Regina Elisabeta și savantul Victor Babeș

Regina Elisabeta și savantul Victor Babeș. Contribuția Casei Regale a României la promovarea medicinei românești

articol scris de Oana Panait, muzeograf Muzeul Victor Babeș, MMB

Regina Elisabeta a României, pseudonim literar Carmen Sylva (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania-d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeș, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, Elisabeta a fost fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare.

Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869, la vârsta de 26 de ani, principesa Elisabeta de Wied s-a căsătorit cu domnitorul Carol I al României, devenind în 1881 prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept Regat atât de Poarta Otomană cât și de Marile Puteri Europene după Războiul de Independență a României de la 1877.

În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe.

Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.

Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri.

În 1909, Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta” pe strada Vatra Luminoasă din București, care funcționează și în prezent, acest centru având un liceu pentru cei cu deficiențe vizuale, o școală postliceală etc.

Regele Carol a sprijinit acțiunea umanitară a Reginei, adresându-i lui Ion I. C. Brătianu, Președinte al Consiliului de miniștri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activitățile acestui așezământ, regele „punând la dispoziție suma de 500.000 lei pentru achitarea datoriilor și terminarea clădirilor trebuincioase”.

Și Regina a adresat lui Ion I. C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: „În via dorință de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câțiva ani inițiativa de a înființa un azil menit a le da adăpost statornic deprinzându-i în același timp la o muncă folositoare. (…) Sunt încredințată că acest așezământ va răspunde și în viitor menirii sale umanitare și că deapururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevărată alinare.”

Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal. România a participat la Expoziția Universală de la Paris în anii 1867, 1889 și 1900 cu multe articole lucrate tradițional de femei, cum ar fi broderii și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziția „Femeia în artă și meșteșuguri”.

A fost și prozatoare, o admiratoare a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o importantă sumă de bani. Poetul a refuzat să ridice premiul, proferând opinii antidinastice. Elisabeta era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.

Relațiile dintre Mihai Eminescu și Regele Carol I erau tensionate după ce Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula Carol „îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare „Timpul”.

Pseudonimul literar al reginei Elisabeta a României era Carmen Sylva, traducându-se din limba latină prin „Cântecul pădurii”. Maiestatea sa se fotografia în fața mașinii de scris și este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume pentru o companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa Regală a României, nefiind prea bogată (a nu se uita episodul Coroanei de oțel), își completa veniturile din publicitate. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca.

Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș.

Casa Regală a României a colaborat intens cu fondatorul școlii românești de medicină, Carol Davila. Davila a fost foarte apropiat de Carol I. Regina Elisabeta l-a apreciat foarte mult și pe savantul Victor Babeș, sprijinindu-l în activitatea sa științifică. Regele Carol I și ministrul Instrucțiunii Publice, liberalul D.A. Sturdza, l-au adus pe tânărul savant în țară, iar din 1887 Victor Babeș se mută la Institutul de Bacteriologie de pe cheiul Dâmboviței.

Monograma (din greacă-unic, literă) este un semn compus din literele inițiale ale numelui și prenumelui unei persoane, aplicat pe diverse obiecte prin scriere, brodare sau gravare, pentru a fi recunoscut de alte persoane sau pentru a-și recunoaște un obiect din proprietate. În heraldica modernă monograma regală este un însemn al Suveranului (rege, regină sau principe). Însemnul constă, de regulă, din inițialele numelui și titlului monarhului și acoperite cu o coroană.

Prezentăm o monogramă “E” din argint slab aurit. Această monogramă i-a fost oferită savantului Victor Babeș de însăși Regina Elisabeta a României la sfârșitul secolului al XIX-lea. Monograma “E” (de la Elisabeta) poate fi admirată la parterul expoziției permanente „Victor Babeș(1854-1926). Principii, valori, moșteniri.”

Bibliografie: George Bengescu, „Carmen Sylva. Viața Reginei Elisabeta”, Iași, Editura Porțile Orientului, 1995.

Lucreția Carandino-Platamona, „Carmen Sylva. Prima Regină a României”, București, Editura Ziarului Universul, 1936.

Sursă foto: Colecția Muzeului Victor Babeș

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.