România în fața Curții de Justiție a UE

Comisia Europeană a decis joi, 2 decembrie, să trimită România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene din două motive: nerespectarea normelor UE privind combaterea poluării industriale și neîndeplinirea obligației de a adopta un program de control al poluării atmosferice. În primul caz, România nu a asigurat funcționarea a trei instalații industriale cu deținerea unei autorizații valabile în temeiul Directivei privind emisiile industriale (Directiva 2010/75/UE) pentru a preveni sau a reduce poluarea. În al doilea caz, România nu și-a adoptat primul program național de control al poluării atmosferice în temeiul Directivei (UE) 2016/2284).

Pactul verde european, care orientează UE către eliminarea poluării, pune accentul pe reducerea poluării aerului, unul dintre principalii factori care afectează sănătatea umană. Punerea în aplicare pe deplin a legislației UE este esențială pentru a proteja în mod eficace sănătatea umană și mediul natural.

Directiva privind emisiile industriale stabilește norme menite să prevină și să reducă emisiile industriale nocive în aer, apă și sol și să prevină generarea de deșeuri. În temeiul directivei, instalațiile industriale trebuie să dețină autorizații pentru a putea funcționa. În absența unei autorizații, nu poate fi verificată respectarea valorilor-limită de emisie, iar riscurile pentru mediu și sănătatea umană nu pot fi evitate în mod eficace. Trei instalații industriale din România nu dețin încă o autorizație care să garanteze că emisiile lor în aer nu depășesc valorile-limită de emisie stabilite de legislația UE.

În temeiul Directivei PNE, statele membre au obligația să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare programe naționale de control al poluării atmosferice. Programele respective ar trebui să cuprindă măsuri pentru atingerea unor niveluri de calitate a aerului care nu generează efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu. Directiva prevede angajamente de reducere a emisiilor statelor membre în ceea ce privește cinci poluanți atmosferici (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie – PM2,5). Statele membre trebuie să transmită anual rapoarte privind acești poluanți. România ar fi trebuit să transmită Comisiei primul său program național de control al poluării atmosferice până la 1 aprilie 2019, însă programul respectiv nu a fost încă adoptat.

În altă ordine de idei, Comisia a decis să iniţieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva Croaţiei, Finlandei, Greciei, Letoniei, Luxemburgului, Portugaliei, României şi Spaniei, deoarece nu au transpus corect normele Uniunii Europene privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal.

Conform unui comunicat al Executivului comunitar, aceste norme, care fac parte din strategia globală antifraudă a Comisiei, protejează bugetul UE prin armonizarea definiţiilor, a sancţiunilor, a normelor privind competenţa şi a termenelor de prescripţie legate de fraudă şi de alte infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE.

„Pentru a permite Parchetului European să efectueze investigaţii şi urmăriri penale eficace este nevoie de o transpunere corespunzătoare a acestor norme de către statele membre”, se menţionează în comunicat.

Termenul limită pentru transpunerea directivei respective în legislaţia naţională a fost 6 iulie 2019. În raportul său de transpunere a directivei din 6 septembrie 2021, Comisia a identificat o serie de probleme de conformitate. Acesta arată că este nevoie de îmbunătăţiri, în special pentru a asigura transpunerea consecventă a definiţiilor infracţiunilor şi a răspunderii persoanelor juridice şi a persoanelor fizice, precum şi a sancţiunilor aplicabile acestora.

Cele opt state membre notificate joi de Comisie au acum la dispoziţie două luni pentru a clarifica măsurile pe care le-au luat pentru a asigura transpunerea corectă şi completă a directivei.

Prin pachetul său lunar de decizii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, Comisia Europeană urmăreşte acţionarea în justiţie a statelor membre care nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce le revin în temeiul legislaţiei UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare şi domenii de politică ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislaţiei UE, în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor.

Comisia a mai hotărât să trimită avize motivate Greciei și României pentru netranspunerea Directivei de modificare privind eficiența energetică [Directiva (UE) 2018/2002] în ordinea lor juridică națională.

Prezenta directivă urmărește să stabilească un cadru comun de măsuri de promovare a eficienței energetice și stabilește un obiectiv obligatoriu de eficiență energetică pentru UE pentru 2030 de cel puțin 32,5 %.

Statele membre au avut obligația ca, până cel târziu la 25 octombrie 2020, să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei.

Nici Grecia și nici România nu au informat Comisia cu privire la dispozițiile adoptate pentru a transpune directiva. Prin urmare, în noiembrie 2020, au fost trimise scrisori de punere în întârziere ambelor state membre, iar acum sunt trimise avize motivate, având în vedere că, până în prezent, Comisiei nu i-au fost comunicate măsuri de transpunere. În absența unui răspuns satisfăcător în termen de două luni, Comisia poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în privința acestor cazuri.

 Comisia Europeană a decis să trimită României o scrisoare suplimentară de punere în întârziere pe motiv că normele sale naționale privind gestiunea drepturilor de autor asupra operelor muzicale contravin normelor UE referitoare la drepturile de autor.

Comisia a inițiat prima dată procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere autorităților române la 8 decembrie 2017Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedentRO•••, când Comisia a contestat utilizarea gestiunii colective obligatorii pentru comunicarea publică a operelor muzicale.

România și-a modificat legislația în ianuarie 2019 pentru a prevedea acordarea de licențe colective cu efect extins. Comisia consideră că această modificare nu abordează pe deplin încălcarea dreptului UE identificată inițial. În plus, noile norme nu respectă articolul 12 din Directiva (UE) 2019/790, care armonizează condițiile în care statele membre pot prevedea mecanisme de acordare a licențelor colective cu efect extins. Autoritățile române au acum la dispoziție două luni pentru a răspunde argumentelor formulate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită un aviz motivat.