Sicrie din carton și morminte fără piatră. Tendința care schimbă industria înmormântărilor în Europa

În multe localități din România, o înmormântare este mai mult decât un ritual de rămas-bun. Este un eveniment care mobilizează familii întregi și, de multe ori, presupune costuri considerabile. Sicrie masive, dricuri elegante, șiruri de mașini, zeci de coroane și monumente din marmură sau granit care pot costa mii de euro fac parte din peisajul obișnuit al multor cimitire.

Funeralii verzi

La peste 1.500 de kilometri distanță, un belgian vede lucrurile cu totul diferit.

Cédric Vanhorenbeke, antreprenor din Bruxelles și fondator al unei cooperative funerare orientate spre sustenabilitate, promovează conceptul de „funeralii verzi”. Acestea pun accentul pe reducerea impactului asupra mediului.

La o astfel de inmormântare, Cedric folosește „Corbicyclette”, un vehicul inventat de franțuzoaica Isabelle Plumereau în urmă cu câțiva ani.

Corbicyclette este o combinație între o bicicletă cargo cu un dric (corbillard) și care poate transporta sicriul până la cimitir. Alternativa este mai puțin poluantă și transformă procesiunea funerară într-un moment mai intim și mai apropiat de oameni. Fără motor, fără zgomot și în ritmul mersului, însoțește defunctul într-un mod diferit, reducând în același timp impactul transportului. Dar bicicleta dric este doar începutul.

Fără marmură, fără beton și fără monumente uriașe

Potrivit susținătorilor funeraliilor ecologice, impactul unei înmormântări nu se oprește la transport.

Susținătorii acestor practici critică și tendința de a transforma cimitirele în adevărate „orașe de piatră”, dominate de marmură, granit și cavouri masive. În locul acestora, ei propun morminte integrate în spații verzi, fără beton și fără monumente impunătoare, marcate discret și înconjurate de vegetație.

Argumentul lor este unul simplu: fiecare etapă a industriei funerare are un impact asupra mediului, de la exploatarea pietrei și transportul acesteia pe distanțe lungi până la utilizarea lacurilor, a materialelor sintetice și a produselor chimice folosite pentru conservarea corpurilor.

De asemenea, belgianul promovează sicrie din carton reciclat, răchită sau alte materiale biodegradabile. In Bruxelles, este permisă chiar înmormântarea doar într-un giulgiu. Cedric propune și morminte integrate în natură, fără cavouri și fără construcții monumentale.

Ideea poate părea radicală pentru români. În numeroase cimitire de la noi, marmura și granitul sunt considerate un semn al respectului față de persoana decedată. Mormintele devin adesea tot mai elaborate, iar simbolul unui ultim omagiu este exprimat prin piatră, metal și dimensiunea monumentului.

În viziunea promotorilor funeraliilor verzi, respectul ar trebui măsurat altfel: printr-un impact cât mai redus asupra mediului și prin păstrarea caracterului natural al locului de veci.

O industrie care începe să se schimbe

Fenomenul este încă de nișă, însă câștigă adepți în Belgia, Franța și alte țări vest-europene. Tot mai multe firme funerare oferă sicrie din carton, urne biodegradabile, flori locale și soluții menite să reducă emisiile generate de ceremonia de înmormântare.

Două viziuni diferite despre ultimul drum

În esență, dezbaterea nu este despre biciclete sau despre sicrie din carton. Este despre două moduri diferite de a înțelege moartea și memoria.

Într-un model, respectul este exprimat prin monumente impunătoare, coroane impresionante și ceremonii ample. În celălalt, memoria este păstrată prin simplitate, discreție și un impact cât mai mic asupra naturii.

Deocamdată, puțini români și-ar imagina un cortegiu funerar în care mortul este dus la cimitir cu bicicleta și este înmormântat într-un sicriu din carton reciclat.

Dar exact această idee, considerată bizară astăzi, începe să fie privită în unele state occidentale drept viitorul industriei funerare.