Salutăm iniţiativa Casei de Producţie TVR de a relansa fluxul de producţii proprii de spectacole de Teatru Tv.
Televiziunea Română a programat pentru finalul lunii decembrie o piesă de referinţă a marelui dramaturg I.L. Caragiale. Telespectatorii vor putea urmări luni, 30 decembrie, de la ora 20.10, în premieră la TVR 2, TVR HD şi online pe TVRplus.ro, piesa „O noapte furtunoasă”, o producţie TVR realizată anul acesta în studiourile Televiziunii Române, sub coordonarea artistică a regizorului Mihai Manolescu.
„O noapte furtunoasă” aduce în faţa camerelor, printr-o distribuţie de excepţie, textul piesei care împlineşte la începutul anului viitor 135 de ani de la premiera sa.
Scenă din „O noapte furtunoasă„
„Toată lumea ştie cum decurge acţiunea din piesa lui I.L.Caragiale. Singure personajele nu au dreptul să ştie. Şi nici realizatorii spectacolului. Şi nici spectatorii. Pentru că dacă ar şti, nu ar mai urmări spectacolul. Bine, dar vorbele sunt aceleaşi! Da, dar contextul poate schimba sensul vorbelor! A ştiut cineva vreodată ce înseamnă: Onoarea de familist? Există şi o onoare de ne-familist sau „becherii” se ghidează după un alt cod?”, spune regizorul Mihai Manolescu.
Cum scapă neatinsă „onoarea de familist” a Jupânului Dumitrache? Prin ce aventuri trece „amploiatul” judiciar Rică Venturiano, „nebun de amor” după Ziţa lui? Cine are şi cine nu are „rezon” în piesa lui Caragiale?
Florin Zamfirescu face un rol memorabil
Franţuzisme şi vorbe de mahala, încurcături comice şi situaţii neaşteptate, personaje tipice cu nume predestinate… Intră în jocul uneia dintre cele mai cunoscute comedii de moravuri caragialeşti Florin Zamfirescu (Jupân Dumitrache), Demeter Andras (Nae Ipingescu), Marius Manole (Rică Venturiano), Vlad Zamfirescu (Chiriac), Sorin Şaguna (Spiridon), Ioana Anastasia Anton (Veta) şi Ştefana Samfira (Ziţa).
Producţia tv „O noapte furtunoasă” a putut fi vizionată, în avanpremieră, la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), proiecţia făcând parte din seria de evenimente pe care Televiziunea Română le organizează pentru promovarea teatrului de televiziune.
Marius Manole şi Sorin Şaguna
Regizorul producţiei TVR spune povestea piesei, din spatele camerelor de filmat. „Când e vorba de Caragiale, lucrurile devin incitante, pentru că personajele lui au tendinţa să iasă din operă şi să se amestece printre cetăţenii contemporani cu o dezinvoltură absolut năucitoare. Neicuşorii şi puicuşorii nu se lasă nici disciplinaţi, nici îndrumaţi, ei îşi caută un portal prin care moravurile din vremea lor comunică cu cele din vremea noastră şi… p-aci ţi-e drumul. Pas de-i mai deosebeşte de ipochimenii căţăraţi în funcţii sau adăpostiţi confortabil la umbră de tacla! De astă dată, s-au repezit în lumea noastră pe lunecuşul unei desfrânate violenţe, indusă şi cultivată parcă de psiho-psihiştii care-i îndeamnă pe clienţii lor, că pacienţi nu le putem zice: «Daţi frâu liber instinctelor! Nu vă reprimaţi pornirile violente, ca să nu vă nevrozaţi! Ripostaţi! Exteriorizaţi-vă! Destresaţi-vă turtind, lovind, smulgând, urlând, bătând, muşcând, omorând! Că mai bine să plângă mama lui decât mama ta!» Din această pătimaşă dezlănţuire, încurajată parcă de toate cutumele şi ordonanţele de urgenţă sau de neurgenţă, personajele ies eliberate, senine, instalate confortabil în serenitatea veşniciei lor din Opera lui Nenea Iancu: ne-au pasat nouă patimile lor! Să le purtăm sănătoşi! Să ne agresăm sănătoşi! Să ne vedem… vindecaţi! Scape cine se poate stăpâni!”
Marius Manole şi Florin Zamfirescu
Piesa a cunoscut multe montări ale acestui regizor. Referindu-se la personaje, dar şi la actori, Mihai Manolescu mărturiseşte: “Personajele sunt pătimaşe. Şi se mândresc cu asta: «ştii cum m-a făcut pe mine Dumnezeu» – zic ele, deşi apucăturile ar lăsa să se creadă că au existat şi intervenţii ulterioare ale unui co-autor căruia e recomandabil să nu-i rostim numele căzut în dizgraţie. Şi nu sunt dispuse să evolueze, să se schimbe, modifice, transforme. Niciun risc să le atingă metanoia. Şi sunt graţioase în grobianismul lor, ca orice personaje de comedie respectabilă. Au un farmec izvorât din intransigenţa de tip juvenil. Şi sunt surprinzătoare. Uneori, la repetiţie, o iau razna: ies de pe făgaşul trasat de regizor, scapă de sub controlul pilotului-actor care-l conduce şi o iau pe coclauri într-o direcţie nebănuită, tamponându-se, de cele mai multe ori, de SUBLIM.
Ioana Anastasia Anton în Veta
Ştefana Samfira şi Sorin Şaguna
Actorii sunt, în general, nişte oameni adorabili, dispuşi să renunţe la sine pentru a găzdui în fiinţa lor, temporar, alte personalităţi – PERSONAJELE. Aceste personaje se instalează cu dezinvoltură în zestrea cultural-temperamentală a actorului şi-i parazitează momente bune de existenţă! În mod particular, actorii cu care am avut bucuria să conlucrez de această dată s-au dovedit a fi animaţi de o generozitate artistică absolut excepţională care i-a făcut să ofere personajelor lui Caragiale găzduire în fiinţa lor. Şi mie mi-au îngăduit să îi însoţesc în demersul lor cu spiritul meu de aventură, care îi mai abătea de la itinerariul omologat. Le sunt recunoscător actorilor care s-au «dedat» la Caragiale cu mare bucurie. Care bucurie şi la voi să fie! Paradoxul lui Caragiale este că, deşi îţi pare foarte familiar, te surprinde prin actualitate. Personajele lui sunt atât de vii încât se adaptează la realităţi pe care autorul nici nu le bănuia. Cred că principalul numitor comun al echipei artistice formate din actori şi din profesioniştii de televiziune a fost disponibilitatea de a experimenta modalităţi şi soluţii insolite”.
