În această săptămână, la Bruxelles au început discuţiile tehnice privind noul buget al UE pentru perioada 2014-2010. Se discută, din nou în spatele uşilor închise şi fără dezbatere publică, despre cât va costa Europa în viitorii ani, despre resursele financiare disponibile şi la ce vor fi folosite.
Este vorba despre o decizie, care se va lua pe 22-23 noiembrie, privind ieşirea sau nu din criza economică, despre continuarea sau nu a ajutorului acordat statelor foste socialiste din cadrul UE.
Potrivit presei franceze, liderii europeni le servesc cetăţenilor mici raţii de optimism, cum ar fi pactul de creştere propus de preşedintele socialist al Franţei, în replică la jugul tratatului bugetar european, convenit de predecesorul său. În fapt, pactul de creştere în valoare de 120 de miliarde de euro este o concesie făcută de Angela Merkel care valorează la fel de puţin ca şi cea facuta de Helmut Kohl guvernului francez, pentru a-l determina să accete Tratatul de la Amsterdam, în 1997.
Ca şi atunci, la Bruxelles se discută, departe de ochii cetăţenilor UE, despe un cu totul alt scenariu. Nimic nu face referire la creştere pentru 2014-2020, iar solidaritatea europeană este sacrificată în faţa egoismului national şi a capriciilor electorale ale germanilor, cărora Merkel le va cere votul in 2013, scrie revista Marianne. Nu se vorbeşte nimic nici despre impozitul european cerut de socialiştii francezi, ca modalitate de finanţare a bugetului UE.
Cele mai puternice 12 economii europene, contributorii neţi la bugetul UE, au forţat Comisia să reducă bugetul de 1.033 de miliarde de euro pe care l-a propus initial. Cu aceste state trebuie să se lupte mai săracii „prieteni ai coeziunii”, state dependente de împrumuturile europene oferite preponderent de Germania. Este puţin probabil că, astfel condiţionate, aceste state, pieţe de desfacere pentru marile economii UE, îşi vor putea impune punctul de vedere în lupta pentru banii comunitari. Aflat sub presiunea propriul partid Conservator, eurosceptic, premierul britanic a ameninţat că se va opune noului buget, dacă bugetul pentru Politica Agricolă Comună, esenţial pentru Romania, nu va fi redus.
Danemarca susţine acelaşi lucru, arătând că un buget pentru agricultură de 44% din total, mai mult decât cel al fondurilor structurale, pare unul rupt din anii ‘50, nu din prezent. Cât despre Berlin, acesta doreşte condiţionarea accesului la fondurile UE de respectarea strictă a disciplinei bugetare, ceea ce în ţările sărace poate adânci usteritatea.
Până şi Franţa socialistă a ajuns la un acord cu Germania pentru reducerea bugetului propus de Comisie cu 100 de miliardede euro, astfel încât noul buget va fi, în cel mai fericit caz, unul indentic cu cel precedent, dacă nu mai mic.