Racolarea lui Nicolae Ceaușescu în Partidul Comunist

Istoricul Cristina Diac observă, din autobiografia dată de Ceaușescu în 1945 partidului, că „o perioadă de patru ani, foarte însemnați, ai devenirii sale“1 este menționată în doar trei rânduri – este vorba de 1930-1933: „La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am intrat ucenic la cizmărie. Ca ucenic, am intrat în legătură cu tineretul sindical de pe lângă Sindicatul Ciocanul. În noiembrie 1933 am devenit membru al UTC“, dar avem câteva indicii.

Un băiat„de pricopseală“

În primul rând, Cristina Diac observă că, fiind minor și că „nimeni nu respecta prevederile legale“, deoarece, „pentru români, respectarea legilor nu reprezenta o prioritate“2, Ceaușescu trebuie să fi lucrat un timp „la negru“, ceea ce era o practică bine cunoscută în epocă. Patronii justificau prezența minorului în atelier prin munci ușoare, considerate familiale, nu lucrative, cum erau predarea comenzilor, curățenia, curieratul, dar sigur că erau instruiți și asupra meseriei (în cazul nostru, cizmăria). El nu putea figura în actele atelierului ca ucenic, dar pe baza unui grad de rudenie era considerat „băiat de prăvălie“ sau „de pricopseală“, situația fiind tolerată de autorități tocmai sub acea acoperire familială.

Complexul meșteșugăresc și cultural-sportiv din Dudești este cel mai probabil loc al racolării lui Ceaușescu, între 1932 și toamna anului 1933, după metodologia presupusă prin comparație cu alte situații de agentură: antrenarea în activități sportive și participarea la activități culturale (…), timp în care erau studiate zonele de interes personal, reacțiile de socializare și trăsăturile de caracter.

Sindicate și bresle

În al doilea rând însă, și mult mai important, este menționarea de către Ceaușescu a apartenenței la organizația de tineret a Sindicatului „Ciocanul“, din care nu putea să facă parte, oficial, mai devreme de februarie 1932. Sindicatul „Ciocanul“ era o organizație legală de acoperire a PCdR, a agenturii sovietice, și făcea parte dintr-un complex de activități meșteșugărești și cultural-sportive dezvoltate de comunitatea evreiască din București în cartierul Văcărești și în comuna suburbană Dudești, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea. Școala evreiască de meserii „Ciocanul“ fusese înființată în 1899 de industriașul Adolf Salomon, cu scopul de-a asigura coreligionarilor săi o meserie bună oriunde: „A fi meseriaș, a fi industriaș, este a nu fi legat de solul unde ne aflăm, este a putea să ne mișcăm în libertate în orice parte a lumii și cu toată independența și a ne putea hrăni din munca mâinilor noastre“3. S-a numit „Ciocanul“ pentru că profilul său inițial era de lăcătușerie și tinichigerie, la care s-a adăugat, la începutul secolului al XX-lea, și tâmplăria. În anii 1929-1930, apare în aceeași zonă meșteșugărească un sindicat al cizmarilor cu aceeași denumire – se pare că a fost preluată de la numele străzii dat după Școala evreiască de meserii, care își desfășura adunările în sălile de club, spectacole și cinematograf ale comunității locale.

Politică de stadion

Tot la începutul anilor ’30, se dezvoltă în zonă organizația sportivă evreiască Maccabi, sub președinția lui Max Aușnit și sub lozinca Mens sana in Judeo sano4, și este amenajat (din primăvara anului 1934) stadionul Maccabi/Dudești, unde juca echipa de fotbal cu aceeași denumire Maccabi (ulterior, Dinamo București).

În sălile respective și la stadion aveau loc frecvent întruniri ale organizațiilor legale de acoperire ale PCdR: „Comitetul național antifascist“, „Liga muncii“, „Sindicatele unitare“, sindicatul „Solidaritatea“, sindicatul „Ciocanul“5, care permiteau astfel racolarea și instruirea agenților comuniști în ilegalitate. În noiembrie 1934, Direcția Generală a Poliției cerea printr-un referat dizolvarea sindicatelor care nu erau afiliate la Confederația Generală a Muncii și care fuseseră documentate ca structuri ilegale ale PCdR, ceea ce se și petrece la 25 noiembrie 1934, moment în care sunt desființate „Consiliul general al Sindicatelor Unitare, Comisia locală a sindicatelor unitare din București, sindicatul «Ciocanul» al lucrătorilor cizmari, sindicatul «Solidaritatea» al chelnerilor, «Țesătorul» al lucrătorilor textiliști…“6.

Complexul meșteșugăresc și cultural-sportiv din Dudești este cel mai probabil loc al racolării lui Ceaușescu, între 1932 și toamna anului 1933, după metodologia presupusă prin comparație cu alte situații de agentură: antrenarea în activități sportive și participarea la activități culturale (cinema, teatru de cartier, adunări festive, concursuri), timp în care erau studiate zonele de interes personal, reacțiile de socializare și trăsăturile de caracter, atașarea unui evaluator ca prieten, care îi prezenta primele idei, opinii și comentarii cu substrat ideologic (situația muncitorimii, situația capitalismului, șomajul, exploatarea, modelul sovietic, viitorul previzibil pentru care trebuie să se angajeze de pe acum etc.). Deplasarea din Calea Victoriei și chiar de la reședința din str. Vasile Lascăr tocmai în Dudești, la o organizație profesională și sindicală evreiască nu argumentează ipoteza îndoctrinării comuniste de către rudele sale.

Recrutorul lui Ceaușescu a fost un anume Vasile Dumitrescu, minoritar (țigan), care îl recrutase în același fel și pe Grigore Preoteasa din Giulești (…), pe baza informației că la acel atelier se află un potențial candidat.

Ura, „calitatea“ care-l recomandă pe Ceaușescu

Logica istorică, întemeiată pe modelele identificate prin repetare și pe anumite documente de instructaj politic asupra „muncii“ în ilegalitate, indică mai de grabă existența preliminară a unui „agent de cunoaștere“, care avea doar misiunea de a depista posibili candidați. Nu întâmplător, recrutorul lui Ceaușescu a fost un anume Vasile Dumitrescu, minoritar (țigan), care îl recrutase în același fel și pe Grigore Preoteasa din Giulești (în 1932, stadioanele Grivița/Rapid și Dinamo nu existau), pe baza informației că la acel atelier se află un potențial candidat la recrutare. Și secvența despre descoperirea de către Dumitrescu a ucenicului Ceaușescu, dând „cu ură mare cu ciocanul într-un bocanc“ în atelierul lui Cornățeanu, se încadrează în logica modelului, deoarece racolarea nu s-a produs acolo, ci în mediul organizat de la Maccabi-Ciocanul: „În 1932, Vasile Dumitrescu l-a introdus pe Ceaușescu în anturajul tinerilor cizmari din Sindicatul Ciocanul“7, cu toate că, subliniem, în cartierul Dudești, în imediata apropiere a Școlii de meserii Maccabi, se aflau organizații profesionale, cluburi, ateliere și întreprinderi creștine, aparținând Stângii democrate.

Recomandat la organizația evreiască a cizmarilor

Sistemul de organizare a Sindicatelor Unitare din România – folosit ca o acoperire a PCdR – era pe bresle și este astfel explicabil de ce Nicolae Ceaușescu a fost dus la organizația evreiască a cizmarilor din Dudești – în perioada interbelică, Vitan și Dudești erau comune suburbane în prelungirea Sectorului Negru al Capitalei, iar secretarul PCdR Sector Negru București în ilegalitate era Leonte Răutu8 – și nu la cea creștină din același cartier. Acolo însă, pentru a fi primit în organizația de tineret social-democrată, trebuia să prezinți un certificat că frecventezi școala, că mergi la școală până la vârsta salarizării, potrivit Statutului PSD. Celulele comuniste vor continua să folosească diferite acoperiri antifasciste și sindicale, cum era cel de la Maccabi-Ciocanul, iar după 1948 vor disocia, în construcția propagandistică a istoriei lor, structurile social-democrate de cele subversive.

Nicolae Ceaușescu, jurnalist sportiv

Din lagărul politic de la Târgu Jiu, Ceauşescu a ajuns rapid sub protecţia „Tătucului” Stalin

Detaliul „descoperirii“ lui în atelier, în timp ce lucra efectiv ca ucenic cizmar, deci după împlinirea vârstei de 14 ani la 26 ianuarie 1932, confirmă sindicalizarea la Maccabi-Ciocanul. Acea intersecție primară a lui cu organizațiile legale și ilegale evreiești și românești poate explica și implicarea în manifestația din ziua de 13 august 1939, de pe stadionul Ministerului Muncii din Parcul Veseliei, „serbarea câmpească organizată de breasla lucrătorilor din industriile pielăriei și încălțămintei, la care au participat peste 1.000 muncitori, majoritatea evrei“ (Dosar 1309/14.08.1939, fila 1), și două acțiuni ale lui Ceaușescu de la debutul activității sale din conducerea partidului după 23 august 1944: desemnat să se ocupe de tineret și să strângă un grup care să întâmpine trupele sovietice la intrarea în Capitală din 30 august, el adună doar „un grup de tineri evrei“9; când primește sarcina să scoată o gazetă a tineretului comunist (UTC), Nicolae Ceaușescu înființează Sportul Popular10. Ziarul se numea la început Sportul popular pentru răspândirea Sportului în marile mase populare.

Istoria organizației Maccabi și a școlii și sindicatului „Ciocanul“ va fi constant ocolită în lucrările de propagandă ale regimului Ceaușescu.

1 Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, Viața lui Ceaușescu, vol. 1. Ucenicul Partidului, Ed. Adevărul Holding, București, 2012, p. 64.
2 Ibidem, p. 65.
3 Hary Kuller, „Jubileu – Școala de meserii Ciocanul“ în Buletinul Centrului, Muzeului și Arhivei istorice a evreilor din România, nr. 4-5, Ed. CSIER, București, 2000, p. 96 (citat din Raportul anului școlar 1904-1905).
4 Buletinul Macabi București, Anul I, nr. 1, 1 decembrie 1933, p. 6, și nr. 2, 15 decembrie 1933, p. 5.
5 Titu Georgescu, Organizații de masă legale conduse de PCR, 1932-1934, Ed. Politică, București, 1967, p. 110. „Liga muncii”, care organizase la 15 decembrie 1933 o adunare electorală în Dudești, este identificată de Siguranță ca „organizație camuflată a Partidului Comunist din România” (Ibidem, p. 155).
6 Fl. Dragne, I. Iacoș, N.G. Munteanu, V. Petrișor, Mișcarea sindicală din România, Vol. 1, Ed. Politică, București, 1981, p. 441.
7 Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, op.cit., p. 72.
8 Titu Georgescu, op.cit., p.36.
9 Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, op.cit., p. 279.
10 Ibidem, p.285.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Alex Mihai Stoenescu 17 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.