Sanremo a debutat cu aplauze şi fluierături

Renumitul Festival de Muzică de la Sanremo a început marţi. Festivalul, care durează de cinci zile, reprezintă o miză atât pentru cântăreţii debutanţi, cât şi pentru artiştii consacraţi ai Italiei.

Prezentatorul Fabio Fazio, cunoscut pentru show-urile televizive, a inaugurat cea de a 63-a ediţie a Festivalului cu un discurs amintind bicentenarul Verdi şi Unitatea Italiei. A urmat “Va pensiero” intonat de Corul Arenei din Verona.

Dintr-o trăsură trasă de cai albi, în faţa Teatrului “Ariston”, de pe Corso Giacomo Matteotti, a coborât ca o prinţesă cealaltă prezentatoare, actriţa Luciana Littizzetto, îmbrăcată într-o elegantă rochie lungă, neagră, cu paiete.

Peste 14 milioane de spectatori au urmărit marţi prima parte a galei de inaugurare a Festivalului. Cea de a doua parte a avut peste 8 milioane de ascultători, media situându-se la aproximativ 12.969.000. Mai mult decât în anul precedent, anunţă cotidianul “La Stampa”.

Pe scena Teatrului Ariston, în cadrul Festivalului San Remo, s-au auzit de-a lungul anilor melodii extraordinare, dar, câteodată, şi piese nesemnificative. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre artişti, un mix eterogen între genii ale muzicii, diletanţi, vechi glorii şi tineri talentaţi. Din tot ceea ce a rămas sunt multe cântece care şi-au luat zborul în întreaga lume, devenind adevărate şlagăre.

Bar Refaeli a purtat aseară rochii semnate Roberto Cavalli

Fiecare ediţie a Festivalului de la San Remo îmi aduce aminte de Claudio Villa cu „Buongiorno tristezza”, Domenico Modugno cu „Nel blu dipinto di blu” sau alături de Claudio Villa în „Addio… Addio”, ori cu Gigliola Cinquetti în „Dio come ti amo”, de aceasta din urmă cu „Non ho l’età”, de Iva Zanicchi cu „Non pensare a me” şi „Zingara”, „Ciao cara come stai?”, de Sergio Endrigo cu „Canzone per te”, de Peppino di Capri cu „Non lo faccio più”, Toto Cutugno cu „Solo noi”, Bobby Solo cu “Una lacrima sul viso”, Riccardo Fogli cu „Storie di tutti i giorni”, Al Bano şi Romina Power cu „Ci sarà”, Adriano Celentano şi Claudia Mori cu „Chi non lavora non fa l’amore”, Eros Ramazzotti cu „Una terra promessa”, Renato Zero cu “Spalle al muro”. Nu pot să nu-i amintesc şi pe cei mai aproape de zilele noastre, Massimo Ranieri cu „Erba di casa mia”, „Perdere l’amore”, Ricchi e Poveri cu „Se mi innamoro”, Morandi şi Ruggeri Tozzi cu „Si può dare di più”, Anna Oxa şi Fausto Leali cu „Ti lascerò”, Pooh cu „Uomini soli”, Riccardo Cocciante cu „Se stiamo insieme ci sara per che”, Vasco Rossi cu “Vita spericolata”, Sergio Endrigo cu “Lontano dagli occhi”, Luca Barbarossa cu „Portami a ballare”, Giorgia Morandi cu „Come saprei”, Andrea Bocelli, învingător în 1994, cu “Il mare calmo della sera”, Anna Tatangelo cu „Doppiamente Fragili”, Alexia cu „Per dire di no”, Daniele Silvestri cu “Salirò”, Roberto Vecchioni cu „Chiamami ancora amore”, Emma cu piesa „Non è l’Inferno”, Loredana Berte şi Gigi d’Alessio în piesa „Almeno tu per l’universo”…

Recordul victoriilor, cu patru triumfuri, este deţinut de Domenico Modugno şi Claudio Villa, urmaţi de Iva Zanicchi cu trei premii, Nilla Pizzi, Johnny Dorelli, Gigliola Cinquetti, Bobby Solo, Nicola Di Bari, Peppino Di Capri, Enrico Ruggeri, Anna Oxa şi Matia Bazar, cu câte două trofee.

Maria Nazionale, aplaudată pentru melodia E colpa mia

Anul acesta, o adevărată surpriză va fi dirijorul Daniel Barenboim, care, joi seară, va aduce muzica lui Chopin, o “Nocturnă” şi un “Vals”, interpretate la pian. Chopin este popular, dar nu pop.

“Întotdeauna mi-am dorit să ajung pe această scenă gândindu-mă că a separa muzica cultă de cea populară nu mai este o soluţie în ziua de azi. De multe ori am interpretat Beethoven la Gaza, dar şi în Ghana, alături de orchestra şi corul de la Scala. Peste tot publicul a fost încântat şi emoţionat. Cunosc muzica uşoară datorită fiului meu mai mare, care este un artist hip hop, cunoscut în Germania, îndrăgostit de Beatles. Pentru mine, întâlnirea cu Beatles a fost stimulantă, ca şi cea cu Stravinsky, pe care l-am cunoscut în 1952 la Roma. Din păcate, în perioade de criză, guvernanţii au impresia că arta este un lux care ar trebui chiar să lipsească. Complet greşit. Singurul mod de a supravieţui este o schimbare radicală a nivelului pedagogic. Este o mare greşeală de a închide teatrele şi de a aduce instituţiile în stare de faliment. Ar trebui făcută o investiţie majoră în tineri. Nu vom ieşi din criza economică anunţând numai că trebuie să dăm afară oameni, fără a crea noi locuri de muncă. Şi la Scala din Milano, unde am un contract pentru acest an, sunt momente dificile, dar voi găsi cu siguranţă modalităţi de a merge înainte. De curând, am scos un dublu album, intitulat «The Chopin I love». Este vorba despre un album pe care l-am înregistrat la Varşovia pentru bicentenarul Chopin şi pe care l-am imprimat în 2011. Am ajuns târziu la Chopin, dar sunt îndrăgostit de extraordinara invenţie melodică şi bogăţia armonică. Am lucrat mult pentru reconcilierea popoarelor în Orientul Mijlociu, alături de «West-Eastern Divan Orchestra», pe care am fondat-o cu muzicieni provenind din diferite ţări aflate în război între ele. În faţa simfoniilor lui Beethoven suntem toţi egali. «Divan» este un mit, care nu poate cânta nici în Palestina, nici în Israel, nici în Iran, nici în Liban, nici în Siria, pentru că guvernele nu acceptă spiritul orchestrei care respectă exact viziunea mea artistică: muzică, educaţie. Freud spunea că arta nu e făcută pentru a uita realitatea, ci pentru a o face să fie minunată. Pentru mine, muzica nu este o profesie, este viaţa. Dacă nu aş fi gândit astfel, aş fi fost acum la pensie”.

Raphael Gualazzi interpretând, acompaniindu-se la pian, propria compoziţie, Sai che basta un sogno

Tânărul dirijor Daniel Harding va fi prezent sâmbătă seară, 16 februarie, la pupitrul Orchestrei Simfonice din Sanremo, într-un program incluzând lucrări de Wagner şi Verdi.

Noul director al “RAI Uno”, Giancarlo Leone, a subliniat “noutatea” ediţiei din acest an a Festivalului. “Primul lucru pe care l-am decis când am început să imaginăm acest Sanremo a fost acela că este nevoie de un proiect nou, o renunţare la parametrii anteriori, pur legitimi, ai unui show business”, adăugând că ediţia anului trecut, cu Morandi şi Celentano, a încheiat un ciclu. “S-a terminat cu acest cerc vicios de a multiplica efectele speciale pentru a obţine mereu un record de ascultători”.

Cu un buget redus, festivalul se doreşte totuşi atrăgător şi demn să atragă spectatorii. “Publicul are nevoie de calitate. Clasicul va fi prezent cu transmisiuni vintage, dar Sanremo trebuie să caute calitatea în ceea ce se întâmplă astăzi”. Contemporaneitate şi calitate sunt cuvintele care răsună ca o mantra a acestui festival “diferit”.

Simona Molinari şi Peter Cincotti au interpretat La felicita

Diferenţa faţă de ediţiile precedente constă în selecţia muzicală, care, pentru o bună parte a publicului matur, ar putea foarte bine să aparţină oricărui alt festival necunoscut, chiar dacă, în realitate, este realizată de compozitorul şi producătorul Mauro Pagani şi reprezintă o oglindă a celei mai bune părţi a scenei italiene, fie în zona indie, fie în ceea ce priveşte numele talentelor din show. Dar este o selecţie care vizează mai ales publicul tânăr.

Cu toate acestea, după prima seară, am remarcat unele scăderi faţă de celelalte ediţii, atât în ceea ce priveşte scenografia, care nu mai are aceeaşi eleganţă, cu etalarea miilor de flori, amintind că Sanremo este numit şi “Oraşul florilor”, cât şi în evoluţia noilor prezentatori, care, cum s-ar spune pe româneşte, n-au avut sare şi piper, departe de Gianni Morandi sau Pippo Baudo. Nici costumele prezentatorilor nu au fost demne de statutul marilor creatori italieni de modă, aşa cum ne obişnuiseră la celelalte ediţii.

Daniel Harding şi Daniel Barenboim

După cele 19 ediţii semnate de Gaetano Castelli, pentru prima oară, scenografia Festivalului a fost încredinţată Francescăi Montinaro, cunoscută pentru creaţiile ei complexe, onirice. La Ariston ea a trebuit să aibă în vedere, după cum afirma, structura fixă a teatrului, luminile, prezenţa unor elemente obligatorii, cum ar fi orchestra şi, nu în ultimul rând, relaţia cu publicul.

Colaboratoare fidelă a lui Fabio Fazio, pentru care a conceput studiourile pentru “Che Tempo che Fa”, “Vieni Via con Me” şi “Quello che (non) ho”, Francesca Montinaro a semnat senografia şi la “Invisibili”, al lui Marco Berry, “Reality Circus” difuzat pe Canale 5, “Republica TV” şi pădurea “fermecată” din “Le Invasioni Barbariche”.

Toto Cutugno, un “italiano vero”, şi Armata Roşie

Prezentatoarea Luciana Littizzetto coborând din trăsura gen Barbie

Publicul de la Ariston n-a apreciat foarte mult intervenţia comediantului genovez Maurizio Crozza, cu o satiră politică extrem de contestatară. Reacţiile au început cu un timid “Du-te acasă”. Actorul a continuat imitându-l pe B(erlusconi), care-şi povesteşte serile elegante. Dar când a spus, imitând, “Vreau să distrug această ţară. Sunteţi terminaţi” şi a cântat “Formidable” al lui Aznavour într-o parodie feroce, publicul a început să fluiere, să huiduie şi să strige “Basta politica! Fuori!”. La intervenţia lui Fazio, care a îndemnat la calm, Crozza a reuşit să-şi continue show-ul, schimbând perucile şi criticându-i pe Bersani, Monti, Montezemolo, Italia, pe italieni, societatea civilă… într-un show interminabil. Totul s-a petrecut înaintea campaniei electorale, reacţia publicului demonstrând că Berlusconi are încă mulţi susţinători.

În afara competiţiei, au fost invitaţi unii cântăreţi-simbol ai festivalului, ca Albano, “Ricchi e Poveri” sau Toto Cutugno.

Starul podiumurilor de modă, israeliana Bar Refaeli, alături de Fabio Fazio

Toto Cutugno, după cum s-a declarat din nou “un italiano vero”, s-a gândit ca, între o revenire din Azerbaidjan şi o plecare în Canada, să aducă pe scena de la Ariston “Corul Armatei Roşii”. 40 de soldaţi şi trei generali, îmbrăcaţi în uniforme, formând un cor de clasă, au cântat în limba italiană “Lasciatemi cantare”, Buongiorno Italia, bouongiorno Maria” şi, în limba rusă, “Nopţi la Moscova”. Apoi, alături de întreaga sală au interpretat “Volare”, melodia lui Modugno.

“Am făcut acest lucru până acum de trei ori la Kremlin. Muzicienii ruşi sunt buni, cu adevărat buni, dau concerte în toată lumea. Am vrea să-i cântăm şi Papei, dar prima oprire a fost Sanremo”, afirma Cutugno. Acesta a fost premiat cu Medalia “Sanremo”.

Toto Cutugno este astăzi un superstar în Rusia, unde, aşa cum mărturiseşte, este numit “maestro, în timp ce în Italia sunt numit cânăreţ popular: mi-ar plăcea să am o definire inversă în Rusia şi în Italia. Sunt un creator de spectacol, de serie foarte mare. Sunt îndrăgostit de Rusia, dar şi de alte ţări din Europa de Est, unde îmi face plăcere să revin”.

Carla Bruni

Fiecare cântăreţ din concurs a interpretat două melodii, iar un alt personaj, precum Marco Alemanno, Ilaria D’Amico, Valeria Bilello, Flavia Pennetta, le sorelle Parodi, Vincenzo Montella, Stefano Tempesti, a anunţat pe cea reţinută de juriu: Marco Mengoni cu “Essenziale”, Rapahel Gualazzi, “Sai che basta un sogno”, Daniele Silvestri cu “A bocca chiusa”, Simona Molinari şi Peter Cincotti cu “La felicità”, Maria Nazionale cu “È colpa mia”, Chiara cu “Il futuro che sarà”, Marta sui tubi, cu “Vorrei”.

Aseară au fost invitaţi la festival artişti cu nume de rezonanaţă, ca Beppe Fiorello, care l-a omagiat pe Modugno, cântăreţul israelian Asaf Avidan şi compatrioata sa top modelul Bar Refaeli, Neri Marcore pentru satiră. Din păcate, “Ricchi & Poveri” nu au putut fi prezenţi din cauză că Alessio Gatti, fiul unuia dintre membrii trupei, a fost găsit mort în urma unei supradoze. Oricum, li s-a adus pe scenă un omagiu. De asemenea, a cântat şi Carla Bruni, care şi-a prezentat noul album.

O seară aşteptată cu emoţie.