Performanţă de excepţie a “galacticelor” de la Râmnicu Vâlcea. În premieră Oltchim s-a calificat în finala celei mai importante competiţii de club din Europa. Accederea în finală reprezintă o premieră pentru România, în noul format al competiţiei, care se desfăşoară din 1993. În competiţia supremă a handbalului feminin European de club, echipele din România au câştigat două trofee şi au mai fost prezente în alte două finale.Victoria de duminică a Oltchim împotriva redutabilei echipe maghiare Gyor consemnează cea mai bună performanță a unei echipe de club de handbal din România din ultimii 24 de ani: calificarea în finală. Chiar dacă în meciul tur scorul a fost egal – 25-25 – acest lucru nu însemna automat că vâlcencele urmau să aibă un meci ușor.
La acest nivel, în această fază a competiției, orice este posibil. Cu doar un an în urmă, Viborg se califica în finală învingând la Vâlcea, după ce în Danemarca scorul fusese egal. Meciul de duminică a fost echilibrat în prima repriză, ambele echipe aflându-se pe rând la conducere. Prima repriză s-a încheiat cu un fragil 11-10 pentru romance, imediat după pauză Gyor egalează, gazdele se duc la 13-10, Gyor înscrie de trei ori consecutiv, dar a fost pentru ultima dată egalitate pe tabela de marcaj.
În minutul 37 vâlcencele preiau conducerea – 14-13, se distanțează la 18-13 în minutul 47, și meciul era jucat. Până în final nu s-a întâmplat nimic deosebit, diferența cea mai mare de scor fiind la un moment dat, de șase goluri și echipa română câștigă în final, cu 24 la 20.
Partida a fost condusă de cuplul danez Claus Gramm Pedersen – Henrik Mortensen. Pentru Oltchim au înscris : Nechita -8 goluri (MVP-un meciului), Neagu – 5, Manea – 4, Stanca – 2, Şimkute – 2, Vizitiu – 1, Puşaşu -1 și Fiera -1. Pentru oaspete au punctat: Gorbicz – 6 goluri, Amorim – 4, Kovacsics – 4, Spiridon – 2, Mravikova – 2, Brădeanu -1, Verten -1. La meci au asistat 3.000 de spectatori, printre ei aflându-se și Gheorghe Hagi.
După meci, între jucătoarele de la Oltchim s-a declanșat o bătaie cu frișcă, organizatorii, prevăzătorii, comandând din vreme un tort uriaș pentru a sărbători Victoria.
În finală ne “revedem” cu Viborg
Urmează marea finală cu danezele de la Viborg, pe care Oltchim le-a învins la Vâlcea în această ediție a competiției, în faza a II-a grupelor. În retur, Oltchim nu a mai forțat, pentru că meciul nu mai avea nici o miză, vâlcencele fiind calificate deja în semifinale, de pe locul 1. Meciul tur al finalei se va desfășura fie pe 9 fie pe 10 mai, iar returul o săptămână mai târziu. De menționat că vâlcencele vor susține meciul de acasă în sala polivalentă din București, cea din Vîlcea nefiind omologată pentru o finală de Liga Campionilor.
Patru echipe românești au mai jucat în finală
Până la ediția din acest an, doar patru echipe românești au mai jucat finala celei mai importante competiții europene de club din handbalul feminin european. În chiar prima ediție, Știința București (ulterior Universitatea București – astăzi desființată) câștiga finala cu Dynamo Praga, după două jocuri, tur-retur: 8-1 la București și 3-4 la Praga. Trei ani mai târziu, performanța era repetată de Rapid București, care învingea în finală echipa daneză Helsinger IF, cu scorul de 14-13.
În 1973, multipla campioană a vremii din România, Universitatea Timișoara pierdea cu 9 la 17 finala în fața unei noi super puteri europene, Spartak Kiev, pe atunci campioana URSS. În 1986, tot Spartak Kiev învigea în finală o altă echipă românească, Știința Bacău, cu 29-23 la Kiev și 23-22 la Bacău.
Opt Cupe obținute cu alte echipe
În formatul nou al Ligii Campionilor (prima ediție a avut loc în 1993), nici o echipă din România nu a mai reușit performanța de a se califica în finală. În ultimii 10 ani, câteva românce au câștigat însă trofeul: de trei ori, portărița Luminița Huțupan (retrasă anul acesta din activitate) în 2001 și 2003 cu echipa slovenă, Krim Merkator Lublijana și în 2002 cu macedoniencele de la Kometal Skopje; Carmen Lungu, are și ea trei trofee, în anii 2004, 2005 și 2007, toate cu echipa daneză Slagelse DT, iar extrema stângă a naționalei, Cristina Vărzaru, a obținut victoria în două finale cu Viborg (Danemarca) în 2006 și 2009.
Tot în noul format, și accesul în semifinale a însemnat o „rara avis” pentru echipele românești. Abia la ediția trecută am înregistrat prima prezență în semifinale, tot prin Oltchim, vâlcencele fiind eliminate după ce au obținut un egal la Viborg, în Danemarca, dar au cedat la scor acasă.
Parcursul Oltchim până în finală
Faza I-a pe grupe
Oltchim – Itxako Reyno de Navarra (Spania) 27-26 și 27-24
Oltchim – Zvezda Zvenigorod (Rusia) 31-27 și 26-27
Oltchim – Gyor (Ungaria) 26-22 și 22-26
Clasament
Oltchim 6 4 0 2 159-152 8
Gyor 6 4 0 2 153-149 8
Zvezda 6 2 1 3 161-169 5
Itxako 6 1 1 4 148-151 3
Faza a II-a pe grupe – principală
Oltchim – Hypo Niederostereich (Austria) 32-27 și 31-26
Oltchim – Dynamo Vogograd (Rusia) 30-24 și 32-32
Oltchim – Viborg H.K (Danemarca) 27-26 și 26-33
Clasament
Oltchim 6 4 1 1 178-168 9
Viborg 6 4 0 2 190-171 8
Hypo 6 2 0 4 163-182 4
Dynamo 6 1 1 4 166-176 3
Semifinale
Oltchim – Gyor 25-25 și 24-20
Finală
9/10 mai : Viborg – Oltchim ? – ?
15/16 mai : Oltchim – Viborg ? – ?
