Politicianul naufragiat e hulit de toată lumea

La prima vedere ai zice că sunt un hârb, da, da, un obiect hârbuit, mă mişc totuşi cu destulă sprinteneală, alerg pe plajă în fiecare dimineaţă şi sunt fericit că-mi pot bea în linişte oranjada.

Seara, încerc să aflu o mulţime de întâmplări dar sunt rețele de socializare în care nu am acces, în altele pot intra dar, recunosc, mă descurc destul de greu. Sunt un biet politician, un fost politician, garat pe o linie moartă, la marginea mării, aici unde procentul de microbi e neînsemnat şi unde muzica valurilor îmi aminteşte de ancestralitate. Am astfel de amintiri, nu mă îndoiesc. În timp ce stau întins pe nisip îmi pot aminti diverse intrigi politice în care am mediat, întâmplări hazlii care-mi dovedesc aplecarea mea către latura amuzantă a vieţii pe care fiecare rămâne s-o descopere. Un bărbat îşi ura soţia, un altul intrase în conflict cu propria-i seră de flori, avea în ultima vreme un somn agitat, un altul bănuia că automobilul său cu motor solar are tendinţe criminale. Puteţi oare înţelege aceste lucruri? Ei nu le înţelegeau. Erau politicieni bine prinși în lupta zvârcolitoare pentru putere. O chestiune de vanitate, strigau înverşunaţi, noi nu avem timp de astfel de treburi, dumneata vii aici să ne umileşti, un scaun nu gândeşte, nu simte, nu are aspiraţii! Totuşi, apelau totuși la mine, pentru că eu nimerisem în viața politică venind dinspre fizica cuantică, se linişteau, privirea le rămânea suspendată în gol, acceptau posibilitatea unei bulversări energetice. Nu încercam să-i conving, ci să le comunic. Mai răcesc uneori, îmi fac fracţii puternice, beau ceai şi umblu cu vreo zece batiste la mine. Îmi scriu memoriile, sper să iasă ceva bun din asta. Sau poate n-o să iasă. Oricum, prin rețelele de socializare toată lumea mă înjură cu vârf și îndesat. Dar nu eu am șparlit din fondul de pensii, nu eu am dosit fondurile europene, nu eu am vândut România bucată austriecilor, rușilor, arabilor, ungurilor, americanilor și marțienilor. Toată lumea e supărată pe mine și, înjurându-mă pe Facebook, toți se defulează și-și acoperă răul lor lumesc, își justifică neîmplinirile, potlogăriile, neputința, indolența, ura, da, da, ura față de orice și față de oricine.