate dl Neumann : lui nu-i place națiunea și statul ei și susține ,,ca calul la bășină,,, cum se zice pe la mine prin Transilvania, tâmpenia : națiune civică, susținută și de alt gurist, Adrian Severin. Fără a intra în prea multe amănunte, îi reamintesc: după ,,cetățenia sovietică,, n-a plâns nici dracu, după aia franceză pe vremea imperiului lui Napoleon nici atât, că știți bine, așa-zișii cetățeni francezi din afara granițelor Franței, abia au aștepta să-l căpăcească pe împărat făcând ceva pe cetățenia ce le-a fost impusă. La fel s-a întâplat și cu cetățenia romană (civis romanus). Concluzie : cetățenia nu poate funcționa ca factor de coeziune al națiunii și nici al UE/Europei. Dimpotrivă, ea îl deznaționalizează pe om !
III. ,,Azi, 27 iulie, Senatul Universității de Vest are pe ordinea de zi un punct ce jignește nu doar comunitatea istorică din Banat, ci și peste 80 de intelectuali ce contestă, cu argumente irefutabile, batjocura din jurul Fundației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021: „Susţinerea candidaturii privind acordarea titlului de membru corespondent al Academiei Române pentru dl. prof. univ. dr. Victor Neumann”.
…Neumann a fost cel care a devenit managerul Muzeului de Artă, în locul meu, după ce USL a preluat puterea politică…( ??!!). …Victor Neumann, a fost dat afară de la Muzeu (pe vremea aceea, Muzeul Banatului) de unul dintre cei mai dăruiți istorici – Florin Medeleț. …. a fost dat afară nervos din diverse dregătorii, inclusiv aceea de consilier al Prim-rabinului Moses Rosen. Dar, mai ales, din (im)postura de director al Institutului Intercultural Timișoara de unde a plecat cu șuturi în dos, lăsând în urmă datorii de neconceput. Am scris deja despre asta și mă așteptam să mă dea în judecată pentru, chipurile, minciuni. Nu m-a dat. Nu m-a dat, fiindcă știe că tot ce am scris este riguros adevărat.
II. Nici dvs. dle Neuman și nici, din păcate, mulți telectuali de la noi și din toată Europa habar nu aveți de conceptele/ideile filosofice de națiune și Europa, respectiv nu înțelegeți esența și asta pentru că ați rămas tributari raționalismului iluminist abstract caracteristic filosofiei prevalente în vremea noastră, promovată de susținătorii globalismului capitalist, pentru că așa cere legea profitului : desființarea statului național, singurul care ar mai putea pune opreliști ideologiei profitului cu orice preț. Iar Uniunea Europeană este formula concepută de capitalismul din liga europeană tocmai în acest sens.
De cum am citit prima compunere mi-am dat seawma că avem de a face cu unul născut din spiritul lui Soroș. Toate frazele lui pot fi făcute praf căci n-au nimic de a face cu știința. Multora de teapa lui li se pare că dacă iau în gură retorică europeană ridicolă, dar la mare trecere la ,,elita,,de la Bruxelles trebuie să cădem numaidecât pe spate de admirație. Uite că nu cad !
Am devenit curios și ce credeți că am găsit pe internet? Intrați și dvs pe Google și căutați ,,Puterea a cincea,, și citiți materialul ,,Universitatea de Vest și „academismul” ridicol al lui Victor Neumann scris de Marcel Tolcea · 27 iulie 2018. Extrag câteva pasaje
I.Stimați forumiști ,cititori ai compilațiilor dlui Neumann.
În primul moment, după ce am citit prima compunere a dlui Neumann, m-am întrebat și eu, ce l-o fi apucat pe dl Nistorescu să-i facă publicitate gratis . După ce am citit și a doua compunere mi-am zis și eu ca dl Smarandache : ,,Cred că Cotidianul îl publică pe înțeleptul aista doar ca să-l facă de rușine. Ca-n bancul cu gloaba știrbă dusă la târg,,
Le plâng de milă studenților cărora acest sfertodoct le umple capul cu tâmpenii, vândute ca idei de ultimă generație. Asta-i valabil și pentru elevi îndoctrinați de un învățământ după o curiculă zis europeană idioată. Zilele trecute am ieșit pe stradă în orele permise și am văzut un grup de tineri gălăgioși, elevi de liceu, și i-am întrebat dacă știu cumva semnificația zilelor de 9 și 10 mai. Habar n-au avut. Printre râsete tâmpe unul a întrebat la rându-i daca cumva în acele zile s-au ridicat restricțiile cu Corona ! Iată rezultatul stării jalnice a învățământului actual când în mod deliberat, adică ,,europenește,, se încearcă ștergerea din memoria colectivă a apartenenței la națiunea care te-a născut și datorită cărei ai o indentitate și nu ești doar o formă de viață.
„Rollason”, dau de inteles de 8 ani multe, dar pentru voi insuficient de multe ca sa ma puteti identifica pe aceasta baza, fara sa fie nevoie sa apelati la sprijin superior! O lunga perioada nu ti-au exhibat stalinismul pe fata rezumandu-te la a-i ataca plina de ura pe camarazii tai care au primit misiunea sa „se dezica” de Stalin, asa cum procedeaza de altfel toti „marii istorici” care nu-si recunosc legenda de „istorici burghezi” sub acoperire. Pe acestia nu-i, nu-i blamezi, doar obsesia ta, Courtois, care pentru a mistifica per ansamblu a dat in vileag multe crime, dar diminuandu-le brutal anvergura. M-ai etichetat cu diverse pseudonime drept „obsedat”, ba chiar „bolnav” pentru ca spun adevarul structurat, in continuitatea genocidului marxist si cu precadere crimele bolsevice la o scara superioara pe propriul palier si pe palirul FASCISMELOR si NAZISMELOR. O alta obsesie a ta e Hannah Arendt, o „filosoafa” bolsevica despre care stii de combinatia cu
ideologi nazisti, anterior cu varfuri ale Comintern care nu s-a potolit cu propaganda pe fata sau mascata bolsevica pana
a parasit aceasta Lume la distrugerea careia si-a adus un aport substantial. Daca nu stii, te informez ca Arendt a luat
parte la procesul lui Eichmann, tot asa cum in anii 1936-1939 a participat ca „jurnalista” din SUA unde emigrase dupa ce amantii l-au adus la putere pe Hitler(a jucat in SUA un rol important ca „profesor universitar” in recrutarea de tineri naivi fascinati de elocinta ei la catedra si in alcov, cu toate ca la varsta a doua ajunsese sa arate ca o…ciuma, rosie
si bruna! A era sa uit, participa frecvent la cercul „literar” al „tehnicei” presedintelui Roosevelt, sotia sa Eleanor,
unde veneau toti agentii bolsevici legendati ca literati, jurnalisti si oameni politici occidentali si americani…
@Anonim: Azi istoria se viziteaza diferit. Datorita ordinatoarelor. +, si totusi, cartilor. Si TURISMULUI. Vazutului pe VIU. Ochiul educându-se. Vad LUCRURILE (ÎNTREGI, dar si OBIECTELE, RESTURILE), pe care MA EDUC sa le vad. Vad EPOCILE pe care MA EDUC sa le vad. Ma confrunt cu si refuz propaganda de stat/regionala (a unei organizatii, NATO, de pilda, sau „asociatii”, Soros). Ma formatez din vointa si cu izvoare proprii. Discut cu OMUL DE PE STRADA (de la Capsa, de la Steipe ori alt „keller”, în Germania). Cu ENCICLOPEDUL ANONIM. Ghizii „turistici” … acreditati marginindu-se, ai dreptate, la a recita … ghiduri prafuite. Vad infinit mai bine acuma, decât în urma cu 10-20 de ani. Îmi iau notite, caut si compar … desi-n Germania mai trebuie sa stii sa citesti, mai ales, si orice s-ar spune, si … limba germana … Tipii vorbind pâna si engleza cu retinere din ce-n ce mai mare. Program ideologic. De reapropiere a istoriei si culturii proprii. Spre diferenta de ce debiteaza V. Neumann. Care face parte din clubul „intelighentiei” al „globalistilor” izbucniti în anii ’70: „1968”, care-n Franta-l degajeaza pe de Gaulle. Cu urlete. Gloata uriasa pe strazi. 1989 si dupa, în România. Indivizii formatati mental à la Le Corbusier, fascistul. Anti-nationalul profesând, în schimb, narcisismul -cultural, politic, de civilizatie…-, adica, „desertul, înainte de mine, marele Salvator, si dupa mine, potopul”. Adauga-le anilor ’40-’50 si anii ’60-’70 -’80, la fel de narcisici: ghetto-urile (bloacele de câte 10-15 etage, „Art Déco” „reinterpretat”, „lupta cu natura”, betonarea ei sistematica formatând mental sute de milioane de indivizi în lume). ps turistii români în Vest: si cultivati, si de bun simt. Trebuind sa persiste, însa, fiindca ochii de vazut si urechile de-auzit au nevoie de vreme sa se formeze.
Acum circa o ora, am trimis o postare relativ la raportul de cauzalitate intre o eventuala federalizare a UE si federalizarea islamului la scara intregii Europe. Inca nu l-ati aprobat. Va solicit sa binevoiti a va instala un program prin care sa ne informati, ca asa este respectuos, daca dupa moderare a fost respinsa.Da?
Va multumesc in numele tuturor cititorilor care s-au confruntat deja cu aceasta cenzura ce nu se asuma.Inca.
@georgel : Unul din stâlpii constructiei SUA-l formeaza Mafia. Cu aia din România trebuindu-ti o rabdare de generatii, ca sa vezi, „una, doua”, poate vântul” beizadele snobindu-se. Care, în „castele”, sa-si înjghebeze si-o biblioteca („face bine, decorativa”…), si „saloane” ( daca vrei sa stii, Paris-ul fiind construit si de curtezane, în secolul al XIX lea : cu averi imense si protectori de la Napoleon (I si III), la Nicolai II – la Paiva si nascându-se ghetto-ul din Moscova. Si vrei sa-i vezi hotelul, devenit cladire oficiala, c-o scara interioara-n onyx, piatra rarissima?-, Printul de Wales …la Belle Otero, la Castiglione, care se si lauda ca i se datoreaza unificarea Italiei, si-n parte, avea dreptate, trimisa fiind, în misiune-n Franta, de unchiu-sau, Cavour …Bine-ar fi ca-n România promisiuni de alcov sa fi devenit interese de stat (vezi la Castiglione. Desi un rol, scurt, dupa care, lada de gunoi. La propriu, tipa terminând la peste 80 de ani, pe strada). O vezi tu pe Udrea-n „discutii livresti”? pe Firea? Macovei? tzicnitele de la CEDO? Tzurcan? Birchall? Dancila? madam Johannis? întreaba-i pe fantii de mahala de la vârf (si nu contribui s-ajunga la vârf) si care nu seamana nici macar cu Becali, care se lustruieste, întreaba-i ce „calitati” au individele, si invers, pe tipele cât de goale le sunt capetele obraznicilor (de la Catarama, Isarescu Mugur, Nastase Adrian – ca fara ei, nici distrugerea României -, la Constantinescu „profesorul” – à la Victor Neumann -, Basescu, Maior, Ungureanu, Fifor … „Lume fina”. „Cultivata”.Stat al „ochilor si urechilor regelui”. American. „Ochii si urechile” din istoria principatelor ducându-se la Poarta, sa scape de-adversari. Azi, „Poarta”, mult mai devastatoare, fiind Ambasada SUA).
„Rollason”, periplul tau prin Europa si prin timp imi arata ca situatia ta e mult mai grava decat credeam! Sa poti observa si prelucra analitic corespunzator realitati locale, acum din Germania, si sa impotmolesti intr-o mlastina e tragic. Tragic
pentru ca ai putut sa ajungi acolo, deadreptul catastrofal ca esti sortita sa te zbati fara a reusi sa te smulgi. Nu stiu cu
sustinerile carora se identifica spusele mele pentru ca pe respectivii nu i-am citit si regret daca am putut crea aceasta impresie falsa. Vezi, eu de cate ori merg in Germania, v-am mai spus-o, imi place sa cutreier bibliotecile si librariile, in tavernele despre care atat de frumos vorbesti stand cu o carte noua in mana ceea ce-mi mareste substantial apetitul.Da,
toate bucatariile Lumii se reintalnesc acolo, dar mancarurile germane specifice nu lipsesc, iar la „Fest”-uri poti servi
o multitudine de mancaruri cu retete de secole.Aceasta descriere arata ca „multi-kulti” a devenit pe nesimtite o realitate
in Europa. o realitate care e vizibila si sub aspect religios datorita islamicilor, dar limba si traditiile Natiunilor se pastreaza si sunt respectate. Nu ai voie sa extrapolezi aceasta realitate care chiar daca s-ar accentua in timp trebuie sa
o franam cat putem, altfel o sa se ajunga la o uniformizare mondiala periculoasa. Ma intreb, de ce „etnologi” de serviciu, altfel plini de har persuasiv stapanind noua limba folosita si de „marii istorici”,nu sunt preocupati de Orientul Apropiat
sau de India, ca sa nu mai spun de Africa,acolo „ramanerile in urma” fiind pentru teoriile lor dramatice…E o concentrare
suspecta pe Europa care se incapataneaza sa nu se lase total transformata in Colhoz!!! Cu celelalte zone mentionate fiind
simplu de rezolvat prin terorismul dirijat de consilieri bolsevici si razboaie gen Afganistan si Siria…
@Charlie : dai de-nteles ca vorbesti, scrii si citesti lima germana, daca tot „cutreieri” bibilotecile si librariile. Tavernele : vezi ca-s peste tot, „keller”, „pivnite”, berarii, între care, la Dresda, a lui Faust. Locuri pe unde, în secolele trecute, riscai sa dai, la fel ca-n România, peste celebritati. Brahms, Schumann si Dostoievski, de pilda, la Baden-Baden. La fel cum La Capsa, la Bucuresti (ajunsa, acuma, de izbelste), putea sa dai de Caragiale, Maiorescu si Eminescu …). Etnologii, etnografii si antropologii, înclusiv aia de „serviciu”, cum spui (Dalia Ackermann, personaj extrem de periculos, drapându-si bestialitatea-n „cultura”. „Cercetatoare” la mama dracului ce „institut” sorosist. Stephane Courtois, pe care, si pe-ala, îl apuca Rusia. Numai ca tipii n-au „prins” si nu „prind” la public. Asa ca, pâna la urma, pusi la naftalina. Mai degraba un ziar si-un ziarist de calitate, daca vrei s-afli adevaruri. + munca singur, citesti si compari, si iar citesti, si iar compari, istorie, harti, nume, circulatia lor, daca vrei s-ajungi la triburi si popoare …Orientul Mijlociu fiind, într-adevar, un mozaic extraordinar (din pacate, cu premeditare distrus, de anglo-francezi, de la vremea mandatelor lor acolo si dupa. Cu-nversunare. Fara ei, nici faramitzele presate cu rea-vointa, nici razboaiele. Nici „statutul teritoriilor, stabilit dupa WW2”. Trump fiind, pâna acuma, singurul care sa fi si facut cercetari, si sa si vrea sa redeseneze contururi. Ïn zarva restului. N-ai dreptate ca „Europa se-ncapanâneaza sa fie transformata-n ‘colhoz’. Ea înca de prin secolul al X lea fiind „colhoz”.