Șase servicii secrete și presa lor contra unui președinte

Alegerile prezidențiale americane din 2020 par departe, însă calendarul electoral din SUA a făcut ca fierberea să înceapă deja. În iunie 2019 va începe o serie de 12 dezbateri decisive pentru alegerea candidatului democrat care îl va înfrunta pe Donald Trump. În februarie 2020 vor începe alegerile primare în Partidul Democrat.

Electoratul american nu votează nici ”anticorupție” și nici ”geostrategic”, în funcție de mișcările de trupe ale Rusiei la granițele Ucrainei, așa cum se întâmplă în spațiul ex-sovietic sau în statele est-europene. Izolat pe insula lui cât un continent, electoratul american votează pentru președintele care face ca economia să crească. De la o negociere cu China sau cu UE la alta, administrația Trump amână momentul confruntării economice. Președintele știe că are nevoie de o economie stabilă și în creștere la momentul alegerilor. De aceea, marea dispută economică este programată pentru al doilea mandat. Aceasta nu este o veste bună pentru opoziția democrată, care are totuși la îndemână o pârghie pentru câștigarea alegerilor – reinterpretarea scandalului Russiagate.

Un Pilat din Pont american

Procurorul FBI Robert Mueller s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont în momentul în care și-a publicat raportul Russiagate, care îl exonerează pe Trump de orice complicitate cu Rusia, însă lasă deschisă portița pentru acuzații de obstrucționare a justiției, ce pot duce chiar la impeachment. A fost strategia FBI de a se retrage oficial din lupta electorală care începe. De aici încolo, Raportul Mueller poate fi exploatat de comisiile din Camera Reprezentanților, dominată de democrați, pentru a șicana președinția Trump pâna la momentul alegerilor. De acum încolo, având în vedere că FBI nu a probat complicitatea cu Rusia, afacerea Russiagate devine afacerea Trumpgate, o armă electorală în mâna democraților și a presei.

Clinton poate distruge credibilitatea democraților

Și totuși, Partidul Democrat dă semne că se împarte în două tabere. De o parte de află ”realiștii”, politicienii care consideră că, odată ce o uriașă echipă de procurori și agenți FBI nu a găsit dovezi pentru îngroparea actualei administrații, clasa politică nu poate decât să accepte acest fapt. De cealaltă parte se află ”extremiștii”, cei care luptă în continuare pentru destituirea lui Donald Trump. Exponenta a acestei tabere este marea înfrântă din 2016, Hillary Clinton, devenită o piatră de moară legată de Partidul Democrat prin refuzul ei de a se retrage din prim-plan. ”Cred că avem destule dovezi aici pentru care orice altă persoana care ar fi fost implicată în aceste fapte ar fi fost pusă cu siguranță sub acuzare”, spune Clinton despre Raportul Mueller.

”Încontro ne îndreptăm?”, se întreabă jurnalistul american Pat Buchanan. ”Presa anti-Trump și candidații democrați din planul secund vor face presiuni asupra favoriților pentru a începe procedura de impeachment. Unii dintre favoriți vor ceda acestor presiuni”, scrie Buchanan. ”Însă poate Joe Biden, spre exemplu, care are o agendă pe care vrea să o promoveze, să accepte să devină o simplă voce în plus care urlă pentru destituirea lui Trump? Este în joc credibilitatea Partidului Democrat. Dacă Meuller nu a găsit probe care să demonstreze complicitatea lui Trump cu Rusia, ce motive avem să credem că o comisie juridică din Cameră va găsi aceste probe și va convinge o țară întreagă că a descoperit ceea ce nu a putut descoperi fostul director FBI Mueller?”.

”Cum Mueller a retras acuzațiile de conspirație și complicitate cu Rusia, noul atac împotriva lui Trump ia forma unei lovituri disperate a ”statului profund” și a presei împotriva unui președinte pe care se tem că nu îl vor putea învinge la urne”, scrie Buchanan.

O vendetă a statului profund și a presei aservite

Opinia directorului organizației Council of National Interest, fostul agent CIA Philip Giraldi, este mult mai dură.

”Statul Profund a lucrat împreună cu Partidul Democrat și cu președintele Barack Obama pentru a distruge președinția Trump înainte ca ea să înceapă. Putem defini Statul Profund în multe feluri, începând de la oversiune ”soft”, cum că exista un Sistem care are o serie de obiective și care lucrează strâns unit pentru îndeplinirea lor, și mergând până la o versiune ”hard”, în care avem de-a face cu o infrastructură care conspiră pentru a îndepărta oficiali de la putere și pentru a sabota politicile care nu-i convin. În ambele variante, Statul Profund include înalți oficiali guvernamentali și, poate cel mai important, presa aservită care promovează versiunea coruptă a ”bunei guvernări”, prin care influențează publicul”.

Și SUA au o ”secție specială de investigare a magistraților”

Ca și în România, lupta electorală americană se duce pe culoarele Ministerului Justiției. ”Presa abia de a amintit cum Michael Horowitz, inspector general al Departamentului Justiției, a început să cerceteze activitatea principalilor promotori ai imposturii numite Russiagate. Raportul va fi publicat peste o lună, iar Horowitz a arătat că vrea să deschidă niște dosare în urma investigației. Raportul se va referi doar la Departamentul Justiției, din care face parte si FBI, și va scoate cu siguranță la lumină numele unor agenți. Se așteaptă mai multe puneri sub acuzare, chiar și condamnări la închisoare, pentru cei care si-au încălcat jurământul pe Constituția SUA pentru o vendetă personală”, scrie Giraldi.

Investigarea campaniei lui Donald Trump a început în mod ilegal, cu interceptări ilegale, fără dovezi. ”În asta au fost implicate șase agenții de informații, o forță de șoc condusă de directorul CIA, John Brennan. Mai pot fi implicați fostul șef FBI James Comey, fostul director al Comunității de Informații a SUA, James Clapper, fostul procuror general Loretta Lynch, fostul șef al Departamentului Securității Interne, Jeh Johnson, și amiralul Michael Rogers, fostul director NSA”, scrie Giraldi.

Brennan, fostul director CIA, creierul Russiagate

Fostul director al CIA, Brennan, a fost cheia operațiunii ilegale. Judecătorii americani au refuzat interceptarea lui Trump, câtă vreme nu existau dovezile unei conspirații cu o putere străină sau cu cetățeni străini. ”Însă serviciile britanice și cele din alte țări aliate europene puteau să facă asta în mod legal. Brennan și-a folosit relațiile cu aceste agenții de spionaj, în special cu cele britanice, pentru a da impresia că îngrijorările în privința lui Trump vin din partea unor aliați și state prietene, cărora SUA trebuie să le răspundă făcând schimb de informații. Asa s-a ajuns la interceptarea lui Paul Manafort, a lui Carter Page, Donald Trump Jr., Jared Kushner, a generalului Michael Flynn. Toate astea s-au întâmplat în timpul alegerilor primare și după ce Trump a fost nominalizat drept candidat al republicanilor”.

Investigația FBI, pornită de la informații neconcludente

”Așa-zisele îngrijorări ale lui Brennan s-au dovedit false. Între timp, alte părți interesate s-au implicat în așa-numitul Dosar Steele. A fost o operațiune comandată inițial de republicani, în încercarea de a-l opri pe Trump, iar apoi operațiunea a fost finanțată cu 12 milioane de dolari proveniți din campania lui Hillary Clinton. Comanditarul dosarului a fost firma Perkins Coie, care lucra pentru Partidul Democrat. Scopul era descoperirea celor mai mici dovezi ale legăturilor lui Trump cu Rusia și mizerii legate Trump. Activitatea a fost subcontractată firmei Fusion GPS, care l-a subcontractat la rândul ei pe fostul agent MI6 Christopher Steele. El se retrăsese din MI6 în 2009 și nu mai fusese în Rusia începând din 1993. Raportul era menit să sape după mizerii legate de Trump, cu informații la mâna a doua imposibil de pus cap la cap. A fost un raport ce nu ar fi apărut dacă Trump nu ar fi câștigat alegerile. Steele i-a înmânat raportul fostului diplomat britanic Andrew Wood, care i l-a transmis senatorului John McCain, un critic al lui Trump. De la McCain, raportul a ajuns la FBI. Președintele Barack Obama l-a citit și, potrivit lui James Clapper, șeful comunității de informații, ”daca nu am fi fost pentru Barack Obama, poate nu am fi luat deciziile pe care le-am luat și care au dus la evenimentele care se desfășoară și azi, în special investigația procurorului Mueller”.

”Dosarul Steele s-a scurs în presă în ianuarie 2017, pentru a coincide cu învestirea președintelui Trump. Hillary Clinton a negat că ar fi știut dinainte de acest dosar, deși chiar echipa ei de campanie plătise pentru el. Presiunea din partea democraților distruși de victoria lui Trump a făcut ca dosarul Steele să fie punctul de pornire pentru ceea ce avea să fie investigația Mueller”, scrie Philip Giraldi.

O conspirație împotriva președintelui

”Deci, a existat o conspirație împotriva lui Trump orchestrată de cei mai înalți oficiali și politicieni de la Washington? Fără îndoială că da. Ceea ce a făcut Trump ca lider în SUA este mai puțin important decât lovitura birocratică împotriva lui, un președinte al SUA ales legal. Lovitura a avut succes într-o oarecare măsură, pentru că Trump a fost forțat să întoarcă spatele primilor săi consilieri și să apeleze la actualul secretar de Stat Pompeo, la actualul consilier pentru Securitate Bolton. Putem spera că investigatorii vor afla ce au făcut birocrații de la Washington împotriva lui Trump și că Trumpgate va deveni mai interesantă decât Russiagate. Și mai sperăm că vor cădea suficiente capete de la nivel înalt, astfel încât să nu mai poată fi posibilă o nouă imixtiune a Statului Profund în alegeri. Să sperăm”, incheie Philip Giraldi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.