Fantoma lui Richard al III-lea ieși din găleată și se lăți pe perete. Geta își trase mătura mai aproape și culese un gândac mort.
– Așa s-a întâmplat în octombrie 1989! O mână de conspiratori, securiști și activiști de partid s-au întâlnit în mod oficial cu o delegație de la Moscova, chiar undeva, mai jos de Iași, Geto, de-au pus la cale lovitura de stat din decembrie, știu de la fantoma lui Stalin, mare comedie dragă cu politica asta europeană secretoasă!
– Dă-te mai încolo, să spăl scările, mormăi Geta trăgând cu sete dintr-un chiștoc de KENT, rămas acolo, pe casa scării, taman din 1998, tot butonând smartphonul primit cadou de ziua ei de la un senator ecologist de peste drum.
– Și lasă gargara că nu se prinde la mine!
Undeva, în largul Mării Mediterana, un unchi de-al Getei, tocmai butona pe Facebook,
cetuind cu Geta de mama focului. Unchiul avea un ochi bulbucat și o mustață portocalie.
– Și zi așa, e chiar fantoma lui Richard al III-lea?!
– Mint eu? tastă Geta cu necaz.
– Ei, lasă că te cred. Când vii la Milano? Nu e greu, iei un Massaro și valea, cărel poteca, ne întâlnim și te plimbarisesc prin Italia!
– Vin eu dar să mai strâng niște bani. Mi-a promis un deputat că o să mă cheme în weekend să-i fac o curățenie meserie în vila lui de la Snagov!
Chestia e că pachebotul s-a scufundat, că Geta a fugit în Zanzibar cu un arab și că eu beau o cafea la Capșa, chiar acu’. Fantoma lui Richard al III-lea se tot dă pe după un chelner și-mi tot face semne. Zice, auzi, domnu’ Caragiale, știi că Titu Maiorescu e înțeles cu turcii?!
