– Asta așa a fost. Adică ne-am cam lăudat. Ne-a cam luat gura pe dinainte. Sigur că așa facem mereu. De ieri, de alaltăieri. Păi spune și tu. Chiar e de necrezut că am înfulecat caviar cu borcanul la parastasul PSD-ului?
– Domnule dragă, la parastasul PNL-ului s-a mâncat decent. Erau și scrumbii, și votcă, și hrișcă, am fost acolo, am văzut cu ochii mei.
– Lasă că le-am văzut pe mazetele alea din Chitila, i-am văzut și pe cocalarii din Adjud, erau și șpringarii din Teleorman, și pe kulturnicii din Iași, și pe roșiorii din Roșiorii de Vede, erau și polcovnicul din Caransebeș și polcovnicul din Galați.
– Păi ăștia nu erau la parastasul Mișcării Populare? Că acolo am băut niște zaibăr!
– Ei, faza cu zaibărul a fost când am înmormântat PNG-ul, îmi aduc aminte bine.
Și uite-așa ne tot contram noi hălăduind post-apocaliptic de la o gură de metrou la alta prin Bucureștiul nostru drag bombardat de franțuji, de băieții lui Unchiului Sam, de katiușele lui Putin, de obuzierul Kaiserului și de tunurile din lemn de cireș ale lui Garibaldi.
– Și voi credeți că în Lidl-ul din Titan mai găsim ceva haleală? întrebă Pache Protopopescu suflând vârtos în flinta-i de argint.
– Dacă beduinii Arafatului n-au șparlit toate conservele de fasole Bonduelle atunci găsim și noi ceva, ceva, fraților și cumnaților și verilor și nepoților, am zis eu punând punctul pe i ca să fiu mai cu moț.
Păi de la cumetreala națională ni s-a tras că nu știu care cumătru’ s-a dus la franțuji să ne pârască cum că am deține bombardeaua nucleară la Cotroceni, într-o pivniță, de ne-au atacat buluc, cu mic cu mare, toate națiile pământului în anul politic apocaliptic 2020.
