Romantism şi modernitate la Opera madrilenă

La anunţarea programului stagiunii 2014-2015, Ignacio Garcia-Belenguer Laita, directorul general al „Teatro Real” din 2012, şi Joan Matabosch, care i-a urmat anul trecut lui Gerard Mortier la direcţia artistică a Teatrului, i-au împărtăşit lui Mehdi Mahdavi, pentru „Opéra Magazine”, planurile lor de viitor.

„Teatro Real” are o istorie agitată. A fost inaugurat în 1850 cu „La Favorite” de Donizetti, având-o în rolul titular pe Marietta Albinoni. În 1863, Giuseppe Verdi a asistat la premiera în acest teatru a creţiei sale „La forza del destino”. În 1925, instituţia, care ameninţa să se ruineze, a fost închisă. 40 de ani mai târziu, „Teatro Real” a fost transformat în sală de concert, dar în 1988 a fost din nou închis. A redevenit Teatru de Operă odată cu redeschiderea lui în 1997.

După ce a ocupat timp de opt ani postul de Delegat Cultural al „Palacio Real”, Ignacio Garcia-Belenguer Laita a acceptat postul de Director General al „Teatro Real”, al cărui abonat fusese multă vreme. Şi-a început activitatea în plină criză economică. Situaţia nu era dramatică, după cum mărturiseşte el, dar era destul de complicată. Principala lui obligaţie, la acel moment, era reechilibrarea situaţiei prin reducerea cheltuielilor şi mărirea venitului teatrului. O sursă o constituia creşterea numărului de spectatori. O măsură uşor de implementat a fost multiplicarea tururilor Operei pentru vizitatori. Alături de un singur parcurs turistic, el a organizat încă trei: artistic, tehnic şi nocturn, care au dus la o creştere de 300% a numărului vizitatorilor şi o mărire a sumei încasate. O a doua direcţie a constituit-o consolidarea mecenatului, nu numai în rândul întreprinderilor publice, dar şi al celor particulare. Împreună cu 10 ambasadori străini, ai Belgiei, Japoniei, Rusiei, Arabiei Saudite, Franţei, Canadei, Italiei, Portugaliei, Columbiei şi Mexicului, a format „Circulo Diplomatico”, pentru a primi sprijinul companiilor din aceste ţări. Iniţiativa includea şi artiştii proveniţi din ţările respective, care susţin concerte în ambasade. Desigur, un rol important în atragerea sectorului particular îl joacă excelenţa artistică.

Loyd Riggins şi Edvin Revazov în baletul Mort a Venise

Bugetul Teatrului „Real” este format acum din 30% subvenţii din partea Statului, 30% din mecenat şi 30% din reţeta spectacolelor. Celelalte 10 procente provin, după expresia sa, din „marca Teatro Real”, cuprinzând veniturile obţinute din restaurant, vânzarea de DVD-uri… Este o formulă diferită atât de modelul american, unde 80% din buget este asigurat de sectorul privat, cât şi de cel european, în care, între 60 şi 90% din finanţare vine din fondurile publice, aşa cum se întâmpla şi cu „Teatro Real” înainte de criză. Din actualul buget de 42 de milioane de euro, 12-13 milioane sunt alocate cheltuielilor artistice. Directorul artistic este, în principiu, liber să dispună de această sumă, cu condiţia ca deciziile sale să aducă un venit. În consecinţă, reprezentaţiile Operei madrilene trebuie să combine cea mai înaltă calitate cu capacitatea de a genera câştiguri. Acest dublu scop este atins prin găsirea unui echilibru între clasicism şi modernitate.

Stagiunea 2014-2015 cuprinde 3 noi producţii, două creaţii mondiale şi două noi coproducţii cu Opera Naţională din Paris şi Opera din Los Angles.

Stagiunea stă sub semnul hispanic atât în alegerea operelor, cât şi în cea a regizorilor: Emilio Sagi, Joan Font, José Luis Gómez, Robert Castro, Alex Ollé.

Placido Domingo va dirija Goyescas – Gianni Schicchi la Madrid

Format la Universitatea din Barcelona şi la „Conservatorul Superior de Muzică” de la „Liceu”, Joan Matabosch a fost asistent al Directorului Artistic de la „Liceu”, Albin Hänseroth, şi dramaturg al teatrului între 1993 şi 1996, apoi Director artistic al aceleiaşi instituţii barceloneze din 1996 până în 2014. Retragerea lui Gerard Mortier, în 2013, l-a pus în situaţia de a lucra temporar în ambele teatre şi l-a obligat la o planificare foarte strictă, pentru care avea nevoie de susţinerea colaboratorilor săi, echipa lui Gerard Mortier. „Este evident că la început situaţia era stranie şi potenţial conflictuală”, mărturisea el. Cu atât mai mult cu cât, într-un interviu acordat cotidianului „El Pais”, Gerard Mortier afirmase că doreşte să numească el însuşi succesorul şi acesta nu era Joan Matabosch.

Timp de patru stagiuni, Gerard Mortier şi-a pus amprenta pe „Teatro Real”, deşi unele dintre orientările sale au fost contestate de publicul madrilen. Joan Matabosch a cunoscut şi el rezervele publicului în faţa inovaţiilor dramaturgice în timpul activităţii la „Teatro Liceu”. „Când «Teatro Real» m-a chemat pentru a-mi propune postul de director artistic, primul lucru pe care i l-am spus lui Gregorio Maranon, preşedintele instituţiei, a fost că dacă intenţionează să reproducă la Madrid ceea ce se întâmplase la Opera Naţională din Paris când Nicolas Joel i-a urmat lui Gerard Mortier, eu nu sunt persoana potrivită şi poate ar trebui să aleagă pe altcineva”, explica Joan Matabosch.

Natalie Dessay în Fiica regimentului

Proiectul lui se înscrie în continuitatea celui al predecesorului său, amândoi gândind opera ca pe „o formă de artă prin care se exprimă societatea noastră”. Diferenţa dintre cei doi ar consta în faptul că, format în tradiţia lirică a sudului Europei, sensibilitatea faţă de fenomenul vocal este foarte puternică la Matabosch. De altfel, susţine el, marii inovatori, din rândul cărora a făcut parte şi Mortier, au avut întotdeauna prejudecăţi faţă de repertoriul de bel canto romantic. În zilele noastre însă, mentalitatea s-a schimbat în bună măsură, ceea ce face posibilă punerea în scenă a acestui repertoriu, într-o formulă teatrală şi creatoare. În stagiunea viitoare, de exemplu, „Teatro Real” a programat „Fiica regimentului”, de Gaetano Donizetti, în renumita producţie a lui Laurent Pelly, cu revenirea sopranei Natalie Dessay în rolul Marie. În distribuţia celor 13 reprezentaţii din octombrie şi noiembrie ale acestei coproducţii cu „Metropolitan Opera House” din New York, „Royal Opera House Covent Garden” din Londra şi „Wiener Staatsoper”, vor cânta alternativ Natalie Dessay / Desirée Rancatore / Aleksandra Kurzak, Javier Camarena / Antonio Siragusa, Pietro Spagnoli / Luis Cansino, Ewa Podles / Ann Murray, Carmen Maura.

Scenă din Death in Venice în regia lui Willy Decker

O primă grijă a directorului artistic este acoperirea lacunelor repertoriului, atât în materie de titluri, cât şi în ceea ce priveşte compozitorii şi esteticile. Cele două teatre spaniole, din Madrid şi din Barcelona, au fost caracterizate în secolul XX, mai ales în perioada franchistă, când ţara era izolată de restul lumii, prin relaţia lor continuă cu avangarda. La Barcelona, Matabosch a programat opere care nu fuseseră niciodată reprezentate până atunci, unele dintre ele intrând şi pe scena de la „Teatro Real”. Colaborarea cu instituţiile culturale madrilene, cum ar fi „Biblioteca Nacional de Espana”, „Circulo de Bellas Artes”, Fundaţia „Juan March”, „Institutul Cervantes” sau „Museo del Romanticismo” şi „Prado”, va întări conexiunile tematice. În acelaşi timp, afirmă Matabosch, „am încercat să menţin, pe cât se poate, tot ceea ce prevăzuse Gerard Mortier în materie de operă contemporană şi mai ales comenzile făcute compozitorilor spanioli”. Chiar dacă s-a renunţat la unele proiecte ale lui Gerard Mortier, ca „Les Troyens” şi „Don Carlo”, în stagiunea viitoare va fi pusă în scenă creaţia mondială „El Publico”, pe muzica lui Mauricio Sotele şi libretul lui Andres Ibanez, după piesa omonimă al lui Federico Garcia Lorca. Programat din 24 februarie până în 13 martie 2015, spectacolul pus în scenă de Robert Castro îi are distribuţie pe Andreas Wolf, Arcángel, José Antonio López, Antonio Lozano, Gun-Brit Barkmin, Erin Caves, Kerstin Avemo.

Al doilea proiect al înaintaşului său, păstrat în repertoriu, este „La ciudad de las mentiras”, bazat pe povestiri de Juan Carlos Onetti, pe muzica semnată de Elena Mendoza. Anunţată pentru perioada 4-10 iulie, opera este regizată de Matthias Rebstock şi aliniază la rampă solişti ca Anne Landa, Katia Guedes, Anna Spina, Graham Valentine, David Luque, Michael Pflumm, Tobias Dutschke, Guillermo Anzorena.

Teatro Real din Madrid

E drept, unii dintre compozitorii şi regizorii fideli ai „Teatro Real” în ultimii ani, ca Sylvain Cambreling, Teodor Currentzis, Peter Sellars, Bob Wilson, Krzysztof Warlikowski, Dmitri Tcherniakov, nu mai apar pe afiş.

„Teatro Real” a stabilit acorduri cu Opera Naţională din Paris, cu „Covent Garden” din Londra, cu Opera Naţională din Amsterdam şi cu „La Monnaie” din Bruxelles, pentru spectacole create fie la Madrid, ca în cazul operei „Fidelio”, fie pe celelalte scene.

Noua producţie cu „Fidelio”, de Ludwig van Beethoven (27 mai-17 iunie), pusă în scenă de Alex Ollé („La Fura dels Baus”) în colaborare cu Valentina Carrasco, este o coproducţie cu Opera Naţională din Paris, servită de vocile unor solişti ca Michael König, Adrianne Pieczonka, Franz-Josef Selig, Anett Fritsch, Ed Lyon, Alan Held, Goran Jurić. La pupitru, Hartmut Haenchen.

Beneficiind de prezenţa unor staruri ca José Luis Gómez şi Woody Allen în calitate de regizori şi avându-l la pupitru pe Placido Domingo în alternanţă cu Giuliano Carella, noua producţie cu „Goyescas” de Enrique Granados şi „Gianni Schicchi”, de Giacomo Puccini (iunie-iulie) este o coproducţie cu Opera din Los Angeles, cu María Bayo, Andeka Gorrotxategi, José Carbó, Plácido Domingo, Maite Alberola, Elena Zilio, Albert Casals, Vicente Ombuena.

Teatro Real din Madrid, foaier

Reluarea în decembrie a operei „Death in Venice”, de Benjamin Britten, va fi o ocazie rară de a descoperi viziunea estetică a lui Willy Decker. Vor evolua, sub bagheta lui Alejo Pérez, John Daszak, Peter Sidhom, Anthony Roth Costanzo, Duncan Rock, María José Suárez, Vicente Ombuena, Antonio Lozano.

I se adaugă magnificul balet al lui John Neumeier, „Mort à Venise”, creat cu 10 ani în urmă, cu Baletul din Hamburg.

O altă producţie nouă este „Hänsel und Gretel”, de Engelbert Humperdinck, regizată de Joan Font şi dirijată alternativ de Paul Daniel şi Diego García Rodríguez, care oferă o întâlnire cu solişti ca Bo Skovhus, Diana Montague, Alice Coote, Sylvia Schwartz, José Manuel Zapata, Elena Copons, Ruth Rosique.

Să amintim şi „Le Nozze de Figaro”, de Wolfgang Amadeus Mozart, coproducţie cu „Asociación Bilbaína de Amigos de la Ópera”, „Teatro Pérez Galdós de Las Palmas” din Gran Canaria şi „Teatrul Naţional de Opera şi Balet” din Lituania, montată de Emilio Sagi, cu Luca Pisaroni / Andrey Bondarenko, Sofia Soloviy / Anett Fritsch, Andreas Wolf / Davide Luciano, Sylvia Schwartz / Eleonora Buratto, Elena Tsallagova / Lena Belkina, Helene Schneiderman. La pupitru, Ivor Bolton.

O altă noutate la „Teatro Real” este numirea în postul de director muzical, începând din 2015, a lui Ivor Bolton, specializat în repertoriul baroc, clasic şi preromantic, dar şi în operele lui Britten.