Orchestra națională anti-PSD

Nu fac parte dintre cei care admiră PSD-ul. Și nici partidul în cauză nu moare de dragul meu. Dar acest bloc de gheață care ne desparte nu mă împiedică să nu văd ce se întîmplă. Iar profesia pe care mi-am asumat-o de atîtea decenii mă obligă să afirm ce mă contrariază, ce mi se pare suspect și chiar ce mă revoltă. Cu riscul de a fi taxat (am mai fost) ca fiind dintr-o tabără (de obicei, în România, dacă nu ești cu unii, ești cu dușmanii!?), nu pot să nu observ această orchestră națională anti-PSD.

Din ziua în care Tudorel Toader a ieșit la TV cu propunerile sale de modificări ale legilor Justiției, s-a declanșat o campanie furibundă. Orbi, surzi și bezmetici să fim, tot nu putem să nu sesizăm că ne aflăm în fața unei hore. Cică propunerile ministrului ar fi un atac la statul de drept (enormitatea aceasta aparținînd oamenilor președintelui Iohannis, dacă nu chiar președintelui). Comunicatul Președinției a dat tonul, arătîndu-ne care este poziția șefului de orchestră. În același timp, din respectiva comunicare ne putem da seama cît de mult ține Klaus Iohannis la rolul său în numirea șefilor DNA, Parchet, numirea președintelui ÎCCJ, a șefilor SRI, SIE, SPP și STS. Dacă propunerile ministrului Toader ar fi declanșat o discuție, un dialog, o dezbatere, atunci am fi fost obligați să subliniem comportamentul democratic al președintelui. Așa, de îndată ce Tudorel Toader a lansat niște păreri, nici măcar proaste, Cotroceniul a pornit un soi de nicht-nein național. Evident, putem bănui că în mintea înceată și tăcută a președintelui această reacție este chiar forma proprie de a participa la o dezbatere publică. Dacă așa gîndesc oamenii președintelui și așa dictează subconștientul împreună cu logica dirijorului, asta este. Președintele Iohannis are tot dreptul să fie împotrivă, iar subordonații săi să încropească argumentele cele mai comice.

De ce să cînte același cîntec anti-PSD și toată România? Aici este aici! De la Cotroceni pînă la organizația națională a elevilor, toți au sărit împotriva propunerilor ministrului Toader. Este asta dezbatere publică? Puteți să o considerați și Sfânta Evanghelie! Eu tot mă îndoiesc că ne aflăm în fața unei dezbateri. Mie îmi miroase a manipulare, a orchestrație, a heirup, a tentativă de a păstra controlul inițiat de Traian Băsescu asupra principalelor instituții de forță și justiție din statul român.

Toată lumea este gata de proteste, de huiduieli, de blocat intrările în sediile PSD și ale Ministerului Justiției. De la moși și babe la ONG-uri cunoscute ca fiind măsluiri ale spiritului civic pînă la ANOSR sau Consiliul Tineretului din România, toți protestează. Pînă și Consiliul Național al Elevilor, care ar trebui să se ocupe mai mult de nivelul de cunoaștere a gramaticii și de despărțirile în silabe (sigur, este doar o ironie), s-a aruncat și el în această mișcare anti-Toader și, implicit, anti-PSD. Știu elevii și studenții care este șmecheria cu pensiile magistraților și cu reangajările? Știu elevii ce învîrteli se fac la ÎCCJ? Știu elevii cum cercetează DNA la afacerile lui Bebe Kovesi sau la cele de la Transgaz?

Doamne, ce fericiți am fi ca elevii și studenții să citească presa și să știe pînă la detaliu aceste mînării și să fie uniți într-o organizație care să susțină o campanie de curățenie în lumea politică. Sigur nu sunt. Și am destule argumente pentru asta. Am fost la cîteva întîlniri cu studenții. Și nici unul nu citise un ziar în ultimele săptămîni și nici nu își aruncase ochii pe un site de știri. Atunci, cum se explică această poziționare partizană a Alianţei Naționale a Organizațiilor Studențeşti din România, a Consiliului Național al Elevilor? Cînd a consultat ANOSR poziția celor 91 de organizații din 17 centre universitare? Cînd și cum a luat legătura Consiliul Național al Elevilor cu super-militanții lui aflați în vacanță? Nu cumva băieții și fetele din Consiliu au vorbit doar cu părinții lor? Nu cumva și aceste organizații sunt controlate cu abilitate de părinții unora din mahării partidelor politice și ai SRI și parlamentarilor?
Puteți să plîngeți de dragul protestului reprezentanților studenților și elevilor din România, fericiți că avem generații strălucite care așteaptă să ia locul nenorociților de acum. Dar eu tot nu cred. Este ceva fals, pe dos, gîndit de părinții lor ofițeri, miniștri, parlamentari și propagandiști, semn că sistemul și Binomul au coborît pînă în băncile școlilor.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Recomanda