„Despre îngeri și ierarhiile cerești noi creștinii știm mai multe lucruri datorită unei lucrări atribuite Sf. Dionisie Europagitul, despre care tradiția bisericii susține că a fost primul convertit de Sf. Apostol Pavel când a ținut celebra cuvântare în Areopagul Atenei. Este primul care scrie despre ierarhia cerească si ierarhia pământească. El este cel care descrie ierarhiile cetelor cerești și aflăm că în cer, în funcție de gradul de apropiere de tronul lui Dumnezeu, îngerii diferă unii de alții, „prin luminare și prin rang. Serafimii, etimologic, sunt cei ce ard de dragoste și râvnă pentru Dumnezeu, urmează Heruvimii, cei cu ochi mulți și cei pe care îi vedem zugrăviți în biserici cu ochi pe aripi, Tronurile, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii păzitori. Arhanghelii ar fi penultima treaptă”, spune Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român pentru Cotidianul.
Dacă ne uităm în calendarul Bisericii Ortodoxe Române astăzi vedem că sunt sărbătoriți nu doar Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, socotiți arhistrategi, adică generali ai tuturor puterilor cerești, ci sunt toți îngerii, toate Puterile cerești
”Atunci când vine vorba de țăranul român se îmbină de multe ori credințe precreștine, unele chiar păgâne cu cele de sorginte creștină. Fapt constatat și descris magistral de savantul Mircea Eliade, istoriul religiilor, arhicunoscut, în cartea ”Aspecte ale mitului”. Referindu-se la creștinismul românesc, țărănesc, îl descrie prin sintagma creștinism cosmic, explică sociologul.
În spiritualitatea poporului român, întâlnim o serie de credințe cu privire la îngeri, în general, desigur și la Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
”Țăranul credea că, după căderea lui Lucifer din înaltul cerului, oștile, cetele se refac din copiii care mor imediat după botez și din copiii care nu au împlinit 7 ani. Acești copilași-îngeri se roagă continuu Domnului pentru odihna sufletelor părinților lor. Dacă aceștia au ajuns, din cauza faptelor lor rele, în iad, îngerașii au îngăduință de la Dumnezeu să se coboare acolo și să aline chinurile părinților, făcându-le vânt cu aripioarele lor.
Tot în vechime, românii credeau că cetele îngerești stau rânduite în ceruri pe trei straturi, mai pe sus, mai pe la mijloc și mai pe jos, și toate cetele se află sub ascultarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Îngerii oficiază împreună slujba de noapte a cerului, toacă, poartă în mâini făclii aprinse, dansând în jurul tronului lui Dumnezeu, fiind înveșmântați în stima îngerească. Se zice că la miezul nopții, când cântă cocoșii, îngerii mătură pământul de duhurile necurate, iar sâmbăta este ziua în care se împărtășesc îngerii. De aceea, în trecut, românii dimineața nu mâncau nici ei”, arată Ciprian Voicilă.
”Pe vremuri, românii țineau un calendar popular-bisericesc, în care fiecare zi avea semnificația ei spirituală”
”Lunea era a Sfinților Arhangheli, <care iau sufletele și dau sufletele> (când cineva leșina se spunea că Arhanghelii i-au dat sufletul înapoi). Se postea lunea, fiindcă oamenii aveau încredințarea că „lunea cine o postește lungește zilele omului și orice dorință ai avea ți-o împlinește. Marțea era a Sfinților Ioan și Ilie. Miercurea era ziua Maicii Domnului și se ținea post întru cinstea ei. Joia era a Sfântului Neculai. Vinerea este ziua Răstignirii și a Crucii, de aceea se postește. Sâmbăta era considerată, în popor, ziua morților, dar și a Sfântului Lazăr, cel înviat din morți de Domnul nostru Iisus Hristos. Duminica este ziua Învierii”.
Îngerii, mai credea țăranul român, pot fi văzuți rareori, iar când îi vezi sunt de mărimea unei păpuși. Îngerul rău stă de-a stânga, o știm și noi din copilăria noastră, dar omul nu îl vede nici pe Îngerul Păzitor, nici pe diavol fiindcă, dacă i-ar vedea s-ar certa, s-ar sfădi fie cu unul, fie cu altul”, mai spune Ciprian Voicilă.
”Numai când merge omul în crâșmă nu merge îngerul cu dânsul, ci stă pe prag”
”La nașterea fiecărui prunc, Dumnezeu îi trimite un înger păzitor… învățătura ortodoxă spune că nu chiar la naștere, ci la botez primim îngerul păzitor. El stă de-a dreapta omului sau pe umărul său drept, în vreme ce diavolul stă în partea stângă sau pe umărul stâng. Îngerul bun veghează omul pe care îl are în grijă, îl îndeamnă să facă bine, îi arată drumul bun, iar diavolul îl îndeamnă să facă păcate și îl împinge la rău, notează faptele bune, iar diavolul pe cele rele. O vorbă care circula din vechime în popor spune că ”numai când merge omul în crâșmă nu merge cu dânsul, ci stă pe prag”. Omul, prin faptele sale, fie îl bucură pe îngerul păzitor, fie îl bucură pe diavol, între înger și demon fiind o luptă continua”, mai arată sociologul.
Când îți țiuie o ureche…
”Tot legat de superstiții, țăranii români credeau că atunci când îți țiuie o ureche îngerul sună clopoțelul ca să-ți dea de știre că vine din acea parte diavolul și să știi să-ți faci cruce la acea ureche și dacă un om merge la biserică și se roagă, îngerul său păzitor îl păzește și îl ferește de rele. Dacă însă nu-și face semnul crucii, dacă uită de Dumnezeu, atunci îngerul se îndepărtează de la el și diavolul capătă putere, se întărește asupra lui. Despre omul curajos se spunea că este tare de înger, încă mai circulă vorba aceasta, dar mai rar, iar despre cel fricos sau bolnăvicios se zicea că are înger moale…”, spune Ciprian Voicilă.
Noaptea când dormim, visele bune ni le șoptește îngerul păzitor
În Transilvania, se crede că atunci când moare omul, îngerul păzitor îi ia sufletul și îl duce prin locurile unde a călătorit în timpul vieții, ajunge și la casa în care a locuit, unde îl lasă trei zile ca să se ospăteze și abia apoi îl ia și îl duce la Domnul.
La Bobotează, când cerurile se deschid, unele fete și unii flăcăi, care urmează să se căsătorească, află de la îngerii lor de ce vor avea parte după nuntă… noaptea când dormim, visele bune ni le șoptește îngerul păzitor la ureche, iar pe cele rele ni le șoptește Necuratul.
Îngerul păzitor fuge de la omul care comite fapte rele, de pildă, de la cel care amenință cu cuțitul pe un altul, fie și în joacă.
Îngerul se duce la Dumnezeu să-l înștiințeze ce a mai făcut omul și se întoarce la acesta să-i aducă povețe dumnezeiești.
Obiceiuri ale românilor în legătură cu ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
”În popor, sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil poartă numele de Hranghel (în Moldova), Sfântul Aranghel (în Țara Românească și Oltenia) sau Arhanghel (în Transilvania). Uneori, dar destul de rar, sărbătoarea mai este denumită și Sân-Mihai.
În sâmbăta de dinaintea Hranghelului, românii, în special din Moldova și Bucovina, fac praznice și împart pentru sufletele celor trecuți la Domnul. Prin unele locuri, această sâmbătă se mai cheamă „Moșii de Hranghel” sau „Moșii de toamnă”. Chiar praznicul care se face în această sâmbătă poartă numele de „Hranghel”. În această zi, creștinii merg la biserică și aprind câte o lumânare pentru a avea lumină de veci pe lumea cealaltă.
Se crede că lumina acestei lumânări va lumina drumul întunecos spre tărâmul celălalt pentru cei care vor muri de moarte năpraznică și, deopotrivă, pentru aceia cărora în momentul morții nu are cine să le așeze la căpătâi o lumânare. Prin unele sate se obișnuiește ca finii să meargă, de Hranghel, la nași sau la nănașii lor cu colăcei, ne spune sociologul.
De asemenea, în Transilvania, există obiceiul ca în ziua de Hranghel ciobanii și oamenii care au oi să facă turta arieților. Arieții sunt berbecii care au fost despărțiți de oi. În această zi, arieții se amestecă iarăși cu oile. Se face o turtă din făină de cucuruz sau de grâu, care se coace și, la urmă, se aruncă între oi. Dacă turta va cădea cu fața în sus, acesta este un semn că oile vor făta normal, fără primejdie. Dacă turta cade cu fața în jos, se crede că o să le meargă rău”, ne mai spune sociologul Ciprian Voicilă.
Scobitura din talpa piciorului…
”Atunci când, dintre toți arhanghelii și îngerii, s-a răzvrătit Lucifer, vrând să se ridice mai presus de Dumnezeu, spune o poveste din Bucovina, a fost aruncat din înaltul cerului, el și cu el toți îngerii care fuseseră părtași la răzvrătire. În căderea sa, Lucifer a luat, din întâmplare, și stima, haina sfântă de arhanghel. Dumnezeu nu a vrut ca stima să rămână la el, așa că l-a trimis pe Sfântul Arhanghel Mihail să o aducă iarăși în cer. Prefăcându-se că îi este prieten, Sfântul Arhanghel a plecat cu Lucifer la scăldat. Intră Lucifer în apă, se afundă, Arhanghelul Mihail ia stima și se ridică cu ea, în zbor, la cer. Dumnezeu, între timp, făcuse deasupra apei un strat gros de gheață. Sparge Lucifer gheața, își rupe aripile, dar reușește totuși să zboare luând urma Arhanghelului Mihail. Îl apucă de picior și rămâne în gheare cu o bucată de carne din talpa sa.
Lucifer s-a întors pe pământ, iar Sfântul Mihail i-a dus în cer stima arhanghelească lui Dumnezeu. Se zice să în urma acestei întâmplări, ne-a rămas nouă, oamenilor, scobitura pe care o avem în talpa piciorului”.
Necuratul și licuricii…
Poporul român mai credea că atunci când Sfântul Arhanghel Mihail s-a luptat cu Necuratul, arhanghelul s-a mâniat atât de tare încât din ochi i-au sărit scântei. Din aceste scântei s-au ivit licuricii.
Românii cred și că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind conducătorii oștilor cerești, veghează asupra vieții oamenilor, iar în momentul morții le iau sufletele și le duc pe lumea cealaltă. Macedoromânii cred că înaintea morții, Sfântul Arhanghel Mihail stă în dreapta muribundului, diavolul se așază în stânga lui, în timp ce îngerul păzitor îi stă la căpătâi. Necuratul vrea ca să atragă, cu orice chip, sufletul omului spre el, dar Sfântul Mihail i se împotrivește. Când simte că sufletul omului stă să iasă din trup, Sfântul Arhanghel Mihail îi taie cu sabia capul muribundului. Sângele i se risipește, în chip nevăzut, peste tot. Din acest motiv, există obiceiul ca în camera unde a murit cineva să se văruiască și să se spele rufele. Atât de înrădăcinată era, în trecut, credința că Arhanghelul Mihail ia sufletul muribundului, în clipa morții, încât despre omul care trăgea să moară se spunea că „îl ia Sfântul Arhanghel”, povestește Ciprian Voicilă.
În multe locuri din România, odinioară, oamenii posteau în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, iar în Bucovina, chiar se spune că Sfântul Hranghel „e bine să-l ții, că e cu îngăduială”
”Se pocăiau, privind la propriile păcate, pentru că exista credința că atunci când trebuie să ia la ceruri sufletul cuiva, arhanghelii se înduioșază și plâng, fiindu-le milă de cei ce vor muri”, spune sociologul. În Bucovina, oamenii cred că Arhanghelul amână momentul morții, spunând ”să-l mai lăsăm un ceas, două”, și tot bucovinenii cred că toate viețuitoarele și toți oamenii, atât cei vii, cât și cei morți, se află sub puterea, sub mâna, Sfântului Arhanghel.
Românii din această regiune a țării au credința că Sfântul Mihail este cel mai puternic dintre sfinți, fiindcă Dumnezeu l-a însărcinat să poarte Soarele și Luna. Vara, sfântul mărește ziua și micșorează noaptea, dând drumul Soarelui mai pe sus, iar Lunii mai pe jos, iar iarna micșorează ziua, dând drumul Lunii mai pe sus și Soarelui mai pe jos. Toamna, de ziua lui, pe 8 noiembrie, se desparte vara și Arhanghelul Mihail încredințează toate vietățile Sfântului Neculai, care le poartă de grijă și le hrănește până la Iordan. După ce se sfințește agheasma, vietățile fug în toate părțile și intră iarăși sub purtarea de grijă a Arhanghelului”.
Sfântul Mihail o ține în frâu pe Mamarca, soția lui Scaraoschi
”În Bucovina, oamenii cred că Sfântul Mihail are putere și asupra demonilor. El o ține în frâu pe Mamarca, soția lui Scaraoschi, stăpâna iadului și mama tuturor diavolilor. Sfântul Mihail îi indică acesteia cât „să răsucească la cheie” pentru ca gerul iernii să nu fie înfricoșător. Dacă nu ar fi Sfântul Mihail, diavolul ar slobozi ger ca să ne înghețe pe toți, fiindcă el vrea să nu fie oameni pe pământ”, mai spune Ciprian Voicilă.
Arhanghelul Mihail taie cu sabia masa norilor de grindină și piatră, care mai apoi bat câmpurile cu semănături, ține cheile raiului, potrivit unor credințe din prin ținutul Brăilei, dar și Ciuma de păr, asemenea Sfântului Haralambie, și tună împreună cu Sf. Ilie împotriva demonilor. Deseori, el aduce ploaia cu piatră („orânduiește cu tunul și piatra”).
Despre Sfântul Arhanghel Gavril, căruia i se mai spune și Gavriil, Gavrilă sau Gavriil Blagovecinicul, se crede în popor că este conducătorul cetei îngerilor, alături de Sfântul Arhanghel Mihail, și împreună vor buciuma din buciume ca să învie morții.
Și când se întâmpla să nu mai contenească ploaia, românii spuneau așa în vechime
„Treci, ploaie călătoare
Că te-ajunge Sfântul Soare
C-un mai, c-un pai,
Cu sabia lui Mihai
Țăranul român, spre deosebire de noi, oamenii moderni, chiar post-moderni, nu își explicau lumea prin cunoștințe și teorii știițifice, ci când întâlneau o anomalie, ceva ce ieșea din comun, inventau o legendă, o poveste și așa se face că avem foarte multe legende. Există o colecție, în trei volume, semnată de Tony Brill, ”Legendele faunei”, ”Legendele florei”, „Legendele cosmogonice”.
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ”pe locul 3” în icoane
”Este suficient să ne uităm la tipologia icoanelor, mai ales a icoanelor de sticlă, care sunt de sorginte țărănească, făcute de țărani, la origine, ca să ne dăm seama cât de mare era credința țăranului român în Sfinții Arhangheli. Aceste icoane sunt foarte numeroase, pe lângă cele cu Maica Domnului sau scena cu Răstignirea Domnului, Sfinții Nicolae și Gheorghe, aș spune că pe locul trei sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, precizează sociologul.
În tradiția iconografică bizantină, specifică spiritualității noastre creștin-ortodoxe, de multe ori în icoana unui sfânt sunt cuprinse, în rezumat, momentele marcante ale veții sale
”Arhanghelul Mihail este îmbrăcat, în unele icoane bizantine, într-o mantie, de obicei de culoare roșie, ținând în mâna dreaptă sabia, semnul demnității sale de conducător al oștilor cerești, iar în mâna stângă, înaintea pieptului, un chip al Domnului nostru Iisus Hristos. Capul său este împodobit cu panglici, care cad de o parte și de alta.
Sfântul Arhanghel Gavriil apare zugrăvit pe pereții bisericilor, îl recunoaștem mai ales în scena Bunei–Vestiri. Prea Sfânta Fecioară stă înaintea unui scaun, având capul puțin aplecat, cu o mână ține mătasea înfășurată pe un fus, iar mâna dreaptă o are întinsă spre îngerul (Gavriil), care stă înaintea sa, binecuvântând-o cu dreapta, în timp ce cu stânga ține (un toiag sau) un crin.
Sursa foto: Creștin Ortodox
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, pictati pe cele două uși ale catapetesmei, ca păzitori ai ușilor raiului
Sursa foto: Creștin Ortodox
Rugăciune către Îngerul Păzitor
Înger, îngerașul meu
Ce-mi ești dat de Dumnezeu
Vino cu-a tale-aripioare:
Mă-nvelește
Mă-ncălzește
Și pe urmă mă adoarme
Rugăciune către Dumnezeu, Maica Domnului și Îngerul Păzitor
Cruce-n casă
Cruce-n masă
Cruce-n patru cornuri de casă
Dumnezeu cu noi la masă
Maica Sfântă la fereastră
Îngerașul mă păzește
Sfânta Cruce mă-ntărește;
Îngerașul mi-i lumină
Sfânta cruce mi-i hodină
Câteva mănăstiri și biserici cu hramul Sfinților Arhangheli, Mihail și Gavriil
Mănăstiri
Agafton (Curtești, județul Botoșani)
Agapia (Agapia, județul Neamț)
Arnota (Costești, județul Vâlcea)
Axiopolis (Cernavodă, județul Constanța)
Baia de Aramă (Baia de Aramă, județul Mehedinți)
Barbu (Tisău, județul Buzău)
Berca (Berca, județul Buzău)
Brebu (Brebu, județul Prahova)
Bunea (Vulcana Băi, județul Dâmbovița)
Clocociov (Slatina, județul Olt)
Dălhăuți (Cârligele, județul Vrancea)
Delta Neajlovului (Comana, județul Giurgiu)
„Frumoasa” (Iași)
Biserici
Cașin (București; construită în 1937)
„Sfinții Arhangheli” (Ghencea, București)
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Valea Seacă, județul Bacău)
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Brăila)
„Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Căldăraru, județul Ilfov)
„Sfinții Voievozi” (București, ridicată pe la jumătatea secolului al XVIII-lea)
„Sfinții Voievozi” – Oțetari (București, construită între anii 1680 -1681 în vremea lui Șerban ”Vodă Cantacuzino” refăcută între 1691-1692, în vremea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu)
„Sfinții Voievozi” (Botoșani)
„Sfinții Voievozi” (Ploiești)
„La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil!
La multi ani cu sanatate si bucurii pentru toti sarbatoritii mici si mari! Sa fiti fericiti cu toti cei dragi, voua!