Reforma pensiilor: Mai multă muncă și contribuții obligatorii la fonduri de investiții

Germanii vor munci până la vârste mai înaintate și vor plăti mai mult pentru pensii a căror stabilitate va depinde și de fondurile de investiții. Comisia pentru Pensii a guvernului federal din Germania a prezentat propunerile pentru reforma sistemului de pensii, afectat de îmbătrânirea populației.

Muncă mai multă, contribuție mai mare pentru pensii

Vârsta de pensionare va crește la 67 de ani până în 2031, urmând să fie majorată în raport cu creșterea speranței de viață – acum 78 de ani în cazul bărbaților. Poate ajunge la 70 de ani, poate depăși această vârstă. Evoluția speranței de viață este o variabilă – ea a crescut constant în ultimele decenii, dar a scăzut brusc în perioada pandemiei. O pensie integrală nu va putea fi primită mai devreme de 64 de ani și doar cu o contribuție la sistemul de pensii vreme de cel puțin 45 de ani.

Experții Comisiei pentru Pensii solicită și reformarea sistemului german al „minijoburilor”, slujbe cu salarii mici și taxe reduse, introduse în perioada cancelarului social-democrat Gerhard Schröder pentru combaterea șomajului ridicat. A fost o măsură anti-social-democrată, lăudată însă de patronate. A contribuit la crearea de locuri de muncă, dar criticii afirmă că a avut și un efect secundar nedorit: multe femei au rămas captive în munca part-time, acumulând contribuții insuficiente și ajungând astfel la pensii mult mai mici.

Pensii suplimentate prin investiții pe piețele de capital

Introducerea unui supliment al pensiilor bazat pe piețele de capital este prevederea care a primit cea mai mare atenție din partea presei europene. Contribuția va crește până la 2% din salariul brut și va merge în contul unor fonduri de investiții deținute de stat. Se va începe de la o contribuție suplimentara de 1%, împărțită egal între angajat și angajator. Rezultatul este ca venitul net va scădea. Sistemul este asemănat cu cel aplicat în Suedia de mai bine de două decenii. În Germania va fi aplicat de cancelarul Friedrich Merz, fost manager de țară al BlackRock, cea mai mare companie de investiții din lume. ”Scandinavii au făcut-o, o vom face și noi”, a spus Merz, citat de Financial Times.

Sistemul de pensii din Germania se confruntă cu un deficit în creștere. Până în 2036, vor ieși la pensie 16,5 milioane de angajați. Nu vor intra în câmpul muncii decât 12,5 milioane, scrie Financial Times. Deficitul sistemului de pensii a fost de 118 miliarde de euro în 2024. Golul a fost umplut de guvernul federal. Această sumă poate să crească cu 50% în următoarele două decenii, avertizează economiștii. Valoarea salariilor din Germania este de 1.600 de miliarde de euro anual, iar contribuția suplimentară de 2% ar face ca guvernul să fie degrevat de plata a 32 de miliarde de euro pentru pensii, adică 0,7% din PIB.

Funcționarii publici, alintații sistemului de pensii

Sunt însă alte aspecte mai sensibile în reforma propusă pentru sistemul de pensii german. Cea mai importanta ține de atragerea în sistem a funcționarilor publici. Aceștia nu contribuiau, însă beneficiau de pensii relativ mari în comparație cu media. Iar numărul funcționarilor publici din Germania crește cu 1,8% pe an, mai repede decât PIB-ului. Chiar pe fondul dezbaterilor privind reforma pensiilor, Ministerul federal de Interne a planificat, în această primăvară, majorarea cu 3,5 miliarde de euro a fondului de salarii pentru funcționarii publici. Multe din parlamentele landurilor germane nu vor să renunțe la creșterea indemnizațiilor deputaților, așa cum a făcut-o Bundestagul.

Un motiv pentru radicalizarea tinerilor

Iar unul dintre cele mai criticate elemente ale reformei ține de nedreptatea care se face unei generații. Potrivit actualelor propuneri, ajungerea la vârsta de pensionare de 70 de ani (și peste 70 de ani, în funcție de evoluția speranței de viață) s-ar întâmpla spre finalul acestui secol. Asta stârnește nemulțumirile generațiilor tinere și active de astăzi. Tinerii germani încep să migreze politic către extreme – Alternativa pentru Germania sau stânga radicală. Sau decid să emigreze – în Austria, Elveția sau Statele Unite.

Statele se împrumută mai scump, pensiile scad

În multe țări europene, recent în Franța și în Marea Britanie, reformele pensiilor au generat o opoziție politică atât de puternică încât guvernele au fost nevoite să renunțe la unele măsuri sau să își revizuiască planurile.

Cu un an înaintea demisiei guvernului britanic al lui Keir Starmer, Financial Times, arăta cum se scurge anual 9,3 miliarde de lire sterline din fondurile publice (prin programul de inversare a reducerii cantitative a Băncii Angliei). Același guvern se lupta în parlament pentru a lua 6,25 miliarde de lire sterline de la cetățenii care au cu adevărat nevoie de acest sprijin. Până în 2029, cheltuielile publice se vor reduce în toate sectoarele, cu excepția apărării și sănătății. Este puțin probabil ca un nou guvern sa schimbe situația. Față de anul 2010, educația primea mai puțin cu 5%, justiția și sistemul penitenciar cu 15% mai puțin, pensiile și securitatea sociala cu 30% mai puțin, autoritățile locale cu 50% mai puțin. În plus, investițiile guvernului britanic erau la doar 5% din ceea ce ar fi necesar ca productivitatea să se poată măsura cu cea din China sau Statele Unite.

Sfârșitul statului bunăstării

Și în Germania lipsesc bani de peste tot, scrie Berliner Zeitung: ”pentru școlile degradate, pentru podurile care se prăbușesc literalmente. Pentru digitalizare, pentru tehnologiile viitorului care vor determina prosperitatea noastră de mâine”. Ziarul berlinez spune ca ”sacrificăm viitorul pentru a plăti prezentul pensionarilor”.

În urma cu 13 ani, regele Olandei spunea ca Europa nu are de ales. În 2013, Financial Times vorbea despre cel mai abrupt anunț politic făcut până la acea dată cu privire la încheierea unei epoci în Europa. „Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către ‘o societate participativă’, în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile”, spunea regele Willem-Alexander.

Acționarii atrași de partidele tradiționale contra săracilor seduși de extreme

Stângiștii, precum economistul Yanis Varoufakis, spun că există alternativă. O condiție este renunțarea la regulile aberante ale tranziției la energie verde, care a fost gândită pornind de la prețul mic al gazelor din Rusia. O altă condiție este renunțarea la absurda ”piață competitivă a energiei”, simulată și plină de companii care nu ar trebui să existe. Și renunțarea la financiarizarea economiei, care face ca o majoritate care nu deține acțiuni să fie condamnată la austeritate în numele unei democrații a acționarilor.