Președinții României sunt niște golani, derbedei, bandiți-SF politic

Președinții României sunt niște golani, derbedei, bandiți! Păi asta e povestea asta, pâine și circ de origine extraterestră, ce credeai?! Păi a venit circul de pe Planeta Marte. Cu saltimbanci energetici, cu cai pozitronici și animale vorbitoare, uite-așa. Girafa se supără foarte tare, ieșind val-vârtej din wc.

Se răsti la directorul circului de pe Planeta Marte care tocmai se pregătea să susțină o mare reprezentație circăroasă la Palatul Cotroceni, să se distreze Președintele în timp ce poporul moare de foame. Hipopotamul se supără și el foarte tare ieșind dintr-unul dintre wc-urile luxoase de la Palatul Cotroceni. Porcul spinos, care avea un număr cu haltere, răcni și el la directorul circului, care tocmai căsca ochii pe Linkedin, să găsească el ceva, un mare secret.

– Era un porc liliachiu în wc! Când ai angajat tu un alt porc la circ musiu?! Nu-ți mai sunt pe plac, zi drept, fii bărbat! Pasele mele magnetice sunt răsuflate? Pe bune?! Să mă prostesc eu în fața Președintelui ăsta? Mofluzul ăsta care e pe bune cu rușii deși se dă pe bune cu americanii?!

Pe Linkedin erau o mulțime care căutau angajatori buni la suflet, salarii grase, muncă puțină, chestii din astea omenești. Erau anunțuri postate de cyborgi, de androizi și de roboți din ultima generație. Erau și femei frumoase din Thailanda, și vrăjitoare din Arkansas, și tupeiști din Berlin, chitariști, ofițeri, bucătari și dirijori, pe alese.

Chiar și Sile de la Sculerie s-a angajat așa la Palatul Cotroceni, neștiind că într-o bună zi o să dea nas în nas cu o girafă cât toate zilele, când tocmai se pregătea să schimbe niște conducte la wc-urile de la etajul unu. Conductele se tot crăpau, scoțând aburi ciudați, liliachii.

Compania transnațională Conductibus SA din Ontario avea un chef nebun să se facă de râs pe mapamond, așa că celebrul ei CEO, Warminken, declara de fiecare dată că materialele pe care le folosește compania sunt aduse de pe Marte și că au proprietăți speciale, de vreme ce particulele primare nu aveau materialitate, ca să zicem așa.

– Și ăștia cu circul, ce loooseri…își spuse Sile de la Sculerie cu un soi de năduf, la ce le trebuiau să aducă atâtea animale din Zanzibar când avem la aici, la noi, o sumedenie de porci?!

Da, așa suntem noi, să știi. Președinții României sunt niște golani, derbedei, bandiți. Dar noi? Avem o meteahnă ciudată şi periculoasă. Ne dedulcim vorbind despre conducătorii neamului românesc fie ca despre nişte eroi providenţiali fie ca despre nişte satrapi perverşi. Îi preaslăvim pe unii după interes pentru ca mai apoi, peste un timp, să-i înjurăm cu vârf şi îndesat. Îi belim pe alţii după vremuri dacă nu ne-au făcut un ce interes. Când nu ne mai place cum stăm, aducem conducători de pe alte meleaguri punându-i în capul trebii. Dar, ne vei vedea iar, după vremuri, mai apoi, hăcuindu-i şi mişelindu-i.

Ne imaginăm tot felul de fantasme despre conducătorii noştri după ce nu mai sunt, asta dându-ne nouă apă la moară pentru sinele nostru mic şi bicisnic. Am impresia că de fapt, noi, românii, nu avem un proiect sănătos în istorie şi că vremelnicia conducătorilor este un fel de pacoste a sinelui nostru. Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi.

Noi românii ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă. Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie. Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul.