O vară fierbinte printre gheţari alpini şi lacuri, printre incendiare festivaluri şi ispititoare muzee

Vârfurile mitice şi colinele înverzite formează cocktailul geografiei Ţării Lacurilor. Elveţia pare mai curând un „Country Club”, un club bine organizat, curat, dichisit, frumos, dar în care afacerile nu sunt întotdeauna la fel de strălucitoare în spatele uşilor închise. Este o ţară plină de parcuri şi de flori, în care clădirile, chiar şi de lemn, din regiunea Bernei, sunt îmbrăcate într-o varietate uimitoare de flori, unde, în faţa caselor, vara, în căruţe sau pe trepte, sunt etalaţi bostani de toate culorile. Este o ţară în care ai senzaţia că totul este perfect. În Elveţia, din fericire, industriaşii au investit şi investesc în artă, iar cultura este apreciată. Astfel că intrarea la „Kunstmuseum” din Basel, cu fabuloasa sa colecţie Holbein, este gratuită încă de când a fost fondat, în 1936. Catedrala din Basel este decorată cu fabuloase sculpturi din perioada târzie a stilului romanic. Tot în catedrală se află un memorial în cinstea lui Erasmus din Rotterdam, care este înmormântat aici, dat fiind că Basel era un puternic centru al tipăriturilor, dar şi un important nucleu al umanismului european. Zona Baselului este un areal al aşezărilor celtice, romane şi germanice. Basilica de astăzi a fost terminată în ultima parte a perioadei romanice. Nava încă mai poartă toate însemnele care arată aceste origini romanice târzii până la nivelul decoraţiilor, însă baptisteriul, amvonul, picturile de pe plafon, galeria Corului, toate datează din perioada gotică.

Mâini de aur în lumea ceasurilor din Valea Joux

La fel, Berna uneşte concepţia modernă despre viaţă cu cea medievală. Acolo Casanova s-a răsfăţat, marea ducesă rusă Ana Feodorovna se plimba printr-o romantică grădină… Oraşul se poate mândri cu un turn din secolul al XVI-lea care adăposteşte un superb ceas astronomic, dar şi cu numeroase fântâni, printre care Salinger şi Simson. Berna este un loc al artelor, iar simbolul său este ursul. Zürich-ul este locul preferat de întâlnire al capetelor încoronate, al diplomaţilor şi al aristocraţiei finanţelor. Aici trăiesc confortabil doar 350.000 de oameni, recunoscuţi pentru conformismul lor. Locuitorii se bucură că se pot plimba pe sub tei şi castani sau chiar să înoate în apele râului Limmat. Hotelul „Baur au Lac” a fost ridicat în stil neoclasic în 1844, devenind un loc de întâlnire al reginelor, diplomaţilor, aristocraţiei şi artiştilor. Scriitorii refugiaţi puteau fi întâlniţi la „Café Odeon”, iar între 1933 şi 1945, teatrul „Schauspielhaus” a găzduit o întreagă pleiadă de talente. Pe Bahnhofstrasse au fost plantaţi tei, devenind una dintre cele mai elegante străzi comerciale din lume. Aici se află reprezentanţe ale marilor case de modă, magazine cu blănuri, cu bijuterii, dar şi cafenele unde se poate gusta minunata ciocolată fierbinte „Schoggi”. Primăria Zürich-ului, cu cea mai frumoasă sală barocă din Elveţia, bisericile Grossmünster, Fraumünster, cu vitralii de Chagall, şi clădirea neobarocă a Operei te îndeamnă să zăboveşti pe străzile oraşului. Să mai amintim că primarul Zürich-ului, Corine Mauch, este un simbol al emancipării oraşului cunoscut prin austeritata sa. Este prima femeie primar, basistă dintr-un grup de rock.

Confederaţia este un mozaic de peisaje, istorii şi culturi.

Valea care dă ora lumii

O creaţie Jaeger-LeCoultre

În „Ţara celor 100 de Cantoane” există o vale, în ţinutul Joux, la 50 de kilometri de Geneva, în jurul unui mare lac din masivul Jura, care dă ora lumii. De multe secole, riveranii lacului Joux se transformă în mici mecanici pentru ceasurile şi orologiile pe care le asamblează, precum cunoscuta marcă „Jaeger LeCoultre”, o precizie ce a devenit tradiţie. În 1866, Antoine LeCoultre a creat prima manufactură de ceasuri din Sentier. Astăzi, ea are peste 1.000 de persoane. Gesturile lor sunt lente şi precise. Aici lucrează şi Takuo Nagasawa, un tânăr din Nagano, din Japonia, care a venit din celălalt capăt al lumii pentru a învăţa arta ceasornicăriei. El este ultimul asistent al lui Philipppe du Four, maestru orologier considerat ca un Dumnezeu în Ţara Soarelui Răsare. Un artizan poate să lucreze mai mult de 2.000 de ore la un singur ceas. Mărci precum „Jaeger LeCoultre”, „Marin de Breguet”, „Les Royales” a lui Audemars Piguet fac parte dintre bijuteriile expuse în vitrinele din New York, Tokyo, Londra sau Dubai. O populaţie de 6.400 de locuitori din Cantonul Vaud exportă de un miliard de franci elveţieni pe an. Aici iernile sunt foarte lungi şi dure, pot dura uneori şase luni. Lacul este îngheţat de la un capăt la altul şi singurele lucruri pe care le fac locuitorii sunt acelea de a lucra câte o piesă dintr-un ceas, iar în plus locuitorii se ocupă şi cu creşterea vacilor. Fermierii din zonă profită de minele de fier din vale pentru a fabrica uneltele de care au nevoie. Mai construiesc şi frumoase cutii muzicale şi, în plus, toţi fac parte din Corala comunei. Pentru ei, criza pare departe. În 2008, Jaeger LeCoultre numea oamenii de pe această vale „Marea Casă”. Tot atunci, Audemars Piguet a creat o uzină high-tech care se ocupă de haute-couture în domeniul ceasornicăriei. În acelaşi timp, giganticul grup „Swatch” a lansat noi modele. În decembrie anul trecut, „Patek-Philippe” a inaugurat tot în această zonă noul centru de producţie, astfel că, într-un perimetru foarte redus, se găsesc peste 12 manufacturi extrem de moderne, iar multe dintre ceasurile de lux sunt, de asemenea, fabricate aici.

Spectacole la înălţime

Bernina Express

Legendara cale ferată elveţiană de la St. Moritz la Zermatt, traversând munţi, văi, coboară către Zermatt, oraş aflat deasupra nivelului mării la 1.065 de metri, pe un traseu măsurând 320 de kilometri. Majoritatea călătorilor nu se îmbarcă doar pentru a ajunge din punctul A în punctul B, ci pentru excursia în sine, pentru că traseul oferă peisaje din Alpii elveţieni care îţi taie respiraţia. Trecerea prin Olberlap Pass (2.033 de metri) este o adevărată aventură montană. Trenul cel mai rapid şi totodată cel mai lent din lume, „Glacier Express”, cum este numit, funcţionează de mai mult de o jumătate de secol şi reprezintă triumful inginerilor elveţieni asupra Alpilor. Pe 20 iunie 1939, după ani de zile de greutăţi legate de instalarea căii ferate, de săparea tunelurilor şi ridicarea de viaducte, prima garnitură a parcurs această distanţă tractată de o locomotivă cu aburi. Ea este dotată cu vagoane de lux, cu saloane panoramice. „Expresul gheţarului”, trenul roşu, urcă la înălţimi ameţitoare, trece prin canioane adânci, peste gheţarii albi şi lasă în urmă numeroase monumente. O călătorie durează aproape 8 ore pentru a lega Zermatt de Saint Moritz, două localităţi de schi exclusiviste. Trenul înfruntă 91 de tuneluri, 299 de poduri, la o înălţime 2.044 de metri altitudine. Iarna, el trece printre zăpezi vertiginoase, în care marmotele îşi lasă urmele, iar vara, pe lângă vaci care merg în convoi. Din 1930, de când circulă, trenul de lux şi-a cucerit o reputaţie internaţională, la bord servindu-se produse ecologice proaspete, iar paharele au piciorul atât de înclinat, încât poţi să bei liniştit un pahar de vin fără să curgă vreo picătură.

E o plăcere să circuli în Elveţia cu trenul „Wengernalpbahn”, pe un parcurs sinuos de la Lauterbrunnen la Grindelwald, într-o oră şi patruzeci de minute. Vagoane galbene glisează pe şinele montane, legând Lauterbrunnen de Interlaken, printre păduri şi terase cu vile din lemn, între pistele de schi. Direcţia către Interlaken este foarte apreciată pentru pădurile sale dense, surmontate de zăpezile eterne de la Eiger, Monch şi Jungfrau.

Un alt tren, „Jungfraubahn”, circulă la 3.454 de metri altitudine, prin şapte kilometri de tuneluri, cu denivelări de 9,3 kilometri. Pasagerii îşi pot îmbarca maşinile la gara din Jungfrau pentru această ascensiune de-a lungul celui mai lung gheţar din Alpi.

Gheţarul Aletsch, care se găseşte în cantonul Valais, pare un râu de gheaţă care şerpuieşte prin Valea Massa în coborârea sa de pe culmile masivului Jungfrau, cu o lungime de peste 20 de kilometri. Valea terminală a gheţarului coboară sub limita pădurii până la 1.560 de metri. Turiştii se extaziază în faţa masivelor şi abruptelor culmi Eiger, Monch, Jungfrau. Niciunul dintre aceşti giganţi alpini nu are înălţimi mai mici de 4.000 de metri. Deasupra limitei pădurii a fost consemnată prezenţa unui număr incredibil de 529 de specii de ferigi şi plante cu flori. La această altitudine, panorama este excepţională. Se pot admira atât masivul Jur,a cât şi munţii Pădurea Neagră.

Baladă de-a lungul lacului cu „Goldenpass Line”, ce merge de-a lungul Lacului Leman şi al lacului Celor Patru Cantoane, de la Lucerna la Montreux, în diversitatea peisajelor elveţiene, în cinci ore şi douăzeci de minute. Călătoria începe pe riviera elveţiană, între vii şi palmieri, apoi trenul pătrunde într-un tunel ieşind într-un peisaj alpin, ajungând la Zweisimmen după cinci ore şi douăzeci de minute.

Mascota elveţienilor, câinele Saint-Bernard, care în 1800 a fost îndrumătorul armatei napoleoniene peste Alpi

Un alt tren, „Brienzer Rothorn”, circulă la 2.350 de metri, cu un traseu abrupt. O legendă spune că numele lui provine din rivalitatea între două văi. În 1892, după doi ani de muncă intensă se inaugurează o altă linie la 2.244 de metri, deci mai înaltă decât cea rivală, care, pe o distanţă de 7,6 kilometri, are o denivelare de 1.678 de metri. După un drum întortocheat, dai de celebrul lac Brienz, surmontat de piscurile munţilor. Durata călătoriei: o oră. Un tren care „străpunge zidul” este înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO şi este numit „Bernina Express”. El merge până în Italia. Pe distanţa de 144 de kilometri străpunge 55 de tuneluri, trece peste 196 de poduri şi ajunge la înălţimea de 2.253 de metri. Aceste tuneluri elicoidale sunt tăiate, ca nişte drumuri fără sfârşit, în inima munţilor. După ce părăseşte Coire, cel mai vechi oraş din Elveţia, „Bernina” merge pe valea Domleschg printre numeroase castele, urcă prin păduri şi peisaje alpestre de la Engandine, în jurul lui Saint Moritz, ajungând în regiunea lacurilor glaciare şi a zăpezilor eterne. Coboară apoi abrupt la Tirano şi de aici merge precum un tramvai. Călătoria, patru ore. Celebre big-band-uri, venite din Europa, Australia, Canada şi Statele Unite, animă aceste trenuri cu muzica lor, intitulată „jazz train”.

Ţara celor 1.000 de muzee

Centrul Paul Klee

De la Picasso la Cézanne şi până la Rodin, Elveţia se mândreşte cu nenumărate capodopere reunite în muzee şi fundaţii. Aproape 40% dintre operele lui Paul Klee se află în muzeul din Berna, oraşul în care artistul a petrecut o mare parte a vieţii sale. Bogăţia colecţiilor, peste 4.000 de tablouri, acuarele, desene, se află în muzeul ridicat de Renzo Piano, un loc ce pare o insulă de verdeaţă, format din trei coline de sticlă şi de oţel ce unesc topografia naturală a acestui site. Muzeul, construit în 2005, este un adevărat laborator de cercetare şi spaţiu cultural. În sălile acestuia au loc nenumărate concerte, spectacole de teatru şi dans.

Paul Klee, un loc singular al artistului poet, creat de Renzo Piano

Construită în 1997, nu departe de Basel, de către arhitectul Renzo Piano, Fundaţia „Beyeler” este unul dintre muzeele de excepţie şi o operă arhitecturală ce respiră lumina naturală. Clădirea cu faţade din porfir roşu de Patagonia, cu numeroase vitralii, se deschide spectaculos către peisaj. Colecţiile pasionatului Ernst Beyeler, decedat anul tecut, conţin numeroase sculpturi din Asia şi Oceania, dar şi nenumărate sculpturi şi picturi realizate de Cézanne, Picasso, Rothko, Miro şi Giacometti.

Muzeul Beyeler, creaţie a lui Renzo Piano

Deschisă în 1995, „Villa Flora”, situată în cartierul rezidenţial din Wintertur, prezintă o panoramă a artei moderne unică în Elveţia. Toate operele au fost strânse între 1907 şi 1932 de către Hedy şi Arthur Hahnloser-Bühler, un cuplu de colecţionari pasionaţi de nabişti (Bonnard, Vuillard, Vallotton), de fovişti (Matisse, Rouault, Manguin), dar şi de predecesori (Cézanne, Van Gogh, Redon).

De când a fost deschis, în 1994, „MAMCO” (Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană) din Geneva consacră un important spaţiu artei moderne şi contemporane, fiind unul dintre cele mai inovative din Europa. Aici sunt prezentate colecţii permanente, dar şi temporare, după dictatul pieţei. Aşa au fost recent expoziţiile „Parmiggianini”, „Jim Shaw” sau „Michael Snow”. Trei nopţi pe an, în mai şi septembrie, cartierul Bains, aflat într-o veche zonă industrială a oraşului Geneva, devine epicentrul unei efervescenţe de neegalat. Performance-uri şi şampanie la fiecare colţ de stradă, peste 20 de galerii de artă contemporană, Geneva devenind astfel unul dintre punctele forte ale artei contemporane în Europa. Acum 6 luni a fost inaugurat un alt spaţiu în oraş de către celebrul galerist american Larry Gagosian, care-i reprezintă pe Jeff Koons sau Richard Prince, celebru pentru fotografiile sale de cowboy de pe Marlboro.

Sculpturi de Giacometti la Fundaţia Beyeler

Până acum 10 ani, punctele forte ale artei în Elveţia se aflau în partea germană, la Zürich, cu cele 50 de muzee ale sale, şi la Basel. În mijlocul lui iunie, Basel concentrează cel mai mare număr de galerii private de pe planetă. Miliardarii din toate punctele globului vin la cele peste 300 de galerii şi, în cinci zile, s-au cheltuit, în acest an, 600 de milioane de dolari. În restul anului, „Kunstmuseum” posedă cea mai mare colecţie de tablouri ale lui Cranach şi Holbein din lume.

La Zürich, vechea berărie „Lövenbrau” a fost transformată, în 1996, într-un centru contemporan care atrage foarte mulţi tineri. El îşi va deschide în 2012 alte noi săli. Directorul de la „MAMCO”, Christian Bernard, spune că la Geneva, încă din secolul al XVI-lea, a existat o puternică burghezie şi mulţi dintre fericiţii industriaşi au investit în artă. Colecţiile lor au îmbogăţit muzeele şi fundaţiile elveţiene, aceşti colecţionari devenind adevăraţi mecena. Este apreciată în întreaga lume reputaţia şcolii de fotografie de la Vevey. „Kunsthaus” din Zürich este un muzeu al artelor frumoase şi prezintă unele dintre cele mai importante colecţii. El a fost construit de către arhitectul Karl Mose. Sam Stourdze, directorul muzeului „Elysée” din Lausanne, consacrat exclusiv fotografiei, confirmă această expansiune. Aici se află peste 10.000 de fotografii care sunt strânse într-un nou pol muzeal, creat într-o veche hală feroviară. Prin Constituţie, Confederaţia nu este responsabilă de cultură. Există un Oficiu Federal al Culturii, dar banii sunt şi pentru cinema, şi pentru patrimoniu, aşa că în această perioadă elveţienii se bazează foarte mult pe sponsorizări.

Se spune că, în 2015, Elveţia va fi polul picturii impresioniştilor, după Paris.

Între alte fundaţii de renume, să mai amintim „Pierre Gianadda”, care, de la deschiderea sa, în 1978, până acum, a primit mai mulţi vizitatori decât numărul locuitorilor Elveţiei, adică 7,8 milioane. Magnificul edificiu din beton a găzduit o splendidă expoziţie „Balthus”, cu prilejul împlinirii celor 100 de ani de la naşterea sa, în 2008. În această vară, „Monet” are onoarea de a fi şeful capodoperelor, cu piese rare din colecţiile private elveţiene. În parcurile fundaţiei străjuiesc sculpturile lui Brâncuşi, Rodin, Moore, Miro. În timpul verii, un mic tren turistic permite admirarea operelor sculptorilor moderni contemporani, dispersate pe văile de la Martigny. Fundaţia „E.G. Bührle”, cu minunatele colecţii de fovişti şi impresionişti, precum opt pânze ale lui Manet, şapte de Van Gogh, opt de Cézanne, şi altele de Degas, Gauguin, cărora li se adaugă operele cubiştilor. Fundaţia a fost creată în 1960 de către industriaşul Emil Georg Bührle.

Giverny-ul lui Monet aflat la Fundaţia Buhrle

O altă Colecţie interesantă este cea de artă brută, creată în 1971 printr-o donaţie de 4.000 de opere de Jean Dubuffet. Ea posedă peste 60.000 de piese. În această lună este deschisă o expoziţie consacrată lui „Fernando Oreste Nanetti” (1927-1994) cu o frescă monumentală de peste 70 de metri, cu caractere unice ce amintesc de scrierea cuneiformă. Tot la Geneva, pe malul Lacului Leman, se află una dintre cele mai frumoase biblioteci private din lume, cu colecţii de manuscrise, incunabule, opere de artă, peste 85.000 de piese strânse de către bancherul Martin Bodmer, astăzi accesibilă publicului. Ea se numeşte „Sanctuarul literelor”. În 2003, clădirea în stil neoclasic a suferit o extensie contemporană, realizată de arhitectul Mario Botta. În spatele vitrinelor blindate poţi descoperi „Cartea morţilor” egipteană, unul dintre rarele exemplare ale „Bibliei” lui Gutenberg, pe un rulou de 12 metri.

Nu putem să nu amintim şi Muzeul „Barbier-Mueller”, care cuprinde cele mai mari colecţii de artă africană, asiatică, oceanică din lume. Printre piesele rare expuse se numără o „Dansatoare Rapa” din Insula Paştelui, o figurină feminină din lut ars care provine din insulele Mali, dar şi două personaje din insulele Fidji. Recent, a fost inaugurată o adevărată „Peşteră a lui Ali Baba”, unică, dezvăluind frumuseţile artei precolumbiene.

Un pământ al exilului şi inspiraţiei

Charlie Chaplin stăpâneşte Vaudois, în apropiere de Vevey

Elveţia a fost un bun refugiu şi o patrie a utopiilor. În secolul al XVI-lea, aici au venit două personalităţi străine: francezul Jean Calvin şi olandezul Erasmus, care au fugit de războaiele religioase. Tot aşa, Rousseau a devenit cetăţean elveţian, lordul Byron a ales Elveţia, la fel ca şi pictorul englez William Turner. Gustave Courbet s-a exilat şi el în Elveţia. Să mai amintim şi de Friederich Nietzsche, subjugat de peisajele din Engandine. Aici a scris „Aşa grăit-a Zarathustra”. Wagner s-a instalat de asemenea la Zürich şi apoi aproape de Lucerna. În 1911, Thomas Mann a început să scrie la Davos „Muntele vrăjit”. Stephan Zweig vorbea despre Zürich ca despre „capitala mondială a spiritului”. Tot din Elveţia, Lenin, după ce a trăit opt ani la Geneva, Berna şi Zürich, unde a lansat multe ziare şi şi-a scris numeroase opere teoretice despre revoluţie, dezamăgit de „socio-pacifiştii elveţieni”, s-a întors în Rusia ca să declanşeze Revoluţia. În cadrul „Cabaretului Voltaire”, românul Tristan Tzara lansa mişcarea Dadaistă, irlandezul James Joyce reflecta de aici asupra romanului său „Ulysses”, iar Einstein, la Berna, în 1905, concepea teoria relativităţii.

Totodată, după cel de al Doilea Război, americanii „generaţiei pierdute” au găsit aici pacea şi infinitul. Hemingway scria la Montreux „Adio, arme”, Scott Fitzgerald, după internarea soţiei sale, Zelda, într-o clinică din Valmont, concepea romanul „Blândeţea nopţii”. Depresiv, Hermann Hesse obţinea naţionalitatea elveţiană în 1924, stabilindu-se la Lugano. Charlie Chaplin împreună cu familia sa se instalează, de asemenea, pe riviera elveţiană aproape de Vevey. În 1977, pictorul francez de origine poloneză Balthus cumpără la Rossinière cel mai mare castel din Alpi.

Muntele lui Balthus

În 1842, Gabriel Monet deschide la Vevey, pe malul Lacului Leman, un somptuos hotel, „Les Trois Couronnes” (Trei Coroane), în care au defilat văduva ţarului Nicolae I, Alexandra Fiodorovna, Prinţul De Galles, viitorul Eduard al VII-lea al Angliei, şahul Nasser Ed-Din, regele Olandei, Guillaume al III-lea, şi Agha Khan, care şi-a celebrat aici căsătoria. Dar, „Trei Coroane” a găzduit şi artişti iluştri. Primul dintre ei a fost Charles Gounod, care a compus aici, în 1857, cea mai mare parte a operei atât de reprezentată în lume în secolul următor, „Faust”. În 1913, Camille Saint-Saëns interpreta în salonul hotelului „Poloneza” la două piane cu Ignace Paderewski. Scriitorul american Henry James redacta în timpul unui sejur, „Daisy Miller”. Tot aici, Peter Bogdanovich va filma adaptarea romanului.

În 1864, Saint Moritz nu avea decât o pensiune de 12 paturi. Apoi, entuziasmaţi, clienţii englezi au venit să descopere aici iernile de argint, aşa încât, în 1896, proprietarul, Johannes Badrutt, deschidea „Palace Hotel”, destinat turismului alpin. O cohortă de aristocraţi şi rentieri a dat năvală, în perioada anilor nebuni. După aceea, în timpul revoluţiei ruse din 1917 şi în timpul crizelor financiare din 1929 şi 1936, o parte din clientela europeană a fost înlocuită de o alta cu origini mai îndepărtate, precum ruşii, maharajahii indieni, armatorii greci, industriaşii italieni, marii comercianţi ciprioţi şi egipteni. Au început în curând să vină Audrey Hepburn, Sofia Loren, Elisabeth Taylor, Gary Cooper, prinţul saudit Al-Waldid ben Talal. Descendenţii armatorului grec Stavros Niarhos au cumpărat reşedinţe la Saint Moritz. La fel şi Grace de Monaco. Pentru mulţi dintre ei, a cumpăra un palat în Elveţia era o problemă de prestigiu.

Vară elveţiană

Festivalul Artiştilor Străzii de la Vevey

Între 3 şi 13 august, Locarno va găzdui cunoscutul festival de film. La Lausanne s-a încheiat recent Festivalul de Teatru, prezentând creaţii de muzică, dans, arte vizuale. Sărbătoarea Genevei adună personalităţi muzicale de toate genurile, de la jazz la funk, de la varieté la blues. La Vevey, o amuzantă întâlnire a artiştilor străzii, cu saltimbanci veniţi din toate ţările lumii şi bufoni. „Festivalul Menuhin”, care începe în 15 iulie şi are loc până în 3 septembrie, are programate peste 50 de recitaluri lirice şi concerte de muzică clasică. Pe 25 august nu pierdeţi ocazia de a asculta concertul pianistului Jeremy Menuhin, fiul celebrului artist. Pe iubitorii dansului clasic, Baletul „Béjart” din Lausanne îi invită la un grandios festival. La Lucerna începe în 10 august un alt festival cu mari orchestre având la pupitru celebri dirijori precum Pierre Boulez şi Claudio Abado.

Festivalul de la Lausanne, Thomas Ebert, Concert European

Două scene, mii de ore de concert de jazz, peste 240.000 de spectatori într-unul dintre cele mai renumite Festivaluri de jazz, la Montreux, dar, anul acesta, şi de rock, reggae şi tehno. Astăzi, la Montreux, întreg oraşul devine un spectacol, din orice parte a lumii sosind muzicieni, de la cei legendari la cei mai tineri. Ca în fiecare an, „Miles Davis Hall” şi la „Auditorium Stravinski” găzduiesc peste 300 de concerte gratuite aparţinând artiştilor din diferite discipline, concerte şi recitaluri care au loc de dimineaţa până noaptea şi în alte locuri ale oraşului. Din 1978, „Queen” a achiziţionat drepturile Studioului de înregistrare „Mountain Studios”. La Montreux, nu rataţi una dintre cele mai frumoase plimbări de-a lungul lacului, de la Villeneuve la Vevey, fie cu autobuzul, fie cu barca sau vaporul sau, de ce nu, şi pe jos. Tot aici se va desfăşura şi un Festival internaţional de canto unde se vor confrunta cele mai bune coruri polifonice provenind din toată lumea. Din secţiunea „Off” fac parte şi numeroase croaziere muzicale pe ritm de samba, salsa, gospel şi dance…