' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Iată câteva dintre clasificările “Forbes” pentru acest an ale locurilor celor mai încântătoare şi fascinante din lume.
Drumul către cer
Oamenii au realizat construcţii înalte pentru a se apropia de zei. Evoluţia civilizaţiei şi a tehnologiei ne-a făcut să ne urcăm tot mai sus şi să creăm instrumente tot mai elaborate care ne erau necesare pentru a atinge acest scop.
Dintre toate fotografiile de război, una singură a devenit simbolul spiritului de rezistenţă al Londrei din anul 1940 – acea faimoasă imagine a Domului Catedralei “Sfântul Paul” ce se profilează pe un fundal de flăcări şi fum, rezistând demn atacului înfiorător. Este ceva şi ironic în această imagine, deoarece distrugerea catedralei medievale din oraş în marele incendiu din 1666 este faptul care a permis construirea de către Sir Christopher Wren (1632-1723) a magnificei biserici care i-a adus faima şi averea. Imensă, cu un dom impunător, semeaţă şi magnifică, voluminoasă, “Sfântul Paul” este înconjurată de o curte verde. Două turnuri gemene străjuiesc frontonul din vest, construit în 1707, în turnul nordic se află “Marele Paul”, giganticul clopot din Anglia, cântărind 17 tone. Geniul inovator al lui Wren s-a putut desfăşura în voie în construirea domului înalt de 110 metri, fiind întrecut doar de cel al Cateralei “Sfântului Petru” de la Vatican. Înainte de a urca cele 530 de trepte către cea mai înaltă galerie, rezervaţi-vă timp din belşug pentru a vă plimba prin împrejurimile clădirii. Chiar de la intrare veţi putea trece pe lângă “Capela Tuturor Sufletelor”. Deasupra altarului există o “Pieta” tulburătoare. “Golden Gallery” se află la o înălţime ameţitoare de circa 100 de metri de la care poţi admira întreaga Londră şi malurile Tamisei.
Bijuteria multicoloră din Moscova
Cunoscută în întreaga lume mai ales prin căsătoria dintre Charles, Prinţ de Walles, şi Lady Diana Spencer, din 1981, catedrala anglicană “Sfântul Paul” din Londra este o capodoperă post-renascentisă, al doilea edificiu religios, ca dimensiuni, după Vatican.
Începută în 1882 şi aflată şi astăzi în construcţie, uimitoarea “Sagrada Familia”, situată în cartierul Eixample din Barcelona, este una dintre maiestuoasele catedrale în stil gotic, creată de Gaudi, celebrul arhitect, exponentul modernităţii catalane, căreia i-a dedicat mai mult de 15 ani din viaţa sa. Gaudi s-a gândit să-şi materializeze visurile într-o catedrală a secolului al XX-lea. În 1926, când a murit, la aproape 74 de ani, el a lăsat în urmă şantierul unui edificiu gigantic: numai faţada de nord fusese terminată şi dintre cele 18 turnuri proiectate, doar unul fusese ridicat. În cele din urmă, în 1952, lucrările au fost reluate, desenele rămase au fost folosite pentru a reconstitui planul parterului. Pentru restul s-au făcut încercări de a continua munca, pe cât posibil în spiritul lui Gaudi şi al imaginaţiei sale. Cum să fi arătat catedrala în cele din urmă nu ştia nici el, decât metaforic vorbind: “Modelul meu este un copac. Are ramuri, iar pe ramuri sunt frunze. Şi totul se dezvoltă armonios, totul este în echilibru”. La urma urmelor, grandoarea unui vis constă în neîmplinirea lui.
Sagrada Familia, Barcelona
Sediu al puterii papale şi al catolicismului, Catedrala “Sfântul Petru”, din Roma, potrivit tradiţiei, a fost construită pe locul unde Apostolul Petru a fost crucificat şi îngropat, mormântul său aflându-se sub altarul principal. Biserica iniţială, o basilică cu cinci nave, a fost înălţată de împăratul Constantin în secolul al IV-lea d.Ch. şi a suferit mai multe restaurări. Construirea actualei catedrale a debutat la începutul secolului al XVI-lea şi a durat aproape două secole. Mulţi arhitecţi eminenţi au fost implicaţi în acest proiect provocator, inclusiv Bramante, Rafael, Giuliano da Sangallo, Bardassare Peruzzi şi Michelangelo. Domul, al cărui plan îi aparţine lui Michelangelo, este unul dintre cele mai renumite simboluri ale Romei, la fel ca şi maiestuoasa Piaţă San Pietro, al cărei plan îi aparţine lui Gian Lorenzo Bernini. Veţi şti când aţi ajuns în Capela Sixtină, nu numai pentru că toată lumea priveşte în tavan, ci şi datorită liniştii absolute care domneşte în acest spaţiu. Frumuseţea ei îţi taie respiraţia. Situată în frumoasa piaţă omonimă, Catedrala “Sfântul Petru” reprezintă cel mai mare edificiu creştin.
Emblemă inconfundabilă a Moscovei, Catedrala “Sfântului Vasile”, inclusă din 1990 pe lista Patrimoniului Umanităţii a UNESCO, a fost construită din ordinul lui Ivan cel Groaznic de către arhitectul rus Postnik Yakovlev. Această biserică ortodoxă ce se află în Piaţa Roşie uimeşte prin liniile şi formele sale. Imaginea turlelor de cărămidă roşie şi, în diverse locuri, încheiate cu domurile în forma de ceapă, colorate în spirală, creează o imagine încântătoare ce a născut legenda, neconfirmată istoric, că ţarul ar fi dispus ca arhitecţii ei sa fie orbiţi pentru a nu mai crea o operă asemănătoare.
Dedicat Fecioarei Rozariului, Sanctuarul “Las Lajas”, situat în Pasto, în sudul Columbiei, este un loc de cult, dar şi de pelerinaj. O biserică în stil neogotic, suspendată parcă pe râul Guaitara. Numele derivă de la o piatră pe care se spune că ar fi apărut Fecioara Rozariului.
Santa Maria del Fiore din Florenţa
Biserica din Hallgrimur, dedicată poetului şi pastorului islandez Hallgrímur Pétursson, se află în centrul oraşului Reykjavík. Această biserică luterană a fost ridicată de arhitectul Guðjón Samúelsson, pe o înălţime de 74,5 metri şi este a patra structură arhitectonică din Islanda.
Dincolo de Catedrala Notre-Dame, în Paris, în Ile-de-la-Cité se poate admira o altă bijuterie a arhitecturii gotice, “Sainte Chapelle”, monument istoric naţional, din 1862, a cărei mândrie sunt cei 600 de metri de vitralii care proiectează adevărate jocuri de lumini în interior. Această capelă a fost construită de Ludovic al IX-lea, canonizat mai târziu sub numele de Sfântul Ludovic în anii 1240, pentru a găzdui ceea ce el considera a fi coroana de spini a lui Christos, dobândită de la împăratul Balduin al Constantinopolului. O capelă joasă şi întunecată este un preludiu sumbru pentru capela strălucitoare de deasupra, făcută din orbitoare vitralii. Gândiţi-vă la acest loc ca la o enormă lanternă magică iluminând 1.130 de figuri biblice pentru a crea aerul cel mai minunat colorat şi mişcător cuprins vreodată între patru pereţi. Magia capelei reînvie în timpul concertelor ce se ţin seara aici.
Catedrala “Santa Maria del Fiore”, situată în Piaţa Domului din Florenţa, cu cupola sa de aproape 90 de metri înălţime, este considerată o adevărată bijuterie a stilului gotic, la a cărei realizare au participat Arnolfo di Cambio, Giotto şi Vasari, şi a cărei cupolă este opera lui Brunelleschi.
Catedrala Sfântul Paul din Londra
Basilica “Nostra Signora del Pilar” este unul dintre locurile de cult cele mai importante ale Spaniei, emblema Saragosei. Această biserică barocă a fost construită în onoarea Sfintei Maria del Pilar şi reprezintă unul dintre locurile spirituale şi de devoţiune, iar înăuntru se poate admira preţioasa frescă pictată de Francesco de Goya.
Mai puţin renumită decât cea din Paris, Catedrala “Notre-Dame” din Strasbourg este o capodoperă de artă gotică, definită de Victor Hugo “o minune de grandoare şi eleganţă”. Iniţiată în 1015, construcţia bisericii a fost terminată în 1439, devenind abia la sfârşitul secolului al XIX-lea unul dintre cele mai importante edificii ale creştinismului. Zidăria roz din gresie sculptată şi ornamentală, adusă din Munţii Vosgi, acoperă faţada celei mai neobişnuite şi mai germanice catedrale franceze, un triumf al artei gotice. Nemulţumiţi de conturul zidurilor, constructorii medievali le-au învelit în zvelte coloane de piatră, clopotniţa terminată în 1439 are o înfăţişare absurd de fragilă pe măsură ce se ascute spre vârf, ridicându-se la înălţimea de 139 de metri. Interiorul catedralei, fiind mai vechi, în mare parte terminat în 1275, este în contrast complet cu faţada. Uluitor, Orologiul Astronomic care intră în acţiune zilnic la ora 12.30, personaje macabre redând “Patimile lui Christos”.
Cele mai încântătoare grădini
Grădina lui Monet de la Giverny
Pentru pasionaţii de artă care au văzut numai picturile lui Monet şi care visează la acele culori şi peisaje, există un loc în care cu siguranţă se vor simţi protagoniştii uneia dintre pânzele autorului: în Franţa, la Giverny, în Normandia, locul în care a locuit pictorul între 1883 şi 1926. Primăvara, acest loc pare pictat în întregime de mâinile lui, învăluindu-te parfumul de irişi, muşcate, salcie şi nuferi. Într-o identitate poetică dintre realitatea grădinii şi ţelul artistic, Monet spunea: “Nu mă interesează nimic mai mult pe lumea asta decât pictura şi florile mele”. În ciuda neîncrederii ţăranilor de la Giverny, plantele exotice necunoscute, precum condurul doamnei, daliile şi tuberozele din Mexic, mănunchiurile de bambus, arborii de ginko biloba şi faimoşii nuferi, grădina lui Monet a continuat să se dezvolte ca un spectacol „nou şi neobişnuit, neaşteptat ca toate marile surprize”. Nu vechea grădină de flori, ci o grădină de culori dispuse într-un ansamblu incredibil.
Grădina Palatului de la Versailles
Grădina lui Monet, de altfel, este la graniţa acelui spaţiu unic de unde se observă scurgerea timpului şi a anotimpurilor, modificările luminii şi starea schimbătoare a frumuseţii. Pe lângă nuferii plutitori pe oglinda apei, Monet plantase sălcii plângătoare şi plante exotice, construind un mic pod curbat din lemn, specific grădinilor japoneze. Dragostea lui pentru grădinărit era în acord cu sensibilitatea lui cromatică: numeroase specii de flori, glicinele, irişii, gardurile vii, pajiştea, trandafirii, arbuştii cu frunzişurile umbroase, faimoşii plopi erau elementele unei compoziţii armonioase şi impresioniste, unde apa şi cerul se întrepătrund într-o armonie lirică de culoare pură şi luminată.
La porţile Parisului, la Versailles, vă aşteaptă splendida reşedinţă a lui Ludovic al XIV-lea, cu formele sale geometrice, cu magicele fântâni, lacuri şi plante dintre cele mai variate.
Parcul Keukenhof din Olanda
Deschis numai între 22 martie şi 20 mai, “Parcul Keukenhof” din Lisse, în Olanda, reprezintă cea mai mare grădină de lalele înflorite din lume. Etalată pe o suprafaţă de 32 de hectare, ea permite de a admira o adevărată explozie de culori şi parfumuri, cu cele peste şapte milioane de flori de toate tipurile, peste 4,5 milioane de lalele în peste o sută de varietăţi diverse.
Brazilia are nu numai mare şi plaje, dar şi imense spaţii verzi, precum Grădina Botanică “Fanchette Rischbieter” din Curitiba, capitala statului Paraná, întinsă pe o suprafaţă de 245.000 de metri pătraţi, caracterizată prin frumoasele grădini geometrice în stil franţuzesc, cu fântâni, cascade, lacuri şi prestigioase sere în care pot fi admirate plante caracteristice regiunilor tropicale.
Grădinile Butchart din Vancouver
La Pattaya, în Thailanda, se află o splendidă grădină tropicală cu flori şi plante ornamentale, numită “Suan Nong Nooch”. Ea este deschisă publicului din 1980 şi încântă vizitatorii prin explozia de culori, printr-un zoo exotic, cu spectacolele animalelor, cu dansurile thailandeze, dar şi demonstraţii de “Muay Thai” (box thailandez).
Grădinile “Butchart” se află în sudul insulei Vancouver, unul dintre pământurilor cele mai frumoase ale Canadei, fiind declarat sit isoric naţional. Aparţinând familiei Butchart, sunt vizitate în fiecare an de circa un milion de vizitatori impresionaţi de grădinile “Sunken”, în stil japonez, dar şi de trandafirii şi grădinile în stil italian care respiră un aer mediteranean.
Un calm total invadează vizitatorul în grădina zen din Ryoan-ji, un sit din interiorul templului din Kyoto, creat pentru a oferi călugărilor un loc de meditaţie, cunoscut pentru efectul său calmant, dar şi pentru spectacolul care ţi se oferă în suavul anotimp al primăverii, când toţi pomii se colorează de la roz la roşu cu ramurile lor înflorite.
În Japonia, venirea primăverii e sinonimă cu renaşterea naturii şi poţi să asişti la un spectacol pictat în întregime în roşu, oferit de sakura (cireşul japonez), foarte apreciat pentru florile sale.
Încântătoarele grădini din Kyoto
Vacanţe de principesă veţi putea petrece în grădinile castelului “Trauttmansdorff”, în care se retrăieşte mitul împărătesei Elisabeta de Austria, numită şi Sissi, cu adevărat o localitate în care poţi să visezi. Este vorba despre Grădina Botanică din apropierea oraşului Merano, în Alto Adige, unde pe o suprafaţă de 12 hectare pătrunzi în verdele absolut fascinant al pădurilor, cu plante originare din toate părţile lumii.
“Royal Botanic Gardens”, situată între Richmond upon Thames şi Kew, la 10 kilometri sud-vest de Londra, reprezintă un adevărat muzeu al florilor, inclus, de altfel, din 2003, în Patrimoniul Umanităţii de către UNESCO. Pe o suprafaţă de peste 120 de hectare îşi găsesc ospitalitate peste 40.000 de specii de plante, provenind din întreaga lume.
Cele mai impunătoare biblioteci
Biblioteca Naţională Austriacă
“Biblioteca Naţională Austriacă” reprezintă una dintre cele mai frumoase şi captivante biblioteci istorice din lume, un pol cultural bogat de istorie şi tradiţii încă din secolul al XIV-lea. Născută din dorinţa împăratului Carol al VI-lea de a avea o bibliotecă de curte, această capodoperă a arhitectului Johann Bernhard Fischer von Erlach a fost realizată împreună cu fiul său, Johann Emanuel, conţinând peste 200.000 de volume, 15.000 de cărţi aparţinând principelui Eugenio di Savoia şi o bogată colecţie de manuscrise ale Reformei lui Martin Luther, considerată cea mai importantă din întreaga lume.
Biblioteca Regală din Copenhaga
Capitala daneză este faimoasă şi pentru denumirea sa de cel mai interesant oraş al designului la nivel mondial, invitându-şi oaspeţii la o lectură în “Biblioteca Regală din Copenhaga”, denumită şi “Diamantul negru”, pentru estetica sa, aceea a unui impunător bloc de granit negru care pare că pluteşte pe mare. Este cea mai mare bibliotecă a Ţărilor Nordice, în care toate cărţile au fost editate în Danemarca din secolul al XVII-lea până în zilele noastre, mare parte din ele fiind arhivate.
Capodoperă a arhitecturii, semnată de geniul creativ internaţional “Foster & Partners”, “Biblioteca Filologică” a Universităţii din Berlin, numită şi “creierul Berlinului”, cu cele peste 700.000 de volume, se constituie într-o adevărată instituţie în oraş, un pol cultural al vieţii intelectuale din capitala germană.
Biblioteca Naţională a Franţei
Fondată de Filip al V-lea în 1712, “Biblioteca Naţională a Spaniei” din Madrid a devenit bibliotecă publică numai în 1836, cu peste 17 milioane de documente şi cu un puternic centru de documentare şi informaţii.
La Tolbiac, în Paris, se află o impunătoare bibliotecă, construită de François Mitterrand, cunoscută sub numele de “Biblioteca Naţională a Franţei”, faimoasă nu numai pentru că este cea mai importantă din Franţa, dar şi pentru că este una dintre cele mai bogate din Europa. Edificiul a fost fondat la Luvru de Carol al V-lea, în 1368, şi conţine mai mult de 10 milioane de volume. Este frecventată de studenţi, oameni de ştiinţă, filologi, istorici care vor să întrerprindă o călătorie în această fantastică lume a cărţilor.
Biblioteca Lello din Porto
“Biblioteca Naţională” din Singapore este compusă din “Lee Kong Chian Reference Library” şi “Central Public Library”. A fost inaugurată în 1923, la început răspunzând exigenţelor câtorva privilegiaţi, deschizându-se cu timpul către întreaga populaţie.
“Biblioteca Publică” din Vancouver, cel de al treilea sistem de acest fel din Canada, inaugurată în 1995, a fost concepută de arhitecţii Moshe Safdie, Richard Archambault şi Barry Downs, constând în două edificii de înălţimi diferite, oferind un efect optic dinamic.
O adresă surprinzătoare: “Livraria Lello” din Porto. Era înainte un magazin de cărţi de mare prestigiu în care se vindeau cărţi vechi. A fost construită în 1906 de profesorul de inginerie Xavier Esteves şi refăcută apoi, iar interiorul ei oferă o experienţă unică pentru iubitorii de cărţi, fiind în acelaşi timp un model de arhitectură. Această catedrală literară în stil neogotic, cu tavan din vitralii şi scară sculptată, se pretinde pe bună dreptate că este una dintre cele mai grandioase librării din lume. Iubitorii de carte pot frunzări oricare dintre cele 70.000 de titluri.
Biblioteca Universităţii din Berlin
Norman Foster şi echipa sa de arhitecţi au ridicat capodopera sitului Hight-Tech, în curtea interioară de la “British Museum” din Londra, faimoasa “Great Court” a “British Library”. Deschisă în anul 2000, cea mai mare piaţă publică acoperită din Europa se mândreşte cu o cupolă din din 3.312 panouri de sticlă, ce cântăreşte peste 800 de tone, care iluminează sala de lectură a faimoasei biblioteci. Punctele forte ale bibliotecii sunt “Lindsfame Gospels”, evanghelii de la sfârşitul secolului al XVI-lea, superb ilustrate cu păsări şi frunziş de către călugării acelei vremi de la “St. Cuthbert”. Printre celelalte exponate preţioase se numără două din cele patru copii care au rămas din “Magna Charta”, actul libertăţii şi drepturilor cetăţeneşti semnat de Regele John la Runnymede, în 1215.
