Urcând prin ceţuri, Argomanian zări venind pe luciul apei o corabie pântecoasă. Făcu semne cu bereta. Era o corabie plină ochi cu droguri pe care voiau să le vândă pesediștii și peneliștii în Piața Obor. Brollo, gabierul, îl zări şi-l împuşcă drept în inimă. Azario Makeba din Galeea păţi acelaşi lucru, la fel şi gheridonul din Togai.
Căpitanul Frankustan îşi lăudă gabierul guvernatorului din Nulome. Guvernatorul păru doritor să-l cunoască pe Brollo şi chiar pregăti un ospăţ în cinstea vajnicului gabier. Alseda Mantali, sosită din Tau Ceti îşi încolăci cele şapte ţâţe în jurul guvernatorului şi-l ceru pe Brollo numai pentru ea. Gărzile imperiale au năvălit însă în Nulome şi i-au trecut pe toţi prin foc şi sabie. Corabia zace acum în golful Bengali.
Erzamo Marachet s-a jurat ieri dimineaţă că l-a zărit pe Bill Clinton pe puntea corăbiei dar nu e nimic sigur. Şi Ramika Lambanga s-a lăudat că a văzut şi el pe cineva, persoană importantă. Clonele lui Gian Bazem s-au certat din pricina asta vreo trei zile.
Zece afirmau că l-au văzut pe J.F.K., celelalte cincizeci s-au lăudat că l-au zărit pe Weng Shu, şeful serviciilor secrete din Kumpala, zău dacă vă mint. Ne-am dus şi noi într-o dimineaţă să căscăm gura la epavă. Nişte crabi gabrioles râcâiau coca iar nişte albatroşi ne-au înjurat cu vârf şi îndesat crezând că vrem să le furăm peştele ascuns în cală. Pe plajă se tot rostogolea un butoiaş cu rom. Wangala a zis să tragem o duşcă două să ne mai dezmorţim oasele. Am cântat cântecele porcoase până noapte târziu. În zori, a ieşit din cambuză matricea remanentă a ticălosului de gabier şi ne-a plumbuit fugărindu-ne pe plajă. Cum altfel când era să zădărnicim întâlnirea unor barosani de la Vest şi Est care se pregăteau să mute Pământul de pe orbită!
Politica rămâne cheia de boltă a lumii. Sunt prinşi în ea cu toţii, în această cheie, politicienii ticăloșiți manevrează din culise. Participă cu nesaţ la desfăşurarea textului politic, cu mare abilitate. Ar putea fi foarte bine însă doar pustietate, doar nişte propoziţii aflătoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde şi râuri de lavă cosmică. Ce rămâne din praful piramidelor, din câmpurile de bătălie? Cuvinte răzleţe căutând un autor dispus să le reaşeze în operă. La ce bun zbaterea, campania electorală, suicidul şi dogma?!
Din când în când, aparent zgâlţâind Politica în autoritatea ei, câte o revoluţie. Pentru că e mai uşor să pui le cale o revoluţie decât să readuci la viaţa un fluture. Pentru cu e mai uşor să ştergi porţiuni mari de text, să înnegreşti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate.
Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombă însă descrisă fiind a fi drept cetate de necucerit.
LIBERTATE TE IUBIM! ORI INVINGEM ORI MURIM! Multumesc pentru articol.