Scumpirea energiei: UE și guvernele se fac că lucrează

Președinta Comisiei Europene ia în calcul măsuri pentru reducerea prețului energiei în UE, inclusiv prin plafonarea prețului, informează Reuters. Războiul din Iran a dus la scumpirea petrolului și a gazelor naturale lichefiate. A crescut proporțional și prețului gazului prin gazoducte. Iar Europa este dependentă tot mai mult de importul de GNL, care avea oricum costul de producție și transport cel mai mare.

Declarații populiste de la Bruxelles, Roma, Paris

Președinta Ursula von der Leyen a făcut un anunț populist. ”Pregătim diferite opțiuni: utilizarea mai bună a acordurilor de achiziție, ajutoare de stat. Subsidii și plafonări de preț”. Dacă o asemenea declarație ar fi făcută într-un context național, ar fi taxată, cel puțin de liberali, ca una populistă.

O altă mostră, și mai clară, de populismul vine de la premierul italian Giorgia Meloni. Însă Meloni și-a asumat această caracteristică a politicilor sale prin programul pe care l-a prezentat în alegerile din 2022. ”Sunt foarte hotărâtă să fac tot ce pot pentru a-i împiedica pe speculanți să exploateze criza pe spezele familiilor și afacerilor”, a spus ea, potrivit Financial Times. Avertismentul lui Meloni: majorarea taxelor pentru profitori. O declarație similară a făcut și ministru Energiei din guvernul socialist al Spaniei. Guvernul Franței a declarat că ”monitorizează” prețurile – 500 de verificări la benzinării în ultimele trei zile. Guvernul conservator din Grecia a anunțat plafonarea prețului benzinei. Toate aceste guverne se fac că lucrează în interesul cetățenilor.

Indulgențe pentru păcate de mediu

O abordare mai aproape de interesul cetățenilor au guvernele din Polonia, Cehia și Slovacia. Potrivit Financial Times, cele doua state fac presiuni pentru revizuirea sistemului de tranzacționare a emisiilor de carbon (Emissions Trading System), introdus în urmă cu 20 de ani. Reuters scrie că liderii europeni vor dezbate acest subiect pe 19 martie și vor cere Comisiei să prezinte proiecte de reformare până la finalul lunii iulie.

ETS, una dintre politicile verzi fanion ale UE, este un comerț cu ”indulgențe”, la fel ca iertarea pe bani a păcatelor de către Biserica Catolică în Evul Mediu. Comisia de la Bruxelles stabilește praguri de poluare cu dioxid de carbon, statele împart permise sau le vând la licitație companiilor. Acestea plătesc și consumatorul final închide cercul ”indulgenței”. Europa poluează mai puțin, dar prețul energiei este de peste 3 ori mai mare decât în economiile manufacturiere asiatice. În acele țări se emit cantități uriașe de carbon, de acolo vin produsele importate în Europa, iar poluarea nu are granițe. În schimb banii plătiți în plus de europeni nu se distribuie precum moleculele de dioxid carbon, ci ajung la puține proiecte și buzunare.

Licitații care stabilesc cel mai mare preț al energiei

Dar indulgențele de mediu nu reprezintă decât câteva procente din factura finală a energiei. Actuala criză din Golf este o reeditare, până acum la un nivel mai mic, a crizei energetice din 2022, provocată de războiul dintre Rusia și Ucraina. Atunci era în vigoare o schema de stabilire a prețului energiei în UE care a rămas în picioare și acum. Pentru că ea servește devenirii verzi a Europei, dar și unei oligarhii.

Metoda stabilirii prețului este contraintuitivă – un eufemism. Prețul energiei este dat de cel mai scump producător de pe piață într-o anume zi – de regulă centralele pe gaz sau cărbune. Rațiunea este ca primii care intra în funcțiune să fie producătorii ieftini și eco (eolian, solar, hidro, nuclear). O altă rațiune este că prețul mare va aduce fonduri pentru investiții în energie verde și eficiență. Apoi, aplicând această formula în întreaga UE, ar fi mai ușor de integrat piețele naționale într-una singură. Schema aceasta se aplica în UE de circa 20 de ani, dar în perioadele dificile consumatori majori precum Germania ajung să apeleze tot la arderea cărbunelui.

Plafonarea în beneficiul companiilor energetice

Așadar, regula europeană este ca consumatorii să plătească cel mai mare preț de producție a energiei. În Statele Unite nu există indulgențe de mediu, există subvenții, volatilitatea prețului este mult mai mică. Prețul energiei este doua ori mai mic. În Europa, piața energiei și liberalizarea ei este un simulacru. Nu poate fi altfel, câtă vreme în locuințe nu intră decât un cablu și câtă vreme se plătește prețul de producție cel mai mare (gaz, cărbune), deși energia consumată de un anumit consumator este produsă, la acel moment, strict de fermele eoliene.

Pe acest fond vin bunele intenții ale Comisiei Europene și ale guvernelor despre care relatează Financial Times și Reuters. La fel a fost și în perioada crizei din 2022. Atunci, guvernul Greciei, spre exemplu, a stabilit un preț maximal al energiei la producător. Însă licitațiile la nivelul UE care decid cel mai mare preț nu au încetat. Producătorii de energie primeau suma mare stabilită prin așa-zisa licitație, iar apoi dădeau guvernului diferența. Apoi, guvernul de la Atena dădea acești bani companiilor de distribuție. De regulă, acționariatul acestora era același cu al producătorilor. Banii circulau între aceleași buzunare, în vreme ce consumatorul plătea. Până la urma, subvenționarea care îl ajută pe cetățean vine prin împrumutarea guvernelor pe piețele financiare. Doar că împrumuturile sunt rambursate apoi tot de cetățeni.

Aceleași reguli stufoase pentru gaze mai scumpe

Din 2022 și până acum, la această piață simulată a energiei s-a adăugat creșterea importurilor de GNL din Statele Unite, mai scumpe decât gazul din Rusia – datorită lichefierii, transportului și terminalelor construite în Europa. Iar, potrivit Reuters, criza actuala din Golf va ajuta companiile din SUA să grăbească creșterea dependenței UE de Statele Unite. Asta pentru că livrările din SUA sunt cele mai sigure la acest moment, datorită contextului geopolitic. În acest context, Reuters arată că oficiali de rang înalt din SUA și miniștrii energiei din UE se concentrează pe proiectul ”Coridorului Vertical al Gazelor”, care să lege terminalele de GNL din Grecia de Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina.

La prețul ridicat al GNL se adaugă indulgențele europene de mediu, simularea unei piețe și o liberalizare care este, în esență, scumpire în numele unui ideal ”verde” neîmpărtășit în alte părți ale lumii la acest nivel draconic. Rezultatul este condamnarea pe mai departe a industriei europene (inclusiv a viitoarelor mari centre de date energofage) la lipsă de competitivitate în raport cu SUA și Asia.