În zori ne-am dus din nou la Cotroceni, mirați că Guvernul și Parlamentul nu au nici o reacție. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic senzațional. Adică să nu fi observat nimeni că Palatul Cotroceni era în deplină paragină? Și cine știe, poate era așa de ani și ani, de sute de ani. Ne-am apropiat tiptil de porțile palatului.
Da, sigur, nu era nici țipenie de om. Apoi, dintr-odată l-am auzit, cum te-adu și cum m-auzi chiar pe Maricel Smintoacă. Ieșise din canal, plin tot de rahat și plângea așa, mocnit. De cum ne-a văzut, ne-a luat la înjurat și ne-a înjurat așa vreun sfert de ceas. Bineînțeles că l-am spălat așa cum se cuvine la o cișmea din grădina Palatului Cotroceni.
Unde-ai fost? Ce-ai pățit? Cum de mai ești viu și nevătămat? El, ce să zică. A zis așa, c-a crezut că a luat urma Președintelui dar nu a fost chiar așa. A înotat printr-o mare de întuneric. Era un frig cumplit și mirosea cumplit a rahat. Apoi, dintr-odată, s-a făcut o mare lumină și s-a trezit pe țărmul oceanului. Care ocean?
Păi cum care? Păi care ocean? Păi e numai unul singur. Așa a zis Maricel Smintoacă luându-ne de fraieri ce eram și încă mai suntem. Și? Păi și a venit o balena și, hap, m-a înghițit, așa cum eram plin de rahat și pentru că nu i-am căzut bine la stomac m-a scuipat înapoi în canalizare cu așa o forță de uriașă că am ajuns înapoi la Cotroceni. La Cotroceni nu e nimeni, ne-a zis Maricel Smintoacă ștergându-și mucii. De când am aterizat aici, n-a venit nimeni să mă întrebe de sănătate. Băi, ia taci, Maricel Smintoacă, ia taci!
Vezi că-mi sună telefonul, zice a lui Manivelă Frențiu. Și ce dacă sună, băi? Păi, băi, răspunde tu că eu țin de șase. Alo? Alo? Alo? Cine-i la telefon? E Moscova! Băi fraților, e Moscova la telefon! E groasă rău dacă la telefon e Moscova! Alo, da, noi suntem! Da, așa, spuneți! Cum unde? Păi nimeni nu știe unde? Ce unde? Unde-i Președintele României! Păi zi-le că nu e și gata, ce s-o mai lungim, ce s-o mai batem în cap!? Apoi, să vezi, ne sună de la Berlin. Ce vrea să știe Berlinul?! Păi tot așa.
Ne sună pe noi pentru că la Guvern le-au închis telefonul în nas, la fel și la Parlament. Da’ ambasadorii lor ce fac. Freacă menta ca și ai noștri. Da’ ce credeai, în toată lumea e la fel! Ia vezi că mai sună cineva! Și tot așa, vreo juma’ de zi ne-au sunat telefoanele. Care din China, care din Egipt, care din Guatemala și Iraq, care din America și din Groenlanda. Da’ domle, ce e de mirare? Noi am constat că nu mai avem Președinte, poate nici n-am avut vreodată.
Și ce-i de făcut? Păi am răspuns la toate apelurile, că nu e frumos să le trântești oamenilor telefonul în nas. Am mai pus de la noi, am inventat tot felul de povești. Păi ce credeați, că de ce-au dat telefon? Aveau nevoie cu toții de povești. Le-am spus povești. Stai așa, nu pleca, stai că sună din nou telefonul. Să vedem care-o mai fi…
Abia sosit din reveria mea de pe planeta sera,unde plantele au constiinta si noi astia ,din carne si oase,suntem considerati ca nu judecam,am descoperit ca deosebirea dintre ,,momentan” si ,,deocandata” tinde sa se anuleze. Mai degraba se contopesc expresiile-carevasazica aveti putintica rabdare- cu vacant.Pai ce vreti sa faca un presedinte de-al nostru pe sau cu un scaun? Sa pescuiasca? Sa joace table ori tabinet? Nu domnule Bufnila! Presedintele nostru a lasat scaunul la Cotroceni si a plecat in universul valurit sa vada filme comice cu Donald Trump si Boris Johnson. Nu prea a priceput el cum merge cu democratia asta care ,,inainteaza” in marche arriere la Washington si Londra. Cei doi mari blonzi au luptat contra democratiei desuete de la ei si Iohannis lupta si el cu democratia noastra plina de ciuma rosie ,galbena si alte culori mai putin importante. Ori el nu sta la meditatii la Cotreceni ,ci pe o planeta anume,acolo unde telefonul nu functioneaza!
Gura pacatosului adevar graieste!!!
Scaunul Presedintelui Romaniei chiar este gol!
Cu ambasadorii lor, al interesatilor, nu ati nimerit-o. Astia chiar au activitate. Ofera sfaturi/recomandari/indemnuri pretioase guwernerului, astfel incat legile sa fie modificate in folosul coruperii actului de justitie, al intaririi Statului militeinesc, al vanzarii resurselor Romaniei, a vanzarii cetatenilor catre stapanii plantatiilor de sparanghel.
In schimb, cu ambasadorii Romaniei, situatia este descrisa cat se poate de exact.
Poate ca scaunul Presedintelui a fost ascuns.
Iar, ca loc de domnie, celor ce se perinda prin Cotroceni, le este recomandata excursia prin canalul colector de handel planetar.
De aceea bolborosesc toti vizitatorii duhnind pestilential!