”Campania grosolană a lui Donald Trump a lăsat mare parte din lume în stare de confuzie – poate cu excepția președintelui rus Vladimir Putin și a aliaților lui populiști din Europa, precum Marine Le Pen. Este greu de presupus ce ar face Trump odată devenit președinte și ce minoritate rasială sau religioasă și ce țară străină ar fi tratată cu dispreț”, scrie pentru Project Syndicate Yuriko Koike, deputată în Dieta japoneză, fost ministru al Apărării și consilier pe apărare și securitate națională.
”Alegeți orice grup sau orice țară și puteți pune pariu că Trump le-a insultat. I-a numit pe imigranții mexicani ”criminali” și ”violatori”. A propus ca musulmanii să nu aibă dreptul de a intra în SUA. A lansat invective la adresa femeilor, cazul jurnalistei Megyn Kelly, cea care l-a infruntat cu curaj, pe altele le-a numit ”cățele” și ”purcele grase”. A luat în batjocură aliații europeni și asiatici ai SUA și a acuzat China pentru multe din suferințele economice ale Americii.
Se pare însă că oamenii pe care Trump îi disprețuiește cel mai mult sunt susținătorii săi. În loc să le ofere un răspuns direct legat de politicile pe care le-ar aplica dacă va fi ales, a manipulat furia lor incipientă, frustrările lor legate de salariile care nu cresc și teama de necunoscut.
Japonia are multe motive să fie tulburată de retorica incendiară a lui ”The Donald”, retorică ce are potențialul să producă daune pe termen lung. Trump tratează Japonia ca pe un om trândav, reducând încrederea cetățenilor japonezi în alianța de securitate cu SUA. Apoi el spune că ar vrea ca Japonia și Coreea de Sud să devină state nucleare, alimentând temerile că actuala cursă a înarmării din Asia ar putea escalada dincolo de nivelul armelor convenționale. Apoi retractează și spune că aceste cuvinte au fost inventate de presă.
În circumstanțe obișnuite, lumea ar respinge discursul populist și ignorant al unuia ca Trump. Însă Trump a câștigat până acum cea mai mare parte a voturilor republicane la alegerile primare. La aceast moment este puțin probabil ca partidul să mai revină la o linie sănătoasă și să găsească un candidat responsabil pentru alegerile din noiembrie. Cu alte cuvinte, Japonia și restul lumii îl ignoră pe Trump pe riscul lor.
Republicanii, toți americanii, trebuie să înțeleagă riscurile la adresa stabilității globale și a păcii pe care le implica această campanie prezidențială, una care devine un spectacol al demagogiei incediare marca Trump. Campania lui Trump este condusă acum de unul dintre cei mai cinici și mai eficienți specialisti – Paul Manafort, ale cărui operatiuni din 2010 i-au făcut pe ucraineni să creada că Viktor Ianukovici, pe care l-au înlăturat apoi printr-o revoluție sângeroasă, este un democrat.
Impactul viziunii lui Trump despre o Japonie nucleară este un exemplu a felului în care egoismul său poate destabiliza discursul politic. Premierul Shinzo Abe a recurs în ultima vreme la reforme privind apărarea Japoniei, reforme menite să asigure că Forțele de Autoapărare ale Japoniei îi pot ajuta pe aliați, în special SUA, în cazul unei crize regionale. Unii japonezi privesc aceste reforme modeste cu îngrijorare, temându-se că pașnica Japonie din ultimele șapte decenii va redeveni brusc Japonia militaristă din anii 1930.
Retorica incendiară a lui Trump a făcut ca aceste temeri să treacă la un al nivel, unii critici ai lui Abe începând să creadă că există un soi de conspirație cu SUA, pentru ca Japonia să devină putere nucleară. Desigur, asemenea teorii îi atrag doar pe cei creduli. Însă având în vedere că populația trebuie asigurată că reformele lui Abe sunt cu adevărat ceea ce spune premierul ca sunt – o încercare de a aprofunda alianțele – intervențiile lui Trump devin apogeul iresponsabilității.
Dincolo de subminarea alianțelor politice fundamentale, Trump pare să fie gata să distrugă ceea ce s-a câștigat în relatiile economice ale Statelor Unite, nu numai cu Japonia, dar și cu restul lumii. Abe și-a asumat un risc politic uriaș în Japonia când a fost de acord cu Parteneriatul Transpacific, care dorește să construiască un mediu reglementat pentru comerț și investiții în zeci de țări cu ieșire la Pacific. Alți lideri, printre care președintele Barack Obama, au făcut același lucru. Însă Trump pare să se opună, pentru a instrumenta furia alegătorilor și pentru a-și asigura susținerea lor.
Desigur, întrebarea rămâne cât de înrădacinate sunt ideile lui Trump printre americanii de rând. E posibil ca o parte însemnată a americanilor să-și dorească acum ruperea punților și îmbrățișarea izolationismului?
Pentru Japonia și alți aliați ai SUA, o Americă izolaționistă rămâne o perspectivă îndepărtată. Dar când vedem că Marea Britanie se pregătește de referendumul pentru ieșirea din UE, încep să apară dubiile. În Marea Britanie, un segment din Partidul Conservator cu o judecată îngustă a profitat de aceleași sentimente ca și Trump pentru a provoca furia politică și a transforma ”Brexit” într-o posibilitate. La fel cum a făcut Trump cu Republicanii, și aceștia au rupt partidul – partidul lui Winston Churchill și Margaret Thatcher. Poate că ar trebui să luăm în calcul că America chiar s-ar putea orienta către izolaționismul ”America First” din anii 1930, lucru desre care Trump a spus că este obiectivul său.
Prietenii și aliații Americii din întreaga lume trebuie să declare limpede, așa cum Obama a făcut în fața britanicilor, că o politică izolaționistă caracterizată de disprețul față de ceilalți nu va face decât ca pacea și prosperitatea să fie si mai greu de atins. În SUA, senatori precum John McCain sau Lindsey Graham, care sunt preocupați mult de poziția SUA în lume, vor trebui să renunțe la loialitatea față de partid și să refuze să-l susțină pe Trump (poate și pe la fel de incendiarul Ted Cruz) în cursa prezidențială. Dacă se ajunge la o președinție Trump, va fi o pierdere pentru Partidul Republican, pentru SUA în ansamblu și pentru aliații lor.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.