Pe planeta Venus, editurile nu sunt interesate să promoveze un scriitor în carne și oase. Editurile își rotunjesc profiturile, mari, mici în timp ce scriitorii naivi sunt vânduți la kilogram pe la tot felul de iarmaroace de carte, prin tot felul de cratere.
Nimeni nu îndrăznește să vadă adevărul. E ciudat. Trăim într-o lume perfect valabilă pentru scriitori liberi dar oamenii preferă să se prostească, își spun în sinea lor mulți scriitori liberi de pe Venus. Asta e. În întreg Universul e ca pe planeta Pământ. Așa că guvernul mondial de pe planeta Venus, plutind printre aburi sulfuroși, s-a gândit să schimbe macazul. S-a gândit să cumpere o tonă de scriitori de pe planeta Pământ. Asta pentru că se apropiau alegerile parlamentare planetare. Scriitorii de pe planeta Pământ sunt excesiv de talentați și reacționează așa cum trebuie la auzul arginților venusieni. Pe planeta Venus încă nu s-au introdus încă bancomatele. Guvernul venusian s-a gândit astfel să dea o lovitură mortală consorțiilor planetare editoriale care-și cam făceau de cap vrând să controleze viața politică venusiană. Cam asta e. Mai departe ce s-a mai întâmplat? A venit o cometă din spațiul cosmic și a pulverizat planeta Venus. Cam asta e. Povestea asta mi-a spus-o madam Calomfirescu, ieri pe la prânz, când stăteam la coadă la carne. În 1988 stăteam la coadă la carne. Nu greșesc. Ieri, adică marți, iunie, ieri, 8 iunie, 1988, stăteam la coadă la carne. Cum adică, suntem în 2019?! Glumiți? Eu știu foarte clar că suntem în 1988. Mă rog, credeți ce vreți. A, cum adică, povestea aceea nu s-a întâmplat pe planeta Venus ci la noi, în București. Aha. Mă rog, credeți ce vreți. Nu vă pot eu convinge acum să credeți ceea ce nu vreți să credeți. Vă duceți la alegeri? Tocmai erați în drum spre secția de votare? Să votați europarlamentarii? Glumiți? Noi suntem parte din Tratatul de la Varșovia, n-avem nici în clin nici în mânecă cu Uniunea Europeană. A, Gore, da, pe Gore l-au prins la granița cu sârbii. Cam asta e. L-au bătut crunt, nu știu dacă scapă. Mă rog, credeți ce vreți. Nu, nu am greșit strada. Eu nu am greșit nici o stradă. Eu mergeam pe strada mea când s-a iscat vântul acesta magnetic. De unde să știu eu dacă a fost modificată curgerea timpului. Hai, lasă, mă țineți de vorbă și pierd rândul la coadă. Cum, să vin la târgul de carte Gaudeamus? Păi, nu, acolo e iarmarocul de carte. Adică acolo se vinde o singură carte. Cartea tovarășului prim secretar. Pe ce lume trăiți?!
