Pelicula „Câini” are premiera mondială pe 15 mai, la Cannes

Singurul film românesc în cursa pentru trofeul Camera d’Or, Câini/ Dogs, primul lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică, va avea premiera mondială duminică, 15 mai, în Sala Debussy din Palatul Festivalurilor de la Cannes. Filmul intră simultan în două competiţii: Un Certain Regard şi Camera d’Or.

Trofeul Camera d’Or se acordă celui mai bun debut din selecţia oficială. La premiera de gală cu covor roşu de la ora 11.15 vor lua parte regizorul şi scenaristul Bogdan Mirică, actorul Vlad Ivanov şi directorul de imagine Andrei Butică. De la ora 16.30, în aceeaşi zi, va avea loc proiecţia pentru jurnaliştii prezenţi la Cannes.

Bogdan Mirică se întoarce la Cannes la doi ani după ce, în faza de proiect, Câini a participat în Atelierul Cinéfondation 2014. Juriul Un Certain Regard este prezidat de actriţa Marthe Keller şi format din regizorii Diego Luna, Ruben Östlund, Jessica Hausner şi actriţa Céline Sallette. Preşedintele Juriului Camera d’Or este regizoarea Catherine Corsini.

„Câini răstoarnă convenţiile filmului de gen – ca să nu mai vorbesc de cele ale Noului Val – şi devine un veritabil anti-western balcanic”, îl descrie Mihai Chirilov, directorul artistic TIFF. Acţiunea este plasată în apropierea graniţei cu Ucraina. Roman, un tânăr de la oraş, ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde are de gând să vândă pământul moştenit de la bunicul său care a murit cu câteva luni în urmă. În timp ce face demersurile pentru vânzarea moşiei, Roman devine, treptat, martorul unor evenimente bizare. O senzaţie generală de ameninţare pluteşte în aer.

Regizorul Bogdan Mirică. Credit Iulia Weiss

“Chiar şi azi mai există locuri în România – zone rurale, uitate de Dumnezeu – unde legea e doar un concept îndepărtat şi abstract. Ce funcţionează cu adevărat e legea pe care şi-o fac oamenii care trăiesc acolo. Plasat într-un astfel de loc – în câmpiile nesfârşite ale Dobrogei – filmul e un labirint moral şi emoţional care porneşte de la un conflict vechi de când lumea: lupta cu aproapele. (…) Scenariul a pornit de la o lume pe care o cunosc foarte bine – lumea în care am copilărit, la bunica la ţară. De fapt, nu atât lumea aia m-a interesat, cât emoţiile mele faţă de ea, emoţii pe care încă le mai am în mine şi acum. Ce mi-a rămas în cap a fost caracterul arbitrar, imprevizibil al violenţei de acolo – am văzut oameni care săreau să se omoare, fără o miză clară – şi asta mi se pare înfricoşător. Cum poţi să te aperi de ceva ce nu poţi anticipa – nici măcar teoretic? De obicei, într-o societate «normală», violenţa se poate explica printr-una sau mai multe cauzalităţi. Nu şi acolo – acolo violenţa părea să vină din nimic. Din tenebrele naturii umane, presupun.

De scrisul scenariului m-am apucat acum vreo cinci ani cred – m-am mai oprit ca a trebuit să «ies» din el, m-am reapucat, am fost cu el prin mai multe workshop-uri. N-am tras de timp – credinţa mea fermă e că orice poveste are nevoie de un timp de gestaţie – poţi să te grăbeşti, dar se va vedea. Şi chiar dacă n-o să se vadă, tu, scriitorul o să ştii că povestea nu era gata.

Am căutat foarte mult timp locaţii. În scenariu am fost foarte exact cu felul în care voiam să arate locurile – unele dintre ele aveau şi un rol dramaturgic – adică se întâmplă ceva datorită locului. Şi atunci a trebuit să tot căutăm şi pe alocuri chiar să construim peisajul puţin – fie fizic, la locul filmării, fie în post-producţie, unde am şters diferite elemente pe care nu le voiam în cadru. Voiam ca peisajul să fie un personaj în sine – poetic şi neprietenos.

Filmările au durat vreo 28 de zile. A fost destul de dificil – era de aşteptat când filmezi mult în natură şi depinzi de vreme, când filmezi vara, noaptea – şi nopţile sunt foarte scurte, când filmezi cu copii, animale, cascadorii. Le-am avut pe toate.

Am făcut casting câteva luni bune. Căutam un soi de fizicalitate frustă, care, fără să fie neapărat agresivă, să aibă ceva ameninţător în ea. Totodată, îmi plăcea ideea asta ca toate personajele să aibă o frumuseţe consumată, de oameni chinuiţi – şi cred că am realizat asta (şi cu puţin make-up în unele cazuri, ce-i drept). Şi mai e ceva – filmul nu e făcut într-o cheie realistă – mi-a plăcut ca uneori să stau cu personajele mai mult decât ar fi fost firesc – şi asta cred că adaugă la expresivitatea menţionată.

Secvenţă din filmul Câini. Foto Iulia Weiss

Îmi place cinema-ul care mă ia prin surprindere şi aş vrea să fac cinema care să îi surprindă pe alţii. Îi admir pe Melville, Cassavetes, Nuri Bilge Ceylan, Jacques Audiard”, mărturiseşte Bogdan Mirică.

Filmările au avut loc în vara anului 2015, în locaţii din Brăila, Galaţi, Teleorman şi Giurgiu. Bogdan Mirică semnează regia şi scenariul, director de imagine este Andrei Butică, iar scenografia îi aparţine Augustinei Stanciu. Costume: Elena Stoyanova. Muzică: Codrin Lazăr, Sorin Romanescu.

Bogdan Mirică s-a născut pe 18 aprilie 1978. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism din Bucureşti, a fost editor, copywriter şi scriitor, până în 2005, când interesul pentru cinematografie l-a făcut să plece la Londra. Acolo a studiat scenaristică şi producţie de film la Universitatea Westminster. În cele din urmă, a decis să revină în România, unde a scris scenariile pentru două filme artistice (2009, 2013) şi pentru un serial TV (2012).

Cu primul său scurtmetraj, Bora Bora (2011), a câştigat Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj european la Premiers Plans – Angers şi Premiul pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, şi a fost selecţionat la Locarno, Varşovia şi Salonic. În 2013, regizorul a fost selectat în programul Berlinale Talent Campus, la Festivalul de la Berlin. Următorul proiect: Sezonul al doilea al serialului HBO România Umbre.

A publicat o carte numită Bestseller (2005), în colecţia Râsul lumii de la Humanitas, a lucrat ca director de creaţie la Graffiti BBDO. Bogdan Mirică a scris şi co-regizat serialul TV Umbre (2014) pentru HBO România, o adaptare după un format australian numit Small Time Gangsters.

Cu proiectul Câini, a fost selecţionat în numeroase ateliere de dezvoltare, precum Angers Workshops, Torino Film Lab sau Les Arcs (Franţa) şi a câştigat Premiul ARTE la CineLink (Sarajevo).

Imediat după Cannes, thriller-ul românesc va avea premiera naţională la Cluj-Napoca, în prezenţa echipei, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, unde concurează la Trofeul Transilvania. Roluri principale au Dragoş Bucur, Vlad Ivanov şi Gheorghe Visu. În roluri secundare apar actorii Teodor Corban, Raluca Aprodu, Costel Caşcaval şi Constantin Cojocaru.

Gheorghe Visu. Foto Iulia Weiss

Filmul este produs de 42 Km Film (Marcela Ursu) şi EZ Films (Elie Meirovitz), şi co-produs de Argo Film (Stephan Komandarev). Co-producţia Franţa-România-Bulgaria-Qatar a fost realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Centre national du cinéma et de l’image animée din Franţa, CNC Bulgaria, Canal +, Eurimages şi Fundaţia GAN, cu participarea HBO România.

Născut în 1979 în Bucureşti, Andrei Butică este unul dintre cei mai apreciaţi tineri directori de imagine din România. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, promoţia 2002, şi are în portofoliu câteva dintre filmele multi-premiate ale Noului Val. şi-a început cariera ca operator la filme precum Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu, 2005), Marilena de la P7 (r. Cristian Nemescu, 2006) şi California Dreamin’ (r. Cristian Nemescu, 2007).

În 2008, a fost director de imagine al filmului Francesca (r. Bobby Păunescu). Au urmat Toată lumea în familia noastră (r. Radu Jude, 2011), O lună în Thailanda (r. Paul Negoescu, 2012), Poziţia Copilului (Ursul de Aur la Berlinale 2013, r. Călin Peter Netzer), Acasă la tata (r. Andrei Cohn, 2013), Câinele japonez (r. Tudor Jurgiu, 2013).

Cu Bogdan Mirică a colaborat şi în 2011, la primul său scurtmetraj, Bora Bora.

Dragoş Bucur (n. 1977) este unul dintre cei mai reprezentativi actori ai Noului Cinema Românesc. A absolvit actoria la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti şi a început cu roluri în teatru. În 2001, a debutat pe marele ecran în Marfa şi banii, în regia lui Cristi Puiu, prezentat în Quinzaine des Réalisateurs. Remarcat de noua generaţie de cineaşti, a fost ales apoi de Radu Muntean în filmul Furia (2002), începând o strânsă colaborare cu acesta: au urmat roluri în Hârtia va fi albastră (2006), Boogie (Quinzaine des Réalisateurs, 2009), Marţi, după Crăciun (Un Certain Regard, 2010).

Este şi unul dintre actorii favoriţi ai lui Corneliu Porumboiu, care l-a distribuit în Poliţist, adjectiv (Premiul Juriului şi Premiul FIPRESCI în Un Certain Regard, Cannes 2009), rol pentru care a obţinut Premiul de interpretare la Festivalul Internaţional de Film Independent de la Buenos Aires. Anul 2009 i-a adus un rol în producţia The Way Back, regizată de Peter Weir, dar şi o selecţie în programul Shooting Stars, la Festivalul de la Berlin. A mai jucat şi în Love Building (2013), Ride Along (r. Tim Story, 2014) sau Délibáb (r. Szabolcs Hajdu, 2014). Pentru performanţele sale, a câştigat mai multe trofee Gopo, premiile industriei de film din România.

Unul dintre cei mai populari actori din România, Gheorghe Visu (n. 1951) a început să joace de timpuriu, pe când avea doar 13 ani, debutând în 1964 în serialul TV Cireşarii. În 1974 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, an în care a debutat şi în cinema cu filmul Un zâmbet pentru mai târziu, de Alexandru Boiangiu. Filmografia sa impresionantă cuprinde peste 40 de roluri în filme şi seriale, printre care Toate pânzele sus (r. Mircea Mureşan, 1977), Faleze de nisip (r. Dan Piţa, 1983), Să mori rănit din dragoste de viaţă (r. Mircea Veroiu, 1983), serialul TV Inimă de ţigan (r. Iura Luncaşu, 2007-2008). Portofoliul său este şi mai bogat în teatru: de peste 20 de ani, poate fi văzut pe scena Teatrului Mic din Bucureşti, şi nu numai, în spectacole montate de nume mari ale teatrului românesc precum Silviu Purcărete sau Cătălina Buzoianu. Interpretările memorabile i-au adus numeroase premii din partea breslei, atât în teatru, cât şi în film.

Vlad Ivanov. Foto Iulia Weiss

Vlad Ivanov (n. 1969) provine dintr-o familie de lipoveni din oraşul Botoşani. Primii paşi în actorie i-a făcut la Şcoala Populară de Artă din oraşul natal, iar în 1995 a absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. A jucat în peste 30 de filme româneşti şi străine, rolul domnului Bebe din filmul premiat cu Palme d’Or,4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007), aducându-i recunoaşterea internaţională. Au urmat partituri memorabile în Poliţist, adjectiv (r. Corneliu Porumboiu, 2009), Amintiri din Epoca de Aur (2009), Concertul (r. Radu Mihăileanu, 2009), My Joy (r. Sergey Loznitsa, 2009), The Whistleblower (r. Larysa Kondracki, 2010), V tumane (r. Sergey Loznitsa, 2012), Snowpiercer (r. Joon Ho Bong, 2013), Un etaj mai jos (r. Radu Muntean, Un Certain Regard, 2015).

Vlad Ivanov este în egală măsură şi un foarte apreciat actor de teatru, colaborând cu nume mari din scena românească. A obţinut, printre altele, Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar acordat de Asociaţia Criticilor de Film din Los Angeles pentru performanţa din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, şi Premiul Gopopentru rolul secundar din Poliţist, adjectiv.

Înfiinţată în 2002, EZ FILMS a funcţionat iniţial ca un studio de post-producţie. Din 2006, compania s-a concentrat pe producţia de lungmetraj, specializându-se în co-producţii internaţionale. În 2010, a creat un nou departament specializat în vânzări şi distribuţie internaţională către festivaluri de film. Până în prezent, compania a produs 12 lungmetraje şi trei scurtmetraje. Filmele produse de EZ Films au fost selectate în festivaluri importante precum Cannes, Berlin, Toronto, Locarno, Karlovy Vary.

Printre filmele la care EZ Films a participat ca producător delegat fac parte: 7 minutes in Heaven (r. Omri Givon, Israel-Franţa-Ungaria, 2008), The Human Resources Manager (r. Eran Riklis, Israel-Franţa-Germania-România, 2010), Naomi (r. Eitan Zur, Israel-Franţa, 2010), Sharqiya (r. Ami Livné, Franţa-Israel-Germania, 2011). EZ Films a co-produs pelicule precum Mabul (r. Guy Nativ, Menţiunea Specială la Berlinale 2011), Shiva (r. Ronit şi Shlomi Elkabetz, Semaine de la Critique, Cannes 2008), Noodle (r. Ayelet Menahemi, Premiul Juriului la Festival de Films du Monde Montreal 2007), Come to My Voice (r. Huseyin Karabey, Generation la Berlinale 2014).

42 KM FILM este o casă de producţie independentă din Bucureşti. Are în portofoliu filme selectate şi premiate în festivaluri prestigioase şi distribuite în întreaga lume. Primul proiect produs, A fost sau n-a fost?, debutul lui Corneliu Porumboiu în lungmetraj, a fost distins cu Camera d’Or şi Europa Cinema Label la Cannes 2006 şi distribuit în peste 30 de ţări.

În 2009, Poliţist, adjectiv, al doilea lungmetraj scris şi regizat de Porumboiu, a fost selectat în Un Certain Regard la Cannes. Un an mai târziu, 42 KM FILM a co-produs Burta balenei, debutul regizoarelor Ana Szel şi Ana Lungu, proiectat la Locarno şi Vancouver. Următoarele trei proiecte au purtat semnătura lui Corneliu Porumboiu: Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, co-producţie româno-franceză, cu aportul Les Films du Worso, a avut premiera la Locarno, în 2013. Un an mai târziu, 42 KM FILM a produs primul film de non-ficţiune, Al doilea joc, de Corneliu Porumboiu, prezentat în secţiunea Forum a Berlinale.

Al cincilea film al lui Porumboiu, Comoara, co-produs împreună cu Rouge International şi Les Films du Worso, a câştigat în 2015 premiul Un Certain Talent, în Un Certain Regard.

Câini va ajunge în cinematografele din România în luna septembrie, distribuit de Transilvania Film.

Prezenţa echipei la Cannes este susţinută de Centrul Naţional al Cinematografiei, Institutul Cultural Român şi Uniunea Cineaştilor din România.