Patru Marghilomani

În Primul Război Mondial, Regele știa ce opțiune de premier ar fi potrivită pentru cazul în care țara ar fi cucerită de germani: progermanul Alexandru Marghiloman. Nu era vorba despre un trădător al intereselor românești, ci dimpotrivă. Interesele românești ar fi putut fi servite doar de un progerman în acel context. O țară ocupată nu își mai putea permite un premier dușmănos cu ocupantul.

Dacă mâine – Doamne ferește! – am fi ocupați de ruși, până ce ne vor elibera forțele NATO, ce premier ar fi desemnabil? Unul rusofob? Ce faci însă dacă nu ai în țară proruși care să fie acceptați de Ambasada Rusiei ca atare, ca personalități nedușmănoase față de Rusia?

Datoria SRI ar fi să găsească urgent un Marghiloman plauzibil și să-l facă cunoscut ambasadei prezumtivului ocupant. Dacă SRI ar găsi patru Marghilomani, cu atât mai bine… Acești Marghilomani nu s-ar bucura de simpatia românilor, desigur, dar o Românie ocupată temporar de ruși ar avea nevoie de astfel de lideri de sacrificiu, cărora SRI să le cunoască patriotismul și să le fi cântărit fără greșeală lipsa înclinației de a trăda interesele românești.

Ambasada Rusiei are toată libertatea de a descifra manevra, dar președintele României nu ar trebui să fie constrâns să desemneze un premier nedușmănos față de Rusia pe care el însuși să nu-l cunoască și pe care SRI să nu-l fi recomandat. Tocmai un astfel de premier ar putea fi un trădător. Dacă președintele nostru ar desemna un astfel de trădător, destinul însuși al SRI ar fi marcat de stigmatul lipsei de patriotism și, după încetarea ocupației, ar fi cazul să fie aspru judecat.

Când l-a trădat pe Ceaușescu, generalul Vlad s-a asigurat că nu va rămâne în istorie ca un personaj care și-a trădat patria. Nu a putut evita ca unii români să nu-i înțeleagă tragismul. A avut totuși mai mult noroc decât tragicul mareșal Antonescu, care în numele intereselor românești a comis abuzuri inspirate de interesele rasismului nazist.

Chiar neocupată fiind țara, s-a format în ultima vreme un curent de opinie care judecă rolul SRI ca fiind unul aservit unor interese contrare celor naționale. Joacă, aici, o anume înțelegere locală a globalizării. Dintr-o astfel de înțelegere-neînțelegere, Rusia a pornit războiul din Ucraina, care are, iată, și un potențial de amenințare asupra suveranității noastre.

Ne-am aflat întotdeauna, în istorie, la răspântia răutăților unor forțe mult mai mari decât puterea țării, niciodată mai mari însă decât putința noastră de a îndura. Ceea ce acum se cheamă reziliență. Niciodată n-am făcut parte ca acum din cea mai puternică alianță militară a lumii. Dacă n-am fi înzestrați cu binefacerile afective ale acestei stări de securitate, am trăi azi stări de panică față de care cele din zilele pandemiei ar deveni amintiri plăcute.

A făcut multă vâlvă știrea că patru parlamentari au fost la Ambasada Rusiei și au susținut că alegătorii lor ar dori neutralitatea României în contextul războiului cu Ucraina. N-aș putea crede că echipa celor patru a vizitat Ambasada Rusiei fără să fi primit un mandat (secret, desigur) din partea SRI. Dacă ar fi fost acolo din proprie inițiativă, de capul lor, cum se zice, scandalul cu privire la gestul lor ar fi fost fără precedent de intens.