Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied (1843-1916) se căsătorește în anul 1869 cu principele Carol I, devenind în anul 1881 prima regină a României.
Este descrisă în frumoase și calde cuvinte de Regina Maria, care, în jurnalul său menționa: „Ea niciodată n-a trecut drept o mare frumusețe, dar avea un farmec învăluitor căruia era imposibil să nu-i cazi victimă, ori care nu se putea să nu te fascineze, măcar la început. Încă de tânără avea părul complet alb, dar privirea intensă a ochilor săi albaștri era extrem de pătrunzătoare. Vocea foarte melodioasă îi sporea farmecul. Râdea deseori, lăsând să i se vadă dinții de un alb strălucitor; dar râsul ei contrasta în mod frapant cu expresia tragică a privirii. Acest patetism, acest tragic inefabil pe care îl răspândea trezea în toți cei din preajma ei dorința de a-i alina povara. Nu a trezit pasiuni, dar a știut să se facă admirată”.
Ca orice regină, Elisabeta a României nu a neglijat vreodată această „aplecare” etern feminină, moda. Astfel, în rândurile din Cugetări și impresii despre frumoasele sau tristele întâmplări trăite, Carmen Sylva mărturisește: „Toaleta pe care o porți nu este un lucru fără importanță. Ea îți dă viață, cu condiția ca tu să fii podoaba podoabei tale”. Și a avut dreptate. Constatăm că aceasta era deviza, preferința sa. Deci nu haina face pe om, ci omul este podoaba veșmântului pe care îl poartă.
Eleganța cu care purta costumele la modă, la acea vreme, în Europa, era pur și simpu o interpretare a stilurilor artistice în vestimentație, adaptată la gusturile sale estetice. A purtat cu desăvârșită grație crinolina și corsetul, turnura cu strapontină, mantia și trena în stil Art Nouveau, toate acestea fiind însoțite de prestanța regală și mister.
De multe ori, toaletele sale au fost considerate de apropiați sau de oaspeți ca adevărate extravaganțe de vedetă. Rochii albe tip tunică, inspirate din toaletele cunoscutei actriței de origine franceză, Sarah Bernhardt (Henriette Rosine Bernard) erau acoperite de bijuterii stilizate (fantezii de mari dimensiuni), precum și de tot felul de dantele și broderii neașteptate.
În jurnalul personal, arhiducesa Maria-Valeria, fiica Prințesei Sissi, povestea: „Toaletele ei erau puțin ciudate. Sub o bogată haină de blană regina purta un veșmânt amplu, din catifea de un roșu foarte închis, semănând mai degrabă cu un halat de casă împodobit cu broderii pestrițe, iar talia îi era prinsă cu un cordon din mătase fină, subțire cât o sforicică. Arbora pălării cu boruri mici, cu o voaletă de care-și fixa pince-nez-ul.
Scriitorul francez, Roger Merle o vede pe Carmen Sylva ca fiind o ființă extravagantă, care lăsă o puternică impresie și o amprentă de neuitat, la fiecare dintre aparițiile sale. Acesta consemna: „Răspândea un parfum de pădure, căci se dădea cu o esență bizară inventată chiar de ea, făcută din plantele și florile care creșteau în apropierea reședinței sale de vară. Mergea, după cum spunea Elena Văcărescu, „de parcă ar fi dansat, călcând mereu în vârful picioarelor”.
Pentru aparițiile în public, Elisabeta de România crease o adevărată scenografie, demnă de talentul unui regizor profesionist. Făcea în așa fel încât lumea să o surprindă în timp ce tocmai își termina una dintre ocupațiile preferate. În descrierea plastică făcută în jurnalul personal, viitoarea regină Maria susține cel mai bine afirmația precedentă. Aceasta avea să povestească despre vizita făcută Reginei Elisabeta, în ajunul căsătoriei cu Principele moștenitor Ferdinand: „Cu siguranță că punerea în scenă fusese atent studiată. Lumina venea dinspre tavan, iar ea era înveșmântată în alb și sprijinită de pernele ca de zăpadă, cu vocea extrem de melodioasă, cu gesturi largi și binevoitoare și cu dantură luminată de un zâmbet încântător, iar pe de altă parte, expresia tragică a ochilor săi de un albastru intens. Totul producea exact efectul dorit […]. S-ar fi zis că prin însăși firea ei plină de fantezie se credea mereu într-un veșnic spectacol […], considerând lumea drept un enorm teatru. Din nou, Roger Merle spunea: ”Percepea viața ca pe o serie de scene dramatice al căror personaj principal era ea”.
Deși între Regina Elisabeta și Regele Carol I se spune că nu a fost dragoste la prima vedere, iar ceea ce i-a unit pe cei doi au fost idealurile, Carmen Sylva așterne pe hârtie emoțiile pe care le-a trăit la întâlnirea cu viitorul soț, la primul bal și atunci când a fost cerută în căsătorie.
„Atâta vreme cât era aici și îmi vorbea despre măreția misiunii sale și despre greutățile avute, totul mergea bine, mă molipsisem de entuziasmul lui și eram pregătită să fac orice mi-ar fi cerut. Fiindcă datoria era pentru mine cel mai important lucru din lume și mi se părea că niciodată nu primeam de lucru îndeajuns”, scria Regina în memoriile sale despre căsătoria cu Carol.
„Eram foarte veselă în a revedea pe tânărul prinț, pe care îl întâlnisem foarte des la Berlin, cu opt ani înainte. Mă interesa mult prințul, ale cărui fapte le găseam îndrăznețe și a cărui hotărâre de a se jertfi pentru un popor tânăr mi se părea cavalerească şi nobilă.
Înainte de concertul la care urmau să meargă împreună, Elisabeta căută să îmbrace cele mai frumoase haine: „În sfârşit, plecarăm, fiind vreme să ne pregătim de concert. Mă îmbrăcai în grabă cu o rochie nouă de tot și foarte frumoasă: o fustă albastră, iar pe deasupra o rochie de mătase albă cu flori mici, decoltată în patru colțuri. Pe când mă îmbrăcam, Prințul României se anunță și fu primit. Eram așa de nerăbdătoare, încât îmi încheiasem și mănuşile. În sfârșit, plecă! Intru în salon și dau să zic: «Ce fel, mamă, nu ești îmbrăcată?» Dar o expresie ciudată pe fața mamei îmi oprește vorba. Ea începu să se plimbe prin casă și îmi zice: «Prinţul României acum a plecat de-aici. Mi-a cerut mâna ta!» Eu făcui o față decepționată, dar atât de decepționată încât mama se aștepta iar la obișnuitul «nu» cu care răspundeam tuturor pretendenților, dar am răspuns numai: «De acum?».
O notă specială a vestimentației doamnelor din înalta societate o dădea portul țărănesc, pe care ele îl prețuiau foarte mult. Dragostea pentru acesta s-a transmis de la doamnele țării, prin apropiatele Curții princiare, spre celelalte membre ale protipendadei. Regina Elisabeta a purtat cu imensă dragoste, dar și rafinament, costumul popular românesc. Acesta a fost, de fapt, un stindard național în viziunea sa, dar și a doamnelor din elita socială românească.
Dr. Maria-Camelia Ene, âef birou istorie medievalã, secţia Istorie, Muzeul Municipiului Bucureşti
Fotografii: colecția Fotografii, cărți poștale și clișee fotogfrafice, Muzeul Municipiului București, A.N.I.C
Pai ce naiba ar fi trebuit sa faca, decat sa se sulemeneasca. Ca doar, bani avea destui, i-a luat pe cei din unica valiza cu care barbat’su a venit pe furis („noaptea ca hotii”), in Romania!!
P.S. In 1821 Tudor Vladimirescu a pus capat domniilor fanariote, instaland la carma Romaniei domni pamanteni. Dupa 45 de ani „marii” nostri politicieni i-au inlocuit pe acestia cu alti fanarioti! Si „treaba”, dupa cum se vede, continua…. Bravos noua!!!!!
Si Regina Elisabeta si regina Maria, odata vazute pe tronul Romaniei, au fost mai romance decat toate tzoapele de neveste romance ale presedintilor de dupa 1947.
In familia regala purtarea costumelor nationale romanesti era ceva respectat cu sfintenie si cu mult rafinament. Nici nu trebuie sa ne miram uitandu-ne cat de penibil arata costumele nationale din toate tarile occidentale, recte din Germania.
Cum reusiti voi sa faceti din c…t bici!
Ce rafinament, bre?
Era o zaluda masiva si dusa cu mintea , care facea cenacluri , crezandu-se artista!
D-le @Luana, citisi macar biografia acestei femei al carui talent literar a fost apreciat pana si de Mark Twain si Pierre Loti, pe care l-a si tradus?
A sprijinit mari artisti la inceput de drum ca Enescu si Grigorescu. A facut spital ptr saraci si diferite fundatii in scop de ajutor si promovare a artistilor si scriitorilor.
Cert este ca femeia aceasta a facut multe ptr Romania si romani.
Nu si-a cumparat case cu acte false si bani proveniti din ,,meditatii’. Iohannis n-a dat pomana macar un covrig de cand este el pe lume.
Elisabeta nu a fost promovata ca scriitoare de catre fostul si actualul regim din cauza ca a fost regina. N-a fost muncitor facut scriitor intr-un an de zile la scoala de partid.
Citeste si apoi vezi daca merita sa arunci cu spurcaciuni intr-o femeie care face cinste acestui popor.
Au făcut ce au făcut pe banii românilor…de murit în război au murit românii… șmecherii care au fost delegați delegati de români să îi reprezinte în Europa nu pot să-și aroge drepturi și merite care de fapt le erau scrise în fișa postului..și erau plătiți că slujbași de către statul român…Bratienii erau capul și prințul Știrbei era scula 🙂 :)..reveniti-va și nu mai fabricați românilor dumnezei străini…regalitatea română a trădat românii…Carol al a luat ok de la Londra să-l execute pe patriotul roman Corneliu Zelea Codreanu, iar Mihăiță fara frica după trădare a dat fuga rapid la Londra după un blid de mîncare cald, lasind Tzara pe mina bilshevicilor…neavând nici măcar minima decenta sa scrie in 49 de exil istoria adevărată și să explice generațiilor viitoare cine sunt nenorociții care au pus mîna pe tzara…după 90 a venit să-și înzestreze fetele, și să accepte de aceasta dată blidul de linte de la bolshevicul Iliescu..a spus sau a scris Mihăiță cine ne sint dușmanii..cine sunt Cominternistul Judeo bolshevici care au zapciuit tzara…care a fost diferența între cominternisti și national socialistul Ceausescu măcar…de bun simt…măcar știau și generațiile născute după 65 cine erau adevărații dușmani și ne dumiream mai repede ce s-a intimplat la revoluție..confuzia a fost întreținută de duplicitatea veneticului închipuit rege peste români..neamul Hohentzoller a venit la furat în România…asta e adevărul oricît incearca trădătorii de neam sa manipuleze adevarul