Sicilia şi parfumurile Mediteranei

De la Palermo la Marsala, printre pescării şi podgorii, vizitatorul descoperă frumuseţea scăldată în soare a Siciliei, aromele speciale ale acestei insule, cea mai mare din Mediterana.

Pământ cu o istorie marcată de un metisaj cultural fără egal, Sicilia oferă vizitatorilor o mulţime de situri şi peisaje de o frumuseţe emoţionantă, cu contraste incredibile între Palermo, marcat de civilizaţiile arabă şi normandă, între grandoarea vestigiilor greceşti de la Agrigente sau Siracusa şi asprimea din interiorul insulei, unde se perpetuează încă, în unele locuri, tradiţii ancestrale demne de romanele lui Leonardo Sciascia sau Tommaso di Lampedusa.

Colonizată de fenicieni, care au fondat aici adevărate cetăţi, Mozia, Solonte şi Palermo, apoi de cartaginezi şi greci, care au lăsat numeroase vestigii, cum ar fi Teatrul de la Taormina, Templele din Segesta, Agrigente şi Selimonte, Sicilia a avut în Antichitate o importanţă strategică şi economică deosebită.

Noto, orașul Barocului târziu

La sfârşitul războaielor punice, insula a devenit provincie romană, iar după căderea Imperiului Roman, a fost invadată de popoare germanice. A revenit apoi Imperiului Bizantin, până la cucerirea musulmană dintre 827 şi 902. Cucerirea normandă a dus la constituirea unui regat feudal, în secolul al XII-lea. Regele Roger al II-lea, admirator al culturii musulmane, a dus o politică de toleranţă, în acest regat cosmopolit, care reunea greci, lombarzi, englezi şi arabi.

Palermo a devenit capitala Siciliei în timpul dinastiei germanice a familiei Hohenstaufen, ale cărei conflicte cu Papalitatea au dus la cucerirea insulei de către Carol I de Anjou, frate al regelui Franţei, Ludovic al XI-lea, în 1266. Dominaţia franceză este urmată de cea spaniolă, caracterizată printr-un relativ declin. În secolul al XIX-lea, Sicilia se uneşte cu Italia. Sicilia era atunci una dintre regiunile cele mai bogate, Palermo şi Conca d’Oro câştigând din exportul de grâne şi de lămâi şi cunoscând o oarecare dezvoltare industrială susţinută de marile familii din Palermo, Florio, una dintre cele mai mari averi ale Italiei, şi Whitaker, a cărei vilă va deveni „Grand Hotel des Palmes”, unde Wagner va termina, în iarna 1881-1882, ultima sa operă, „Parsifal”.

O istorie agitată, care a forjat tradiţii şi a creat o atmosferă cu totul specială ce poate fi descoperită şi asăzi.

Palermo, oraşul Barocului şi al gurmanzilor

Portul din Cefalu

Palermo, haotic, labirintic, derutează la prima vizită, până descoperi cheia de lectură, cum ar fi planul în cruce care organizează centrul istoric. Prima axă, care urmează drumul soarelui, datează din timpul fenicienilor. A doua a fost creată de spanioli în timpul atotputernicului Carol Quintul. Ele împart vechiul centru în patru cartiere egale, adevărate “medina” cu origini în vremea dominaţiei arabe. Oraşul trebuie vizitat pe jos. Fără veste, treci dintr-o stradă întunecoasă la un palat majestuos, de la o grămadă de pubele la o mare piaţă în care se înalţă o biserică barocă cu faţadă exuberantă sau un restaurant elegant.

Oraşul este o incredibilă combinaţie de stiluri arhitectonice, în care cupole roşii ca de moschee acoperă clopotniţele bisericilor. Micile vile stil Art Nouveau sunt înconjurate de clădiri moderne, înalte, bisericile în stil baroc flamboiant stau alături de cele normande mai austere. Toată această combinaţie este atât de armonios echilibrată, iar clădirile se îmbină unele cu altele într-o asemenea măsură, încât o eventuală confuzie face loc seducţiei. Aici, arta bizantină se îmbină cu cea arabă şi normandă. În 831, arabii au cucerit oraşul şi au făcut din el unul dintre cele mai importante cetăţi din lumea mediteraneană. Normanzii au pătruns în oraş în 1072, punând capăt stăpânirii arabe, iar creştinismul a redevenit religia oficială.

La Scopello, apa mării se întâlnește cu cerul în aceleași nuanțe

Palermo a devenit unul dintre cele mai importante oraşe din Europa, cu un comerţ, o cultură şi educaţie înfloritoare. În 1186, când Henric al VI-lea s-a căsătorit cu Constance de Heauteville, Sicilia a intrat sub stăpânirea Casei germane de Suabia. A urmat apoi Casa de Anjou, care a trasferat capitala la Napoli, apoi Aragonezii, în timpul stăpânirii cărora evreii au fost alungaţi şi s-a instaurat un stat al Sfintei Inchiziţii. În 1479, oraşul a fost inclus în Regatul Spaniei. În 1734, a devenit posesiunea Bourbonilor, fiind proclamat Regatul celor Două Sicilii. Aceştia au domnit până la anexarea Siciliei la Regatul Italiei în 1861.

Sărbătoarea lui San Calogero la Agrigento

Astăzi veţi descoperi un labirint de străzi şi alei înguste. Splendid, Teatrul “Massimo”, un simbol cultural al oraşului secolului al XIX-lea. La fel de impresionantă şi “Cappella Palatina” din “Palazzo dei Normanni”, sediul uneia dintre cele mai rafinate Curţi ale perioadei medievale. Interiorul capelei este un excelent exemplu de artă combinată, arabo-normandă. Nu puteţi să nu faceţi un scurt popas în “Grădina Botanică”, ce impresionează prin gama de plante exotice. “Piazza Pretoria” este incredibilă cu fântâna sa înconjurată de statui, iar efectul vizual este magnific.

Decorațiuni teatrale care împodobesc balcoanele și fațadele

Simţurile vizitatorului sunt asaltate în pieţe, adevărate “souks” milenare. Inima Palermo-ului este piaţa “Ballaro”, cea mai mare şi cel mai bine aprovizionată. Munţi de calamari lucioşi, mici peşti argintii încă vii, bucăţi de ton a căror nuanţă de roşu evocă un Carpaccio. Atât pictorul, cât şi mâncarea.

“Ton cu adevărat local”, anunţă un mic panou înfipt în grămada de carne, ca o invitaţie de a savura pe loc peştele crud, asezonat cu câteva picături de lămâie. Mai departe, din bogăţia de fructe şi legume, te aştepţi să răsară o figură de Arcimboldo: cireşe cărnoase, vinete pântecoase, lămâi care strălucesc ca tot atâţia sori. Peste tot, în acest templu dedicat “street food”, trecătorul este invitat să guste “panelle”, mici clătite cu năut, bulete de orez, un uimitor amestec de miresme orientale şi de mirosul dulce al florilor de iasomie…

Monreale, locul de întâlnire al artelor răsăritene şi occidentale

Piața Domului din Siracusa

Ieşind din Palermo către vest, pe bulevardul Calatafimi, ajungi la Conca d’Oro, de unde începe un splendid câmp de măslini şi de flori. Este obligatorie o escală la Monreale pentru a vizita Domul şi mânăstirea.

Catedrala din Monreale, un templu acoperit cu mozaicuri din aur, vă va tăia respiraţia. Dar frumosul oraş Monreale este aşezat în vârful muntelui Caputo, de unde, privind în jos, eşti uimit de frumuseţea văii aurii, bogată în măslini, portocali şi migdali, numită Conca d’Oro. La Monreale se află Domul şi curtea sa arabo-normandă, care merită o vizită aprofundată. Fondat în 1172 de Guglielmo al II-lea, Domul, cu un plan în cruce latină, are faţada flancată de două turnuri masive. Nava şi transeptul sunt decorate cu un ciclu de mozaicuri reprezentând scene din Vechiul Testament. Admirabil şi exteriorul absidelor, din tuf, ornat cu marmură în diferite culori. Un adevărat spectacol este oferit de curtea interioară, mărginită de 228 de coloane îngemănate, decorate cu basoreliefuri şi mozaicuri. Chiar şi pe capitelurile foarte elaborate se află scene din Vechiul şi Noul Testament. Artizanii din Monreale sunt cunoscuţi pentru talentul cu care prelucrează ceramica şi mozaicurile.

În splendidele grădini de la Domenico Palace Hotel

De aici, drumul continuă către Pizzo d’Aci, de unde se coboară la Partinico. În centrul orăşelului se află “Antica Paticeria Giambelluca”. Veche doar cu numele, pentru că Massimo Giambelluca, un tânăr patisier palermitan, a deschis-o abia de câţiva ani.

O companie tânără şi veche totodată este şi “Cusumano”, în cartierul San Carlo, la periferia orăşelului Partinico. Veche pentru că Francesco, tatăl, produce de 40 de ani vin din abundenţă. Tânără, pentru că fiii lui, Alberto şi Diego, după opt ani de experimente, au lansat în 2001 o linie de vinuri care au atins excelenţa, aliind soiurile autohtone, internaţionale şi soarele Siciliei. Este vorba despre “Noa” (Nero d’Avola, Cabernet şi Merlot).

Teatrul grec din Siracusa

De la Partinico la Alcamo, câmpia oferă ample panorame de vii. Aici domneşte vinul alb, dar un viticultor care a crezut în calităţile pământului de aici şi a început să producă vinuri roşii: “Ceuso”, într-un edificiu restaurat de Giuseppe Melia în cartierul Vivignato. Compania se află lângă vechea cale ferată de unde, cândva, plecau mari cantităţi de vin alb ce serveau la prepararea vermutului. Sticle cu vin de Ceuso se găsesc şi în cea mai bună enotecă din centrul oraşului, “Manfre”, care vinde şi un vin neîmbuteliat, dulce şi tare, “Zibibbo”.

Templul lui Apollo din Siracusa

De la Alcamo, la 20 de minue de drum, se găseşte Templul din Segesta şi de acolo, itinerarul duce către nord, pe coastă. De la Castellamare pot fi vizitate vechile pescării. Scopello, restaurată ca monument istoric, ruinele Pescăriei “Secco”, “San Vito lo Capo”, mica pescărie “Uzzo”, transformată în muzeu, protejată de rezervaţia Zingaro.

La sud de San Vito lo Capo, merită vizitată pescăria “Bonagia”, transformată în han. În interiorul hanului, Giovanni Prestigiacomo a deschis o tavernă în care se vând toate produsele pescăriei: file de ton în ulei de măsline, ton crud în saramură, condimente…

Urcând către nord, la Erice, se deschide panorama spre golful Bonagi şi Muntele Cofano. Coborând de la Erice către sud, ajungi la salinele de la Trapani şi la insulele Egadi. La Erice trebuie vizitată însă cetatea medievală. Se pot face şi cumpărături la “Bottega dei Sapori”, unde Giuseppe Cavasino vinde condimente produse după reţeta trapaneză.

Insulele Egadi, o zonă marină protejată

Orașul pietrei, Noto, este îmbrăcat în flori

Când soarele este la zenit, salinele din Trapani se învăluie într-un curcubeu de culori, având ca fundal insulele Egadi. Situate în partea de vest a Mediteranei, spre Coasta Siciliei, între Trapani şi Marsala, Insulele Egadi atrag un număr mare de turişti cu plajele lor nepoluate. Poposind aici trăieşti senzaţia că te-ai întors în timp pentru a redescoperi o lume în care transportul se făcea cu ambarcaţiuni sau pe jos. Insulele Egadi sunt un teren fertil pentru amatorii de legende sau de istorie antică. Cele mai importante locuri de pe insule sunt însă numeroasele peşteri în care desenele paleolitice sau neolitice stau mărturie unei lumi preistorice, picturi comparabile cu cele din Lascaux, din sud-vestul Franţei, sau Altamira din Spania. Amatorii de plimbări pe jos merg pe insula Favignana, cea mai mare din arhipeleag şi cea mai apopiată de partea continentală a Siciliei.

În nord-vestul Siciliei se află un colţ de paradis. Un han minuscul, la porţile rezervaţiei naturale Zingaro. În jurul lui, ferma fortificată Scopello, aflată la o oră de Palermo, concentrează întregul farmec al regiunii.

Teatrul din Catania

La sfârşitul anilor ’70, construcţia unui drum trebuia să distrugă acest loc încântător. Pentru a proteja cinci golfuleţe cu ape albastre, o rară varietate de palmieri pitici şi o serie de poteci, s-a creat în Sicilia prima Rezervaţie Naturală. Apoi, satul s-a dezvoltat în ritmul lui. De jumătate de secol, Vito are aici o băcănie. El a amenajat camere în frumoasa sa proprietate, a suspendat hamace între măslini şi oferă, în coşuri mari din răchită, fructe parfumate din grădina lui.

Ceva mai jos, se află vechea “tonnara”, pescăria de ton din Scopello. Localitatea ocupă un golf minunat, străjuit de stânci majestuoase. Până în 1984, ea trăia patru luni pe an, în ritmul pescuitului natural. Capela, barăcile pescarilor, un mic palat, adăposturi pentru ambarcaţiuni… “Provocarea pentru mine, ca arhitect, a fost să păstrez spiritul acestui loc clasat monument itoric”, explică Leonardo Fodera, care este şi administratorul locului care, de atunci, se închiriază. Confortul este spartan, se închiriază cearşafuri pentru noapte, iar briza marină ţine loc de aer condiţionat. Dar frumuseţea peisajului îţi taie răsuflarea.

Pe urmele comisarului Montalbano

Piața Bellini din Catania

Aţi auzit vreodată de un tur Montalbano? De la crearea personajului renumit în lumea întreagă din romanele poliţiste ale lui Camilleri şi serialul cu acelaşi nume de pe RAI, Inspectorul Montalbano, fanii au iniţiat o nouă epocă de turism în frumoasele împrejurimi ale oraşului Noto. O vizită la Noto vă va oferi o emoţie estetică autentică. Intrând în joc, veţi ajunge în sate însorite, precum Casteluccio, la Sanctuarul “Madonna della Scala” şi la Rezervaţia Naturală “Vendicari”, locul unde se retrage Montalbano să se relaxeze după un caz complicat. Dacă veţi face o plimbare seara pe străzile scăldate de apusul soarelui, veţi fi uimiţi de efectul spectaculos pe care acesta îl are asupra faţadelor şi balcoanelor clădirilor, care capătă o nuanţă asemănătoare apusului de soare, roşu spre portocaliu. Fiecare detaliu este o adevărată operă de artă. Un şir impresionant de scări te îndeamnă să mergi către Catedrala “San Giorgio”, înconjurată de importante clădiri baroce, precum “Palazzo Landolina di Sant’Alfano”, “Palazzo Vescovile” sau “Palazzo Ducezio”. Extraodinarul “Palazzo Villadorata”, construit în 1739 şi restaurat în 2007, este renumit pentru cele 6 balcoane susţinute de grifoni, cai şi heruvimi.

Migdalii din Noto sunt renumiţi în întreaga lume, la fel ca şi “crema di mandorle”, pastă de migdale făcută din migdale, apă şi zahăr cu diferite fructe confiate. Merită încercat şi renumitul “Moscato di Noto”, ce se bea alături de peştele spadă. După Biserica “Santa Chiara”, cu preţioasa sa “Madonă” realizată de Antonello Gagini, ajungeţi în inima oraşului, în “Piazza del Municipio”, una dintre cele mai mari din Sicilia, frumos proporţionată şi mărginită de copaci.

Garibaldi la Marsala

Priveliște din Taormina spre Etna

Marsala, cu apele sale transparente, reprezintă un alt punct de plecare dacă vreţi să ajungeţi din sud în vestul Siciliei, unde fiecare loc respiră memoria lui Garibaldi.

În 11 mai 1860, Garibaldi debarca în Sicilia, la Marsala, în proximitatea unui far, cu ajutorul vaselor britanice, pentru a descuraja navele Bourbonilor. Îl aşteptau aici 12 sticle de Marsala. “Eroul celor două lumi”, cel care visa la unificarea Italiei, a ales Mars-el-Allah, între paralele 34 şi 43. În expediţia din Sicilia, numită şi a “celor 1.000 de cămăşi roşii”, a reuşit să înlăture monarhia locală şi să instituie un guvern provizoriu. A cucerit Sicilia şi Napoli, pe care le-a anexat Italiei de nord.

Restaurantul La Botte în interiorul căruia sunt etalate fotografiile marilor actori

De la vinul robust, dulce şi plăcut lui Garibaldi, oraşul a împrumutat numele. Vinul de Marsala fusese descoperit şi de către englezul John Woodhouse, care debarcase în acest ţinut în 1773.

În Piaţa Republicii, Catedrala, cu faţada în stil manierist-baroc, datată 1628, anunţă că te afli în apropierea “Muzeului Civic”, care conservă scrisori şi diferite gravuri ce i-au aparţinut lui Garibaldi. În grupul lui, doar 5% erau sicilieni. Infanteriştii şi călăreţii proveneau în bună parte din centrele urbane din Val di Mazara. Aceste oraşe, precum Trapani şi Marsala, aveau statutul analog comunelor din nordul Italiei.

Taormina, un elegant oraș

Prăvălia “Donnafugata”, ce datează din 1851, este acum în grija celei de a patra generaţii de moştenitori. Aici se poate bea un pahar din minunatul “Nero d’Avola Sherazade” şi se poate gusta tapas cu peşte afumat. Tot în centru se află elegantul restaurant “San Carlo”, unde la loc de frunte este etalat tonul proapăt cu ulei de măsline şi ierburi. La “Sirena Beţivă”, alături de un pahar de vin se poate degusta un pate de pistacchio sau ton cu portocale şi vin de Marsala de la micii producători.

În staţiunea Marausa, din localitatea Loco Ferro, se află Compania Agricolă “Titone”, situată într-o livadă de măslini plantată de farmacistul Nicolo Titone cu 70 de ani în urmă. Astăzi ea este condusă de fiul acestuia, Nicola, de asemenea farmacist. Profesiunea de farmacist şi alternanţa numelor Nicolo şi Nicola este o tradiţie a familiei Titone încă din 1836.

Pe unul din bulevardele din Catania

Strada salinelor, pe înălţimea Birgi şi apoi pe malul mării, duce la peisajul magic al salinelor “Ettore” şi “Infersa”. Pe oglinda apei, de unde din iunie până în septembrie se scoate sarea, se înalţă mori de vânt, cu acoperişuri roşii, în care se măcina pe vremuri sarea. Una dintre ele datează încă de la 1500. Restaurată, păstrând chiar angrenajele din lemn şi maşinile vechi, ea adăposteşte un mic muzeu despre obţinerea sării şi un mic magazin unde se poate cumpăra sare de Trapani. Sarea marină, produsă la Trapani, este bogată în iod, fluor, potasiu şi magneziu. Lângă saline se află debarcaderul pentru insula Mozia, cetatea feniciană descoperită în secolul trecut de Giuseppe Whitaker, fiul unui negustor englez din Marsala. Englezii au fost primii care au valorificat vinul de Marsala, la începutul anilor 1800. Firmele familiilor Woodhouse şi Ingham au fost înglobate în societatea “Florio”, fondată de comerciantul Vincenzo Florio, în 1833.

Pentru cei care nu au timp sau nu doresc să facă lungi excursii, rămâne vizita în centrul istoric al oraşului Marsala, splendidă cetate barocă unde în fiecare enotecă sunt promovate vinurile siciliene. “Bottega del Carmine” oferă degustări din cele mai bune mărci de Marsala.

Segesta, leagănul civilizaţiilor antice

Defileu de modă Dolce and Gabbana, la Taormina

Dincolo de Palermo, micul Cefalu, veritabilă bijuterie balneară şi medievală, nu trebuie ratat. Într-o parte, se lipeşte de stâncă, în cealaltă, casele vechi se ridică pe nisip şi pe mare. Îşi datorează superba catedrală din piatră dechisă la culoare normanzilor. Prins de o furtună teribilă odată când era în larg, regele Roger al II-lea i-a promis Fecioarei că-i ridică o biserică dacă scapă.

La sfârşitul zilei, când soarele aureşte faţadele, este o plăcere să hoinăreşti, să cuprinzi cu privirea oraşul încoronat de impozanta Rocca.

Mergând prin câmpie, te laşi copleşit de peisaj: grânele galbene care unduiesc în bătaia vântului, ramurile argintate ale măslinilor şi şirurile verzi ale viilor.

Cele 142 de trepte din Caltagirone

Templul din Segesta răsare într-un cadru natural. Un monument cu linii dorice, minunat păstrat, unicul vestigiu, alături de teatrul din vecinătate, al unei cetăţi antice dispărute. Templul din Segesta, ce reprezintă leagănul civilizaţiilor antice, este un templu care a înfruntat timpul. Este unul dintre templele cele mai bine păstrate din Sicilia şi poate din lume. Se înalţă solitar pe colina de vis-à-vis de Monte Barbaro, unde era cândva capitala legendarilor Elimi, fondată, potrivit legendei, de fugarii din Troia şi distrusă de mai multe ori în timpul războaielor cu învecinata Selinunte. Situată într-un peisaj natural fascinant, pe malul unui adânc canion calcaros, a fost construită în secolul al V-lea d.Ch., şi păstrează 36 de coloane dorice care susţin două frontoane. Pe culmea muntelui Barbaro pot fi vizitate şi ruinele cetăţii, un teatru cu un diametru de 400 de metri, construit în secolul al III-lea d.Ch, în care, din doi în doi ani, au loc, în timpul verii, reprezentaţii clasice.

Magazin de ceramică din Caltagirone

Mai la nord, Erice oferă o panoramă uluitoare asupra întregii regiuni. Cetate feniciană pe coama muntelui San Giuliano, la 750 de metri altitudine, ea este înconjurată încă de fundaţiile vechilor ziduri feniciene. Pavată în întregime, păstrează câteva biserici, ca “San Martino”, “San Giuliano” şi “Sfântul Ioan Botezătorul”, fondate de normanzi şi reamenajate în 1600. Merită vizitată şi “Biserica Matrice”, din secolul al XIV-lea, dar şi castelul normand.

La picioarele privitorului salinele îşi etalează sub cer oglinzile de apă, în timp ce Trapani, capitala provinciei, înaintează ca o seceră în mare.

Organizarea unei etape din Cupa America i-a insuflat viaţă. Decrepit altădată, vechiul centru din Trapani s-a metamorfozat. Biserici şi palate au primit haine noi, a fost îmbunătăţit iluminatul. De atunci, bulevardul Vittorio Emanuele, coloana vertebrală a oraşului vechi, primeşte plimbarea de seară cu barurile sale. La “Muzeul Pepoli”, nu rataţi magnifica expoziţie cu obiecte din coral ale maeştrilor trapanezi.

Teatrul din Palermo

Cetatea este şi poarta de intrare în insulele Egadi. Ele sunt renumite pentru specialităţile de ton şi homari. Te poţi urca într-un “aliscafi”, vapor rapid care ajunge în 20 de minute la Favignana, insula principală, cu micul său port plin de bărci colorate. În capătul golfului se ridică mândru fostul “Stabilimento Florio”, cea mai mare pescărie din Mediterana, restaurată integral şi transformată în spaţiu cultural.

Te plimbi stupefiat în hangarele gigantice, concepute de arhitectul Giuseppe Damiani Almeyda, cel care a dat formă şi oraşului modern Palermo. Pentru a te scălda, îţi trebuie o bicicletă, cu care ajungi la apa albastră de la Cala Rosa, un golf spectaculos, într-o veche carieră de tuf alb.

Catedrala din Palermo

După cum spunea Cicero, Siracusa a fost cel mai important oraş grec şi cel mai frumos dintre toate. Ea a devenit centrul Siciliei elene şi o vreme a rivalizat cu Atena. Arhimede, marele matematician grec şi distins inginer militar, s-a născut la Siracusa. Teatrul cioplit în stâncă este unul dintre cele mai frumoase şi mai mari din lume de acest fel. Această impunătoare structură semicirculară a fost mărită şi modificată de mai multe ori de-a lungul secolelor şi este încă folosită şi în prezent când se interpretează piese antice greceşti în timpul verii. Tot aici, întâlneşti celebrul amfiteatru roman, al treilea după cele din Roma şi Verona, în formă ovală, tăiat în stâncă, ce găzduia odinioară întrecerile de gladiatori, simulările de bătălii navale şi cumplite lupte de animale. Fosta carieră de calcar, situată la est de teatru, este “La Tomia del Paradiso”, un colţ verde luxuriant, plin de vegetaţie şi de lămâi, renumit pentru enorma sa peşteră “Orrecchio di Dyionisio”, nume datorat, se pare, lui Caravaggio, unde tiranul oraşului, ajutat de acustica peşterii, obişnuia să tragă cu urechea la discuţiile prizonierilor închişi acolo. Catacombele lui San Giovanni, construite pentru a adăposti rămăşiţele pământeşti ale comunităţii creştine a oraşului, sunt de asemnea impunătoare. De o frumuseţe uimitoare este şi Domul, construit în secolul al XVIII-lea de Andrea Palma, cu o faţadă barocă extravagantă. Statuile Fecioarei din Pilliere, cele ale Sfintei Lucia şi Sfântului Marziano au fost adăugate în 1757. La fel şi sculpturile Sfântului Petru şi Sfântului Pavel de pe laturile scărilor faţadei. Nu rataţi “Fonte Aretusa”, un izvor cu apă proaspătă, înconjurat de ziduri albe de piatră şi care, potrivit mitologiei greceşti, este o întrupare a nimfei Arethusa.

Piața Pretoria din Palermo

Tonul proaspăt este ingredientul de bază al multor reţete precum “purpetti”, ton cu ouă şi brânză pecorino, dar şi “salciccia di tonno”, un fel de cârnat de ton, şi specialitatea casei, ton înăbuşit cu ceapă şi ardei. Mierea şi migdalele sunt folosite la prepararea dulciurilor specifice, precum “giuggilena”, un fel de nuga cu seminţe de susan. Aceste minunate deserturi pot fi însoţite de un Moscato de Siracusa.

Caltagirone este ca o tapiserie uriaşă de lumină

Coloane acoperite cu mozaicuri în stil bizantin la Monreale

Clădit pe o latură de munte, Caltagirone se oferă privirii promiţând frumuseţi ascunse pe care le şi dezvăluie într-o scară către ceruri. Fiecare fereastră şi fiecare balcon sunt o adevărată operă de artă. Oraşul a fost reconstruit după devastatorul cutremur din 1693 şi i s-a dat o înfăţişare barocă. Totuşi, păstrează unele caracteristici ale oraşului medieval care a fost cândva. Celebra scară, care are 130 de metri, a fost construită în 1606 pentru a lega partea inferioară a oraşului de partea nouă, situată sus pe colină. Fiecare treaptă vă îndeamnă să vă opriţi şi să admiraţi diferitele plăcuţe colorate ilustrate pe cele 142 de trepte: arabă, normandă, angevino-aragoneză, spaniolă, barocă. Motivele decorative sunt în ordine crescătoare şi cronologică, începând din secolul X şi ajungând până în secolul XX. Acest fapt împarte treptele în 10 secţiuni, una pentru fiecare secol, plus două trepte introductive. Sunt reprezentate aici toate civilizaţiile care au ocupat Sicilia. De ziua Sfântului Giacomo, patronul oraşului, luminile publice sunt stinse, iar scara este luminată cu circa 10.000 de lumânări colorate. Privind-o, ai impresia că vezi o tapiserie uriaşă de lumină sau un râu de foc care coboară. Plăcuţele de ceramică decorează şi bisericile, parcul oraşului şi Podul San Francesco. În lunile de vară, puteţi vizita aici nenumărate expoziţii, dar şi viziona spectacole teatrale, când fiecare colţişor al oraşului devine o scenă.

Catania, la umbra Etnei

Una dintre cele mai frumoase plaje din Sicilia, între Mazara și Marsala

Pe una dintre porţile oraşului Catania, pe Poarta Garibaldi, stă scris: “renasc din propria-mi cenuşă”. Catania este oraşul care trăieşte în umbra vulcanului Etna. Unul dintre cele mai frumoase locuri este “Via dei Crociferi”, care cuprinde patru superbe biserici, dintre care, “San Giuliano”, cu o splendidă faţadă arcuită, poate cea mai elegantă. Mult mai lungă decât aceasta este “Via Etnea” pentru că se întinde de la catredrală spre muntele Etna, în prezent principala arteră comercială, închisă traficului şi pavată cu piatră vulcanică. Adevărata splendoare arhitectonică a Cataniei o constituie însă faţadele sale baroce şi interioarele numeroaselor sale biserici, de o extraordinară bogăţie în decoraţiuni. Încântătoare este “Sant-Agata”, dedicată patroanei Cataniei, care este omagiată cu sărbători spectaculoase.

Oraşul este renumit prin viaţa sa de noapte. Locuitorilor le place să se plimbe pe lângă Via Etnea, în jurul Teatrului “Massimo Bellini”, dar şi de-a lungul mării. Merită să poposiţi şi în pieţele din Catania. O vizită nu este însă completă dacă nu gustaţi una dintre delicioasele specialităţi locale, “pasta alla Norma”, după numele operei “Norma” a lui Bellini, sau vinete prăjite în sos de roşii cu busioc şi salată, “arancini di riso”, bulete de orez prăjite cu roşii şi brânză. Nu puteţi să rataţi celebra casată siciliană, cea mai minunată din lume, cum zic italienii, o îngheţată în straturi, umplută cu fructe, pe deasupra cu un strat de brânză ricotta.

Taormina, un ţinut fermecător

Crama Donnafugata de la Marsala

Nu putem să nu amintim în această călătorie de Taormina, cel mai seducător oraş al Siciliei, care a inspirat zeci de generaţii de scriitori şi artişti. Ovidiu a scris despre “chefalul dulce şi ţiparul fraged din apele Taorminei”, Plinius cel Bătrân i-a lăudat vinurile, Goethe a frecventat liniştitoarea Grădină Botanică, amintind de străzile înguste din Taormina care conduc spre minunate terase şi privelişti uluitoare. D.H. Lawrence a fost inspirat de aceste ţinuturi când a scris “Amantul doamnei Chatterley”. Guy de Maupassant spunea că oraşul este un loc în care poţi găsi tot ceea ce s-a creat pe pământ pentru a fermeca ochii, mintea şi imaginaţia.

Locul unde se află Taormina este atât de spectaculos încât oraşul atrage o mulţime de vizitatori. Ea se oglindeşte în apele albastre ale Mării Ionice, iar din vârf poţi admira, pe fundalul cerului albastru, vulcanul Etna, dar şi lava care se prelinge pe versanţi lăsând o dâră de fum şi lumină în urmă. Taormina este seducătoare scăldată de lumina soarelui, iar după apus atmosfera este de-a dreptul fascinantă. Elegantul oraş vechi este un loc cu adevărat magic pe care îl poţi descoperi pe îndelete cutreierând pe jos străzile înguste şi întortocheate, pavate cu piatră vulcanică, unde la fiecare colţ întâlneşti magazine de anticariat, elegante magazine de modă, cafenele. Coasta este printre cele mai frumoase şi mai renumite din lume. Teatrul găzduieşte diferite spectacole şi este cunoscut pentru “Taormina Arte Festival” şi, mai recent, pentru Festivalul de Film.

Superbele bijuterii din coral de la Trapani

Golful este alcătuit din mai multe plaje încântătoare şi mici golfuleţe pietroase care oferă posibilitatea de a practica sporturi nautice.

Taormina este un paradis şi pentru gurmanzi. “Caponata”, pasta cu sardele, “granita gelsi” sau “granita al caffe”, “linguini al limone” sau peştele sabie cu mentă. Să adăugaţi şi un pahar de vin “Castemola”, la restaurantul “La Botte”, unde prin mijlocul fiecărei mese trece un portocal. Veţi putea degusta cele mai minunate feluri de peşte şi fructe de mare, gătite dumnezeieşte. În restaurant sunt etalate fotografiile actorilor şi regizorilor ce i-au trecut pragul, între ei aflându-se şi numeroşi români, Victor Rebengiuc, George Banu…

Agrigento retrăieşte zilele de glorie ale unei civilizaţii apuse

O adevărată dantelărie în piatră la Domul din Monreale

Temple dorice, făcute din piatră roşiatică, coloane cu proporţii perfecte care ajung până la cer şi statui gigantice care dorm în nisip. Acestea sunt uluitoarele vestigii ale “celui mai frumos dintre oraşele muritoare”, cum l-a numit Pindar, oraşul Acragas, una dintre cele mai importante colonii greceşti din Sicilia. La Agrigento, veţi întâlni “Templul lui Hercule”, care datează din secolul VI î.Ch. Urmele adânci care se văd pe pământul din jurul templului amintesc că acesta nu a fost întotdeauna templul trecut, amintind de măreţia sa anterioară, ci de faptul că aici a fost cândva un centru urban plin de negustori şi cumpărători. “Templul lui Zeus Olimpianul”, ce zace acum în ruină, a fost cel mai mare templu doric construit vreodată. “Templul Concordiei” s-a păstrat integral, de parcă nu ar fi fost deloc confruntat cu timpurile tulburi cu care s-a confruntat oraşul din cauza invadatorilor. Mărturii ale secolelor trecute stau şi cele al “Herei” şi cel al lui “Castor şi Pollux”.

Riturile şi ritualurile contemporane din Agrigento sunt prezente pe străzile oraşului care se trezeşte la viaţă în timpul festivalului religios, San Calogero, când statuile sfântului sunt purtate în cadrul unei procesiuni, în sunete de tamburine, iar mulţimea aruncă ofrande de seminţe de anason şi rulouri de susan la picioarele lor. Bucătăria oraşului este o combinaţie de influenţe cu o mare varietate de preparate tentante, printre care “zuppa di cozze”, “sote di vongole”, scoici într-un sos alb de vin cu pătrunjel tocat sau renumita salată de caracatiţă.

Agrigento este renumit şi pentru faptul că este oraşul natal al marelui dramaturg Luigi Pirandello. De aceea aici se desfăşoară şi un renumit festival de teatru.

În Sicilia, familia este sinonimă cu pastele

Una dintre capodoperele găzduite în Muzeul Coralului de la Trapani, intitulată Triumful

Mai dulce. Mai sărat. Mai intens… În Sicilia savorile depăşesc nivelul obişnuit. Soarele, pământul aspru, bogat în fier, marea dau viaţă şi intensitate oricărui aliment, vinurilor “Nero d’Avola” şi Marsala, măslinelor mari de la Vucciria, piaţa cea mai specială şi mai plină de arome a insulei.

Între Palermo şi Marsala, experienţele senzoriale sunt puternice şi dublate întotdeauna de curiozitate: roşiile şi icrele de ton, pasta de sardele şi cuscus-ul din Trapani. Şi sarea. La salinele “Ettore” şi “Infersa”, de lângă Trapani, călătorul este invitat să guste un grăunte de sare cu iod şi fluor. Un concentrat al Mediteranei, un parfum care nu se uită uşor.

Călătoria începe în Vucciria, piaţa “Caracciolo”, unde se concentrează bancurile de peşte. De acolo, în strada Argenteria, primul festin are loc la “Antonino Giannusa”, protejat de imagini de sfinţi şi vechi fotografii de familie. De 100 de ani, acesta este locul care aprovizionează Palermo cu măsline, capere, ardei uscaţi, oregano, roşii şi pastă de roşii. Specialitatea casei este condimentul palermitan, picant şi usturoiat, pe care Antonio îl prepară pe loc amestecând ingredientele după gustul clientului.

Parcul arheologic din Segesta

O cu totul altă atmosferă domneşte în magazinul deschis recent în elegantul cartier de pe bulevardul Liberta de către Francesco Gucione, care are şi o fermă bio la Piana degli Albanesi, “Dispensa dei Monsu”. “Monsu”, prescurtare a cuvântului monsieur, erau bucătarii particulari, de origine franceză, ai familiilor nobile palermitane. Aici sunt etalate toate bunătăţile insulei: brânză de oaie, pâine neagră de Castelvetrano, ulei extravirgin de Guccione, pastă de Corleone, produse de pescărie, dulciuri cu migdale… Pentru a cumpăra găluşti, specialitate a insulei, trebuie să mergi la “Spinnato”, în cartierul Politeamo. La Palermo, familia a fost întotdeauna sinonimă cu pastele. De peste 20 de ani, Mario Spinnato a inaugurat şi patiseria. La mesele plasate în aer liber, pe strada pietonală “Principe di Belmonte”, o oază în haoticul trafic din Palermo, pot fi degustate renumitele “arancini di riso”.

Dulciurile sunt o încântare: cannoli, gelo di mellone, un soi de jeleu de pepene verde, cu flori de iasomie, bucăţele de ciocolată, dar şi casata cu marţipan colorat, cu fructe glasate şi ciocolată.

Brânza siciliană este făcută aproape întotdeauna din lapte de oaie. Cei mai buni producători folosesc încă metodele artizanale, cu lapte crud. Apoi ea este diversificată. În unele tipuri se adaugă piper negru, la altele fistic… O brânză foarte specială este “piacentinu”, care, în afară de piper, conţine şi şofran.

Splendidul Templu doric din Segesta

Pâinea siciliană cea mai răspândită are crustă groasă şi crocantă, acoperită omogen cu seminţe de susan, care adesea se pun şi în aluat. Se remarcă apoi pâinea neagră de Castelvetrano, din făină de aleurone şi tuminia, două soiuri de grâu “arheologic”, importat în Sicilia încă din timpul Greciei Mari, coaptă la foc de lemne, cu un gust acid, foarte puternic.

La Trapani există două fabrici tradiţionale de tăiere a tonului, “Favignana”, cea mai cunoscută şi turistică, şi “Boangia”, capabilă încă să prelucreze câteva mii de peşti. Tonul, lung de până la 4 metri, este un peşte perisabil şi este transportat imediat la Trapani, fie pentru prelucrare, fie în pieţe pentru a fi vândut proaspăt, în felii sau file.

În afara frumuseţilor naturale, a bucătăriei, în Sicilia veţi fi sedus de acordurile muzicale ce se aud peste tot. Doar de aici au plecat mari interpreţi şi compozitori italieni, ca Giuseppe Di Stefano, Salvatore Licitra, Vincenzo Bellini, Nicola Costa, Salvatore Accardo, Franco Battiato, Beniamino Gigli…