Semnalul de alarmă tras de patru foști ambasadori ai SUA în România: Concesiile oferite Rusiei ar putea duce la atacuri împotriva aliaților NATO

Toți cei opt semnatari au fost ambasadori ai SUA în trecut. Aceștia sunt:

• Adrian Zuckerman a fost ambasadorul SUA în România în timpul administrației Trump (2019–2021).
• Mark Gitenstein a fost ambasadorul SUA în România în timpul administrației Obama (2009–2012) și la UE în timpul administrației Biden (2022–2025).
• Ron Gidwitz a fost ambasadorul SUA în Regatul Belgiei (2018–2021) și ambasador interimar al SUA la UE (2020–2021), ambele funcții în timpul administrației Trump.
• Jim Gilmore , fost guvernator al Virginiei, a fost ambasador al SUA la OSCE (2019–2021) în timpul administrației Trump.
• Kathleen Kavalec a fost ambasadorul SUA în România (2023–2025) în timpul administrației Biden.
• Jim Rosapepe a fost ambasadorul SUA în România (1998–2001) în timpul administrației Clinton.
• Bridget Brink a fost ambasador al SUA în Slovacia (2019–2022) în timpul administrațiilor Trump și Biden și ambasador al SUA în Ucraina (2022–2025) în timpul administrației Biden.
• John Sullivan a fost secretar de stat adjunct (2017–2019) în administrația Trump și ambasador al SUA în Federația Rusă (2020–2022) în timpul administrațiilor Trump și Biden.

„Este vital să îl vedem pe Putin așa cum este el cu adevărat, nu așa cum ne-am dori noi să fie”

„Una dintre cele mai dure lecții ale secolului trecut este riscul politicii de conciliere, acela de a accepta declarațiile de intenție pașnică ale unui agresor”, este fraza cu care cei opt foști ambasadori încep textul din Israel Hayom.

Aceștia continuat cu un citat din fostul premier britanic Winston Churchill: „Un conciliator este cel care hrănește un crocodil, sperând că îl va mânca ultimul”.

Totodată, foștii ambasadori au preluat și un citat celebru al filosofului George Santayana, care a spus că „cei care nu își pot aminti trecutul sunt condamnați să îl repete”.

În acest context, cei opt foști ambasadori susțin că „este vital să îl vedem pe Putin așa cum este el cu adevărat, nu așa cum ne-am dori noi să fie”.

„Pericolul de astăzi nu constă doar în disponibilitatea lui Putin de a purta război”

În expunerea lor, aceștia amintesc și de perioada în care Adolf Hitler se afla la conducerea Germaniei.

„Lecția centrală a anilor 1930 nu este că fiecare dictator modern este un alt Hitler sau că diplomația este inutilă. Lecția este că a face concesii unui lider care folosește forța pentru a-și extinde teritoriul național nu face decât să încurajeze noi agresiuni, hrănind crocodilul, ca să spunem așa, în loc să asigure o pace durabilă”, susțin foștii ambasadori.

Aceștia mai notează că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a readus această lecție în prim-plan.

„Pericolul de astăzi nu constă doar în disponibilitatea lui Putin de a purta război. El constă în posibilitatea ca alte guverne, în căutarea unei înțelegeri rapide, să recompenseze și să încurajeze exact comportamentul pe care încearcă să îl descurajeze”, au scris diplomații.

Angajamentul încălcat de Rusia

Aceștia mai scriu faptul că în 1991, când Ucraina a devenit independentă, aceasta a moștenit al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume. Țara vecină a acceptat în 1994 să renunțe la acest arsenal, în schimbul unor garanții de securitate, amintesc foștii ambasadori. Renunțarea la arsenalul nuclear era stabilită prin Memorandumul de la Budapesta, care a fost semnat de Rusia, Statele Unite și Regatul Unit.

„Rusia s-a angajat în mod explicit să respecte independența, suveranitatea și granițele existente ale Ucrainei. 20 de ani mai târziu, Rusia a încălcat aceste angajamente.

În 2014, forțe ruse fără însemne de identificare, așa-numiții „omuleți verzi”, au ocupat Crimeea, pe care Moscova a anexat-o ulterior, încălcând dreptul internațional. De asemenea, Rusia a sprijinit separatiștii înarmați din estul Ucrainei, declanșând un conflict care a ucis mii de oameni.

Pe 24 februarie 2022, Putin a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei. El a justificat acest atac sfidător invocând pretexte legate de protejarea vorbitorilor de limbă rusă, combaterea unei presupuse influențe naziste și contracararea unor amenințări de securitate. Aceste afirmații nu au schimbat faptul esențial: Rusia invadase un vecin suveran”, scriu cei opt foști ambasadori.

„Nu ar trebui să oferim Rusiei o relaxare a sancțiunilor până când nu se înregistrează progrese reale și măsurabile către pace”

Ei mai notează faptul că diplomație presupune construirea unei relații de lucru cu adversarii.

„Acesta ar putea fi motivul pentru care, în martie 2025, emisarul american Steve Witkoff l-a descris pe Putin drept «un tip de treabă» și «super inteligent», exprimându-și convingerea că președintele rus își dorește pacea.

Însă impresiile personale sunt un ghid slab pentru a înțelege intențiile unui lider, mai ales atunci când contrazic ani întregi de comportament observabil: invazia Georgiei de către Rusia în 2008, ocuparea Crimeei și agresiunea din Donbas în 2014, invazia sfidătoare și tentativa de anexare a Ucrainei în 2022, precum și atacurile continue de atunci, inclusiv împotriva civililor și a infrastructurii civile”, mai scriu cei opt foști ambasadori.

Tot ei susțin că politica Statelor Unite față de Rusia „trebuie să fie lucidă și fermă”, având în vedere comportamentele agresive ale Rusiei.

„Nu ar trebui să oferim Rusiei o relaxare a sancțiunilor până când nu se înregistrează progrese reale și măsurabile către pace”, transmit diplomații.

„Nu Ucraina a început acest război. A face presiuni asupra guvernului său să cedeze teritorii Rusiei mută povara de pe umerii agresorului pe cei ai victimei”

Mai mult, aceștia critică decizia lui Donald Trump de a cumpără motorină rusească.

„Totuși, în octombrie 2026, pe măsură ce Rusia își intensifica atacurile asupra Ucrainei, administrația Trump a anunțat planuri de a cumpăra 300.000 de tone de motorină rusească, relaxând temporar restricțiile americane privind astfel de importuri și suspendând totodată anumite sancțiuni și taxe vamale în baza Legii Graham din 2026. Separat, Reuters a relatat că oficiali ai Pentagonului au îndemnat în privat unii aliați europeni, printre care Lituania, Letonia și Estonia, să își tempereze criticile publice la adresa Rusiei.

Aceste măsuri slăbesc presiunea asupra Moscovei, oferind un colac de salvare economiei sale afectate și subminând unitatea aliaților. Sprijinul economic și gesturile diplomatice de liniștire nu sunt acțiuni neutre atâta timp cât Rusia continuă să ocupe teritoriu ucrainean și să atace orașele Ucrainei”, scriu foștii ambasadorii.

Cei opt identifică, însă, un aspect și mai îngrijorător: „presiunea exercitată asupra Ucrainei pentru a face concesii teritoriale”.

„Nu Ucraina a început acest război. Ea este țara al cărei teritoriu a fost ocupat și ai cărei oameni sunt uciși. A face presiuni asupra guvernului său să cedeze teritorii Rusiei, oferindu-i în același timp stimulente lui Putin, mută povara de pe umerii agresorului pe cei ai victimei. Și îi sugerează lui Putin că o continuare a violenței nu poate decât să îi îmbunătățească poziția de negociere.

O înțelegere impusă Ucrainei sau una care legitimează cucerirea teritorială poate aduce o pauză temporară a luptelor. Dar nu va aduce o pace durabilă în Ucraina și nici nu va garanta că agresiunea rusă nu se va extinde mai departe în Europa”, avertizează cei opt foști ambasadori.

„Concesiile nejustificate oferite Kremlinului în privința Ucrainei ar putea duce la amenințări rusești și chiar la atacuri împotriva aliaților NATO”

Aceștia revin la perioada anilor 1930, despre care spun că „demonstrează cât de periculos poate fi un astfel de precedent”. Ei amintesc că după ce a ajuns la putere în 1933, Adolf Hitler a desființat instituțiile democratice, a reconstruit armata Germaniei și a urmărit expansiunea teritorială.

„În 1936, forțele germane au remilitarizat Renania, sfidând Tratatul de la Versailles. În martie 1938, Germania a anexat Austria. Mai târziu în acel an, Marea Britanie și Franța au acceptat cererea lui Hitler privind Regiunea Sudetă, o zonă predominant vorbitoare de limbă germană din Cehoslovacia, în cadrul Acordului de la München.

Acordul a fost celebrat de susținătorii săi ca o modalitate de a păstra pacea. Cu toate acestea, în martie 1939, Hitler a ocupat restul teritoriilor cehe. Pe 1 septembrie, Germania a invadat Polonia, declanșând cel de-Al Doilea Război Mondial”, scriu cei opt foști ambasadori.

Ei susțin că politica de conciliere nu l-a mulțumit pe Hitler, ci doar a încurajat noi pretenții.

„Există diferențe semnificative între Germania nazistă și Rusia lui Putin. Cele două regimuri nu sunt identice. Paralela relevantă este pericolul politic ca, atunci când rezistența cedează în fața concesiilor, riscul unor noi agresiuni să crească.

Concesiile nejustificate oferite Kremlinului în privința Ucrainei ar putea duce la amenințări rusești și chiar la atacuri împotriva aliaților NATO, extinzând și mai mult războiul lui Putin în Europa și declanșând, posibil, necesitatea unei implicări directe a SUA pentru a proteja securitatea și interesele economice ale Americii. La urma urmei, alianța noastră transatlantică cu Europa ne-a oferit peste 80 de ani de securitate acasă, alături de piețele libere și locurile de muncă ce asigură prosperitatea tuturor americanilor”, susțin cei opt diplomați.

„Terorizarea deliberată a populației civile și strămutarea forțată a copiilor sunt fapte grave și probabile crime de război”

Ei mai amintesc faptul că invazia Rusiei în Ucraina nu are consecințe abstracte, iar acestea se măsoare în decese ale civililor, case distruse, familii strămutate și comunități care trăiesc sub ocupație.

„Crimele Germaniei naziste în Europa ocupată au culminat cu Holocaustul, genocidul a șase milioane de evrei, alături de uciderea a milioane de alte victime. Crimele Rusiei în Ucraina nu pot fi comparate, în acest stadiu, cu genocidul nazist ca scop, organizare sau amploare.

Cu toate acestea, terorizarea deliberată a populației civile și strămutarea forțată a copiilor sunt fapte grave și probabile crime de război, care nu pot fi trecute cu vederea din comoditate diplomatică”, au mai notat foștii ambasadori.

Aceștia mai scriu și că pacea nu trebuie să recompenseze agresiunea.

„Comunitatea internațională poate susține principiul conform căruia suveranitatea și integritatea teritorială trebuie respectate, agresiunea are consecințe, iar crimele de război impun tragerea la răspundere. Sau poate permite ca oboseala politică și urmărirea unor înțelegeri pe termen scurt să erodeze aceste principii.

Suveranitatea și integritatea teritorială ar trebui să fie piloni centrali ai unei politici externe bipartizane și trebuie să redevină principiile directoare și farul călăuzitor al unei alianțe transatlantice pașnice și prospere”, se mai arată în textul publicat de cei opt foști ambasadori.