În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – Poolouri, adică Paranoia Schwartz Editura TipoMoldova, Iași, 2
Marea Enciclopedie Universală
Ziarul “Viaţa liberă” a publicat regulamentul unui concurs deosebit de original: se oferea un premiu substanţial celui ce va fi în stare să descrie ceva ce nu s-a mai întîmplat niciodată, o premieră absolută.
La redacţie au sosit numeroase plicuri din mai multe oraşe ale ţării, ba chiar şi din străinătate. Au fost numite invenţii, evenimente, realizări culturale şi sportive.
Un juriu format din doi redactori lua plic cu plic şi, folosindu-se de Marea Enciclopedie Universală în 600 de volume, găsea anticiparea fiecărui fapt nominalizat de concurenţi. De pildă: “recordul mondial la săritură în lungime”. La rubrica respectivă, volumul 287 al Marii Enciclopedii Universale precizează că nici măcar aztecii n-au reuşit să egaleze recordurile străbunilor lor, excelenţi în materie, realizatorii unor performanţe incredibile. Sau: “inventarea avionului cu reacţie”. Marea Enciclopedie Universală ne arată reproducerea unor fragmente ale desenelor rupestre de lîngă Oaza Purdy 3 din Deşertul Nisipurilor, cum este denumit în volumul 146 Deşertul Matahari. Pe aceste fragmente se pot desluşi în mod limpede nu numai imaginile în zbor ale unor obiecte cu reacţie, dar şi schemele şi formulele principiilor lor de funcţionare. “Oaza Purdy 3 pare un capitol dintr-un material de popularizare a ştiinţei”, scrie, pe drept cuvînt, în Enciclopedie. Sau: “Hamlet” (de Shakespeare). Marea Enciclopedie Universală ne arată în volumul 502 că geneza capodoperei dramaturgiei se revendică din vechi mituri ancestrale, încît, dacă te apuci să citeşti toate textele reproduse, ai impresia că Marele Will nu a fost decît un plagiator ordinar. (Totuşi, Enciclopedia îl scuză, menţionînd că Shakespeare n-avea de unde să cunoască textele pe care le-a reluat atît de fidel.)
Însă nu toate dovezile provin din istoria atît de îndepărtată. Nume atestate ca Aristarch din Samos sau Pythagora din Crotona sînt nişte verigi intermediare de care ne putem agăţa. Iar personaje mai cunoscute sau mai puţin cunoscute din veacurile moderne sînt invocate şi ele spre a crea stîlpi de legătură ai acestui extraordinar arc peste timp.
Cncursul ziarului “Viaţa liberă” s-a bucurat de o mare popularitate, iar sugestiile venite de la cititori s-au dovedit tot mai năstruşnice: crime ingenioase, tablouri suprarealiste, idei de arhitecturi imposibile, filme tridimensionale, înjurături colosale. Dar, imperturbabilă, Enciclopedia avea răspunsuri pregătite la toate.
Pînă cînd, dorind să afle viitorul¸ cineva a propus drept premieră absolută concursul ziarului “Viaţa liberă”. La pagina 823 a volmului 386, cei doi redactori au citit: “… iar în 1803, la concursul similar organizat de revista «Freies Leben» din Oscarstadt, cineva a vrut să ştie viitorul şi a propus chiar concursul revistei drept premieră absolută. Redacţia a respins şi această sugestie, deoarece în Marea Enciclopedie Universală, la pagina 823 a volumului 386, se află textul de faţă.”
Precizarea este năucitoare: Marea Enciclopedie Universală în 600 de volume n-a văzut lumina tiparului decît mult după concursul organizat de «Freies Leben” din Oscarstadt. Contestînd, pe acest motive, decizia redactorilor de la “Viaţa liberă”, Gough s-a pomenit în judecată cu publicaţia, pierzînd procesul pe baza unui precedent găsit la un caz similar, notat în Marea Enciclopedie Universală în volumul 7, pagina 305.
“Evistă nu numai greşeala, dar şi bănuiala.” – (Bacon, Essays, XI, 7.)
Gîsca
– Eşti o gîscă, îi spuse Gough lui Poyy.
– Ei, bine, eu m-am săturat! replică Poyy.
În timp ce portarul îi deschidea uşa, simţi o senzaţie ciudată în jurul gîtului, Chemă un taxi. În maşină era cald şi plăcut. O toropeală uşoară puse stăpînire pe ea. Doar senzaţia neplăcută de sub gulerul de blană o agasa. Desfăcu gulerul şi dădu cu degetul blana la o parte. Apoi se lăsă pe spetează.
Îşi privi degetul şi văzu, cu surprindere, sînge pe el. Şi, deodată, în semiîntunericul din maşină, auzi un foşnet ca un rîs. Venea de aproape, de foarte aproape. Instinctiv, se înfăşură în palton. Şi, atunci, vulpea o muşcă de gît, rîzînd: “Eşti o gîscă! Eşti o gîscă! Eşti o gîscă!”. Vulpea îi sugea sîngele din rană. În maşină era cald şi plăcut. Vulpea devenea tot mai mare, tot mai sătulă. Apoi, mulţumită, căzu peste şofer.
………………………………………………………………………………………………………………………….
Sosită la faţa locului, poliţia nu putea pricepe ce căuta vulpea argintie uriaşă în maşina zdrobită de zidul unei clădiri.
“Nu săvîrşi de două ori păcatul, pentru că şi de întîia dată nu vei rămîne nepedepsit.” – (Septuaginta, Sir., 7, 8.)
