Rusia avertizează: Risc de revoluție colorată în Serbia

Începând din 2012, Serbia este condusă de președinți și guverne ale Partidului Progresist, cu originile în Partidul Radical Sârb, ultranaționalist, având pentru o perioadă și o aripă paramilitară. În toți acești ani, liderul Serbiei a fost Aleksandar Vucic (fie ca premier, fie ca președinte), fost ministru al Informațiilor, la doar 28 de ani, în perioada  1998-2000, sub președintele Slobodan Milosevic.

Începând din noiembrie 2024, de la tragedia din Gara din Novi Sad (prăbușirea copertinei de beton de deasupra intrării, soldată cu moartea a 16 oameni), Vucic se confruntă cu cea mai gravă criză din cariera sa politica. Protestele nu au încetat în cele opt luni care au trecut. Protestatarii nu au lideri evidenți și nu au creat o mișcare sau un partid cu un anumit program. Inițial, au fost proteste ale studenților din întreaga țară, iar anul universitar a fost compromis. Ulterior, acestor proteste li s-au alăturat și alte categorii sociale, inclusiv sindicaliști. Manifestanții au cerut, inițial, pedepsirea celor vinovați pentru tragedia de la Novi Sad – în spatele renovării gării au stat multe afaceri corupte și o companie din China. Ulterior protestele au vizat presupusele legături ale liderilor de la Belgrad cu crima organizată, violențele împotriva rivalilor politici și restricționarea libertății presei. La finalul săptămânii trecute, protestele au degenerat în confruntări dure cu poliția. Protestatarii au cerut alegeri anticipate, iar președintele Vucic a refuzat.

Așa cum a sugerat și până acum, președintele Vucic a acuzat că în spatele protestelor sunt ”puteri străine”. ”Țara va fi apărată, iar huliganii vor fi duși în fața justiției”, a spus președintele Vucic. ”Vor să răstoarne Serbia, dar nu au reușit”.

Numărul demonstranților a ajuns la circa 140.000 în Belgrad, ei cerând alegeri anticipate și retragerea lui Vucic din politică. Mandatul actual al președintelui se va încheia in 2027, atunci când sunt programate și alegeri parlamentare.

Rusia a reacționat la agravarea protestelor din Serbia. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a declarat, pe 30 iunie, că țările occidentale nu trebuie să susțină o „revoluție colorată” în Serbia. ”Sperăm ca țările occidentale, care deseori folosesc afacerile interne ale altor state pentru a-și promova interesele, să se abțină să susțină o revoluție colorată de această dată”, a spus Lavrov.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat: ”Nu putem elimina posibilitatea ca în Serbia să fie folosite acum tacticile bine cunoscute ale revoluțiilor colorate”.

În această primăvară, și ministrul de Externe al Ungariei a declarat că în Serbia se pune la cale o revoluție colorată. ”În ultimii ani, actorii internaționali au instigat la revoluții colorate în întreaga lume. Aceste revoluții au dus la tragedii, destabilizând întregi regiuni pentru perioade lungi”, a spus Peter Szijjarto. ”Unii actori politici și din media au servit și continuă să servească interese străine în țările noastre. Trebuie să investigăm care actori politici și din presă primesc finanțări din străinătate”, a mai spus șeful diplomației ungare.

Până acum, protestele din Serbia nu au fost o prioritate pentru liderii europeni, cu toate că Serbia este țară candidată pentru aderare la UE. Opoziția politică din Serbia a criticat poziția rezervată a oficialilor de la Bruxelles și a devenit un critic mult mai dur al UE decât Partidul Progresist aflat la guvernare, o formațiune care este considerată mai degrabă eurosceptică și care și-a dezvoltat tactica de a profita atât de relațiile cu UE, cât și de cele cu Rusia si China, pentru a atrage cât mai multe investiții în țară și a obține acces la energie ieftină din Rusia. Pe lângă contractele pentru gaze semnate cu Rusia, aceasta tactică este evidenta în acordul semnat de Serbia cu UE, cu puțin timp înainte de izbucnirea protestelor, în toamna anului 2024. Atunci, președintele Vucic a semnat un memorandum cu UE pentru exploatarea litiului in Serbia. Cu puțin timp înainte, Vucic a semnat cu China pentru exploatarea zăcămintelor de cupru și aur.

”Serbia nu va avea voie sa adere prea curând la UE, iar UE o va vedea ca pe o piață deschisă, o ușă din spate, deschisă mereu pentru forță de muncă ieftină”, spunea atunci unul dintre protestatarii liberali împotriva exploatării zăcămintelor de litiu. Manifestanții cu viziuni anti-occidentale nu aveau un discurs foarte diferit: ”Au construit mine în Germania? În Portugalia? Nu, le construiesc aici. Este exploatare neo-imperialistă”.

 

Acum, majoritatea analizelor din presa occidentala sugerează că protestatarii liberali, cât și o parte dintre cei anti-occidentali, s-au unit împotriva președintelui Vucic și cer alegeri anticipate și combaterea fermă a corupției. Președintele sugerează însă că există riscul ca în Serbia să se repete scenariul din Ucraina din 2014 și cel încercat acum in Georgia, unde au loc manifestații împotriva unui guvern considerat pro-rus, care a suspendat cu trei ani negocierile pentru aderarea la UE și a introdus legi dure privind finanțarea din surse externe a ONG-urilor din țară.

Protestele antiguvernamentale din Serbia s-au agravat imediat după ce președintele Vucic a declarat că va opri exporturile de arme, după descoperirea unor exporturi de arme din Serbia în Israel și după ce Moscova a început să aibă suspiciuni că Serbia livrează muniție în Ucraina. ”Acum alimentăm doar armata noastră”, a spus Vucic, pe 23 iunie. În aceeași zi, spionajul rus (SVR) a precizat că Serbia produce muniție pentru sistemele de rachete cu rază lungă pe care o livrează în Occident, de unde aceasta ajunge în Ucraina. ”Este o formulă prin care Ucraina nu primește arme din Serbia, ci arme asamblate în fabricile din Vest”. SVR a acuzat că muniția produsă în Serbia este dusă în Cehia și Bulgaria. ”Este regretabil că tradiția prieteniei și ajutorului reciproc dintre Serbia și Rusia este acum încălcată din sete de profit și pentru o politică multivectorială lașă”, se arată în comunicatul SVR.