Petrom și Romgaz, cele două companii producătoare de petrol și gaze ale țării, sunt nevoite să respecte o nouă reglementare, de la 1 iunie: 30% din producție trebuie vândută la un preț plafonat la 95% din prețul de tranzacționare a gazelor de la Central European Gas Hub (CEGH) Austria. În condițiile în care programul de ofertare presupune scoaterea la licitație a cantităților de gaze cu livrare luna următoare, trimestrul următor, sezonul următor (vară/iarnă) și anul următor, la 95% din prețul de la CEGH, gazele cu livrare până în sezonul rece se scot la licitație la un preț maxim sub 38-40 de lei, cât ar fi costul de producție al Petrom și Romgaz.
Programul a fost impus de ANRE cu scopul de a crea lichiditate în piața de gaze și de a permite furnizorilor să aibă acces la gaze ieftine pentru a le putea livra populației, în contextul liberalizării pieței de gaze de la 1 iulie, moment la care prețul reglementat de 68 de lei/MWh, cu care producătorii români trebuie să vândă gaze furnizorilor pentru consumul populației, va dispărea.
În contextul pandemiei COVID, care a redus consumul, al unei ierni trecute mai blânde, și al faptului că a rămas mult gaz în depozite, prețul gazelor s-a prăbușit, inclusiv la hub-ul din Austria, unde prețul este făcut de fapt de gazele exportate de Gazprom.
Ce spun petroliștii este că au fost păcăiți pentru că, înainte de a se publica Ordinul ANRE referitor la acest Gas Release Program, se înțeleseseră în consultările cu furnizorii și cu reprezentanții reglementatorului ca acel procent să fie de 20%, or el a ajuns să fie de 30% din producție. Industria de petrol și gaze încercase să obțină o referință de preț mai mare, prețul CEGH plus costurile de transport, sau să vândă gazele prin acest program la prețul la care s-au făcut tranzacții pe piețele din România (mai mare decât referința CEGH) , dar Ordinul final al ANRE nu a ținut cont de aceste solicitări.
Niciun beneficiu pentru populație
În ciuda faptului că producătorii români sunt obligați să pună gazele pe piață la preț mic, acest lucru nu se vede în facturile populației. Marii furnizori au venit cu oferte de preț egal cu cel reglementat pentru contractele care ar urma să fie încheiate după 1 iulie în ciuda faptului că vor putea face achizițiile de marfă la un preț din ce în ce mai mic. Ei vor așadar să-și maximizeze profiturile, nici măcar să și le conserve.
“Nu mă aştept la o scădere senzaţională a preţurilor de la 1 iulie, dar sper ca în câteva luni, poate în cursul anului 2021 deja să fie o concurenţă mai intensă în domeniul gazelor şi pentru consumatorii casnici”, a spus vicepreședintele ANRE, Zoltan Nagy-Bege.
“Prețurile sunt pe un trend de scădere. Din păcate, liberalizarea se suparapune cu criza provocată de pandemie, s-a redus consumul, o categorie de clienți a fost exonerată de la plata facturilor. Furnizorii au avut de suferit la încasări, constat o reducere a capacității acestora de a concura pe o piață liberalizată (…)Există un volum foarte mare de gaze înmagazinate, de peste 2 miliarde mc care, la preț de 68 lei/MWh stabilit prin OUG, la care se adaugă și tarif de înmagazinare, o să ajungă la 90 de lei/MWh. România nu-și permite să nu consume gazele înmagazinate. Acesta este motivul pentru care nu mă aștept să se reflecte prețurile de pe piețele centralizate în ofertele furnizorilor”, a explicat oficialul ANRE.
Lăcomia furnizorilor
Este 5 euro (24 lei)/MWh gazul la Baumgarten, Viena, referința pentru piețele regionale, iar tendința este , în continuare de ieftinire, având în vedere prăbușirea cotațiilor petrolului, de care gazul este legat. Pe piața locală, gazul costă, în tranzacțiile spot, nu mai mult de 55 de lei/MWh. Din 31 iunie, când piața de gaze se liberalizează, cel mai mic preț pe care-l cere un furnizor, în alimentarea casnicilor, este 120 de lei/MWh. Cum, prin ordin ANRE, prețul de achiziție trebuie aliniat, parțial, și cu Viena, adică cu nivelul cel mai mic, este lesne de intuit profitul pe care îl vizează furnizorii.
Dar, să detaliem. În prezent, prețul de achiziție al gazului, plafonat de stat, este de 68 de lei/MWh, iar achiziția contează în proporție de aproximativ 50% în prețul final , din factură. Distribuția este cam 30%, restul fiind transport și diferite alte taxe. Distribuția, transportul și taxele rămân pe loc, după 30 iunie, dar achizițiile se pot face la prețuri și la jumătate ca până în prezent. Dar prețurile pe care le cer clienților, în piața liberă, sunt practic ca și cele din prezent, deci diferența rezultată din prețul mult mai scăzut al achiziției se duce direct în buzunarul furnizorului. Este adevărat că sunt câțiva furnizori care vin cu oferte sub cele ale celor doi “mari”, dar sunt firme mici și foarte mici, care activează doar regional și garantează prețul o perioadă scurtă de timp(câteva luni), așa că este greu de presupus că vor câștiga încrederea unui număr semnificativ de români.
Cei mai mari furnizori din țară, de fapt cei care își împart țara în două, nord și sud, sunt E.ON și ENGIE. Ei bine, nemții și francezii și-au trimis deja oferta lor pentru casnici, valabilă pentru iulie și încă un an după aceea: 135 lei/MWh, respective 124 lei/MWh, adică exact aceleași prețuri ca în prezent. Ei vor încasa aceleași facturi, deși achiziția gazului va fi făcută la prețuri de, la cum arată piața futures, la sub 50 de lei/MWh, de peste două ori mai puțin decât prețul final. Sunt puține de făcut pentru proprietarul unei gospodării de a obține prețuri mai bune, pentru că, așa cum am precizat deja, doar puțin furnizori au îndrăznit să vină cu prețuri mai mici decât ale celor doi “mari”.
Si de ce n-a fost schimbat Laslo tokeș Zoltan Nagy-Bebe Klaus din șef la ANRE de ORBAN LUDOVIC? Că a făcut scurtă la semnat pe câți a dat afară? Ori doar s-a lăudat?! Nu cumva e ”de-al nostru”? Român și liberal de viță vercea?